Porunca 4 spune sa tii ziua Domului si sa o cinstesti pentru ca El in ziua aceea s-ar fi odihnit.Dar totusi se spune ca Dumnezeu nu a creat pamantul in 6 zile,cum sunt acum numerotate, ci 6 perioade/zile dumnezeiesti,insa cum se poate intelege cel mai bine? Cineva care stie,as vrea un raspuns din partea unui crestin, NU ateu.Multumesc.

Da,chestia cu duminica este o pauza simbolica, nu mai stiu exact, dar noi ne aflam acum in ziua a 7a (perioada a 7a ) adica marea pauza, dupa care dumnezeu va veni pe pamant si va restitui ordinea!

Exista un timp pentru munca (procurarea painii) si exista un timp pentru repaus si pentru Dumnezeu, ca nu numai cu paine va trai omul.

Vechii Evrei tineau nu numai Ziua Domnului (care la ei era sambata), ci si Anul Domnului. Dupa fiecare 6 ani lucrati, venea unul in care niciun agricultor nu cultiva pamantul. Este inca un argument ca "zilele" din Geneza pot fi intelese metaforic. Asa cum intelegem si ca Dumnezeu "s-a odihnit", ca si cand s-ar fi putut sa oboseasca.

Porunca a patra SPUNE ca Dumnezeu a CREAT ce este pe pamant in 6 (sase) ZILE, nu perioade, iar in ziua a saptea, Sambata, S-a odihnit.
Dupa cum se stie, in istorie, omul, crezanduse Dumnezeu a incercat sa schimbe saptamana din sapte zile in zece (decada) dar nu a reusit deoarece nu numai omul necesita odihna la sapte zile dar si animalele.
Singura zi din saptamana care a primit un nume si a fost BINECUVANTATA de Dumnezeu este SAMBATA. (Scrie in Biblie)
Exodul 20, 8. Adu-ti aminte de ziua de odihnã, ca s-o sfintesti.
9. Sã lucrezi sase zile, si sã-ti faci lucrul tãu.
10. Dar ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã Domnului, Dumnezeului tãu: sã nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tãu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta.
11. Cãci în sase zile a fãcut Domnul cerurile, pãmântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea, Sambata, S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnã si a sfintit-o. (Gala Galaction).

Normal este ca un creştin să lase în pace sabatul evreilor (sâmbăta) şi să cinstească cel mai important eveniment din istoria umanităţii - ÎNVIEREA DOMNULUI!

Porunca sabatului nu a fost dată creştinilor ci evreilor:
"Acesta este semn veşnic între Mine şi FIII LUI ISRAEL"!
"Să păzească deci FIII lui ISRAEL ziua odihnei..."

Noi creştinii nu suntem "fiii lui Israel"...


Rânduielile Legii Vechi a evreilor nu mai sunt valabile azi pentru creştini. Această problemă a fost clarificată între apostoli foarte clar în Noul Testament. Tot respectul pentru evrei şi ziua lor de odihnă, dar cele câteva sute de legi şi prescripţii iudaice NU AU FOST MOŞTENITE în creştinism! Astăzi nici măcar evreii nu le mai respectă!

Rânduielile Legii Vechiului Testament nu mai sunt valabile pentru creştini. Cele câteva sute de legi şi prescripţii iudaice au fost desfiinţate. Astăzi nici măcar evreii nu le mai respectă!
Hristos este – "Mijlocitorul unui testament mai bun"(Evrei 8, 6); "voi face testament nou"( Evrei 8, 8); "nu ca testamntul pe care l-am facut cu parinţii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca să-i scot din pământul Egiptului"(Evrei 8, 9);

Evrei 8, 6 "Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai deosebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe.
Evrei 8, 7,, Căci dacă (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea"!
Evrei 8, 8,, Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
Evrei 8, 13: "Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire."

Cu mai bine de 3 500 de ani în urmă, Dumnezeu a elaborat un cod de legi special, pe care l-a transmis prin intermediul profetului Moise. Legea mozaică includea un sistem de zile de odihnă, sau sabate, care erau dedicate închinării. Ziua de odihnă cea mai frecventă era sabatul săptămânal. Începea vinerea la apusul soarelui şi ţinea până sâmbăta la apusul soarelui (Exodul 20:8–10).
Li se cerea oamenilor din toate naţiunile să respecte această zi de odihnă săptămânală? Nu. Legea lui Moise le-a fost dată doar israeliţilor şi prozeliţilor lor. Iată ce i-a zis Dumnezeu lui Moise: „Fiii lui Israel să ţină sabatul. . . Este un legământ pe timp indefinit" (Exodul 31:16, 17).
Potrivit Bibliei, Legea mozaică a fost „o umbră a lucrurilor viitoare" (Coloseni 2:17). Prin urmare, sabatul era una dintre măsurile temporare luate în vederea închinării care îndreptau atenţia spre o serie de măsuri viitoare, mult superioare (Evrei 10:1). Biblia arată că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Legea dată Israelului antic, inclusiv cerinţa de a ţine un sabat săptămânal, a luat sfârşit odată cu moartea lui Isus (Romani 10:4)