Poezii crestine. Indiferent de cultul caruia apartineti, va invit sa postati aici cele mai frumoase poezii crestine pe care le cunoasteti. Haideti sa cautam si lucruri care ne-ar putea aduce mai aproape unii de altii, nu numai diferente care ne invrajbesc.

P.S. Este pe aici si un baiat musulmam care scria mesaje din cind in cind. Il invit si pe el sa posteze niste poezii frumoase specifice cultului sau.

Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă
Ce trează-aştepţi într-una pe Mirele slăvit
Se lasă înserarea pe faţa zilei stinsă
Iar faţa Lui slăvită nici azi n-a răsărit.

Pe cerul larg răsare puzderie de stele
Frumoşii Lui luceferi răsar în lung şi-n lat
Dar nici în seara asta nu vezi venind prin ele
Luceafărul iubirii şi Soarele-aşteptat.

Se-ntinde ca o mreajă a somnului ispită
Lumina să ţi-o stingă, vegherea să ţi-o ia
Dar suflet alb, păstrează-ţi nădejdea neclintită
Căci lupta aşteptării curând se va-ncheia.

Cu candela credinţei aprinsă, o, fecioară
Rămâi spălându-ţi ochii prin lacrimi de-orice fel
În haina curăţiei, frumoasa ta comoară
Aşteaptă cu răbdare pe-al slavei dulce Domn.

Veghează, mai veghează, mai sufere o clipă
În candela sleită mai toarnă-ţi untdelemn
Vor trece toate-acestea, vor trece-aşa de-n pripă
Cum n-ar fi fost vreodată, când El va face-un semn.

Dorm toţi? - O, nu-i nimica! - tu rabdă şi veghează
Plângi mult? - e grea vegherea, El ştie tu cât plângi
Dar iată Răsăritul, cum tot se luminează
Şi-obrazul tău cu lacrimi în slavă ţi-l răsfrângi.

Răsare faţa dulce a Celui care vine
Iar Harul într-o clipă pe veci te-a mângâiat
- Cu ce cununi măreţe de sori şi stele pline
Îţi va-mbrăca El faţa ce-a plâns şi-a privegheat!

Teoria evoluției este unul din elementele fundamentale ale teoriei biologice. Este o teorie în biologie care explică apariția diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin pre-existența altor tipuri, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generații succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluției este o teorie științifică. Asta înseamnă că ea este considerată a fi o ipoteză testabilă naturalistă care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informație despre istoria evoluționară stocată în ADN-ul viețuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanții fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al istoriei evoluționare a vieții în măsura în care investesc suficient timp și resurse de laborator. Biologii nu mai sunt însă interesați să obțină dovezi suplimentare care să sprijine faptul evoluției, ci, mai degrabă, sunt preocupați a răspunde la întrebarea "ce tip de cunoștințe pot fi obținute din fiecare dintre sursele diverselor dovezi?". [1]

Teoria evoluției prezintă o explicație științifică a dualului fenomen al diversității și ordinii biologice. Ea explică variația ordonată constatată de biologi ca fiind produsul unor procese naturale care s-au repetat de numeroase ori în istoria vieții și care continuă să se manifeste și azi. Diversitatea formelor de viață este marcată de o ordine fundamentală, un "motiv" (model), prin care speciile apropiat înrudite partajează între ele mai multe trăsături comune decât o fac cu organismele mai distant înrudite. [2]

Evoluția, în sens biologic, poate fi descrisă ca procesul prin care speciile se schimbă prin transformări succesive pornind de la alte organisme și nu prin generare spontană sau creație divină. Ideea evoluției s-a dezvoltat începând cu secolul XIX.

Scopul teoriei evoluției este de a explica originea speciilor, formarea lor pe parcursul timpului prin evoluția dintr-un strămoș comun. Această teorie a început prin a descrie evoluția ca un aspect al existenței ființelor vii (Lamarck și Darwin).

Vă compătimesc.

Va multumesc pentru poeziile postate. Toate merita funda!

Astept in continuare mesajele voastre cu poezii crestine din cele mai frumoase!

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

"Am fost cu tine, fiul Meu
Şi te-am iubit fără să-ţi cer
Nimic în schimbul jertfei Mele...
Şi totuşi... câte îţi ofer!

Ţi-am dat a soarelui lumină
Şi pacea nopţii căpătâi...
Ţi-am dat izvoare, ţi-am dat pâine
Şi Duhul Sfânt să te mângâi!

Când te pierdeai pe calea lumii
Din cer M-am coborât...ca Miel
Şi Mi-am dat viaţa pentru tine!
Ce pot mai multe să-ţi ofer?

De când am pus suflare-n tine
Eu ţi-am vorbit neîncetat,
Priveşte-n jur....Eu sunt acolo
Ascuns în tot ce am creat!

Şi te aştept...Mi-e dor de tine
Ca unui tată de-al său fiu!
Întoarce-te la pieptul Meu
Căci mâine poate fi târziu!"

Uite curcubeul.
Uite curcubeul, Domnul l-a facut
Soare, luna, stele de la inceput
Si pe fiecare ne-ncetat, tot El le-a binecuvantat
Cainii din ograda, pisicutele,
Puii de gaina si broscutele,
Curca si cocosul, ratele, vacuta ce da laptele.
Florile copacii Domnul le-a creat,
Vantul ploaia, iarba, totu-i minunat,
Mama si cu tata, chiar si eu suntem iubiti de Dumnezeu.
In familie suntem fericiti si toti de Dumnezeu iubiti.



De e vant.
De e vant sau de-i furtuna,
Domnul meu e-n jurul meu. Da!
De e vant sau de-i furtuna,
Domnul meu e-n jurul meu. Da!
El e tare, eu sunt slab, si ma ajuta ca sa urc
De e vant sau de-i furtuna
Domnul meu e-n jurul meu.



Calea ce duce sus in ceruri
Calea ce duce sus in ceruri este doar Isus Hristos
Calea spre Tatal spre bucurie este doar Isus Hristos
Nici-o alta cale, nici-o alta cale nu are omul pacatos
Calea ce duce sus in ceruri este doar Isus Hristos!





Viata ta
Viata ta da-i-o Lui
Zi de zi Domnului
Fara El pace n-ai
Si zbuciumat e-al tau trai
Viata ta-n mana sa
Va urma planul Lui
Viata ta da-i-o deplin Domnului!

Minunat, minunat
1. Minunat, minunat
Da, Domnul ne vestise
Ca Printul Pacii o sa vina
Slava Lui!

R:
El e Domnul Pacii, Minunat
Domn Preasfant si al slavei Imparat
Si al slavei Imparat.

2. Minunat, minunat
Chiar daca va mai trece
O zi, un an, un veac,
El totusi va veni.

3. Minunat, minunat,
Ca Domnul implineste
Ce a promis
Si astfel sigur va veni

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.