Pot cei care au murit sa traiasca din nou? ati spune...da?, nu?, probabil?

Desigur, ca fiecare suntem diferiti. Chiar daca este asa, este sanatos sa nu avem prejudecati. Asa cum ai spus tu, nu ai devenit judecatorul acelei prostituate, si poate te-ai gandit la o posibilitate de-a o ajuta sa nu mai fie ceea ce este negativ. Deci aceasta vointa de bine, sau o analiza pozitiva a lucrurilor nu inseamna ca-ti aduce o credinta in ceva pe langa care treci cu urechea, dar daca totusi auzind din greseala despre un lucru pozitiv, poti sa meditezi si sa cauti sa intelegi de unde si de ce am pozitivul sau care este scopul si originea vointei de bine. Multi oameni spun ca nu sunt interesati de adevarul divin, nu sunt interesati de originea vietii, sau scopul ei, se cred intelepti in felul lor si de ne inlocuit, in ochii lor nu au egal, insa nu-si pun intrebarea in ceea ce priveste scopul vietii lor. Stau ca frunza pe apa, le este foarte bine asa cum sunt. Desigur imi spui sa nu-ti plasez idei cu divinul ca nu te intereseaza deloc. Ei bine, scopul meu este acesta de-a gasi oameni interesati de viata de-a cunoaste adevarul despre Dumnezeu, si scopul sau cu omul si cu pamantul, de-a putea conversa pe aceasta tema. Pentru ca stiu ca viata noastra apartine de Dumnezeu nu de noi insine. Noi nu ne putem adauga o zi la viata noastra, nici nu putem face sa rasara Soarele sau sa ciripeasca o pasare. Nu avem puterea sa facem noapte sau zi, sau lungimealor. Dar oare nu te-ai intrebat de ce? de ce resping divinul? Realitatea? Mi-e bine cum sunt? Pentru cat timp, pentru cine? iata noastra incotro? De unde venim si unde mergem? Daca tot te plictisesti, macar, sa purtam un dialog sanatos, nu vreau eu sa-ti impun nimic, doar daca ai timp sa meditezi la ceea ce-ti zic.

- M-ai înţeles puţin greşit, n-am considerat niciodată că acea persoană făcea ceva "negativ", dar pentru că era criticată m-am gândit pentru mine dacă "e bine sau e rău" şi nu i-am putut găsi o vină, si nu le pot găsi în continuare o vină celor ce practică această meserie, afară de cazul în care sunt silite de diverse persoane, dar deja vorbim alt conext, şi n-are rost sa mai continui pe subiect.

- De ce resping divinul? Pentru că pur şi simplu, nu poate fi perceput, examinat, demonstrat, pentru că existenţa divinului nu e diferită cu nimic de exitenţa unui prieten imaginar, singura diferenţă e că un grup de persoane pot avea acelaşi prieten imaginar in care cred. Iar eu, n-am nevoie de astfel de credinţe în nimic, nu mă ajută cu absolut nimic şi mi-ar putea şi pune frâne în gândire, aşa cum m-ai interpretat greşit, presupunând că am considerat un singur moment că persoana făcea ceva "negativ", nu, eram doar în dubiu, indecis.
- Ce anume e realitatea? Ce formează realitatea? Nu e formată din ceea ce există şi după ce tu nu mai crezi in acel lucru? Dacă eu cred că gravitaţia există, dar într-un anumit punct, decid să nu mai cred că există, faptul că eu nu mai cred că există, face ca gravitaţia să nu existe? Nu, ea va exista indiferent dacă eu cred sau nu în ea. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre dumnezeu, el există atâta timp cât vrei să existe pentru tine, în realitatea ta subiectivă.
- Depinde la ce fel de "bine" te referi, când zici "mi-e bine". Dacă mi-e bine cu mine, în sens "spiritual", psihic, da mi-e foarte bine cu mine, dacă te referi în sens material, ştii cum e. tot timpul e loc de mai bine.
- "Pentru cât timp, pentru cine?" nu prea înţeleg la ce te referi, pentru cât timp mi-e bine? Psihic, atâta timp cât raţiunea nu îmi e afectată de eu ştiu, senilitate, sau alte cauze fizice ce îţi afectează gândirea. Material. naiba ştie. Pentru cine? pentru mine, oricum nu îţi înţeleg întrebarea, astfel nici răspunsul meu nu poate fi unul satisfăcător.
- Viaţa "noastră", nu există viaţa "noastră", decât dacă vorbeşti la nivel de specie, şi poate şi de naţie. În rest e viaţa mea, a ta, a altuia. Viaţa noastra la nivel de specie, o să evolueze, în destul timp o să devenim o alta specie distinctă de oameni, pentru care noi o să fim aşa de inferiori încât noi o să fim pentru ei cum e strămoşul nostru îndepărtat din care au evoluat şi maimuţele pentru noi. Dar fiind mai evoluaţi ca noi, probabil n-au să se dezică de noi, pentru că nu le stă bine să se tragă dintr-o astfel de specie agresivă, or sa ne accepte aşa cum am fost, cred eu. Dacă vorbeşti de naţie, din simţ patriotic sper să se îndrepte treburile, nu ştiu în cât timp, dar eu sper.
- De unde venim şi incotro mergem? Venim de nicăieri şi ne îndreptăm spre infinit. Suntem produsul evoluţiei, ca specie, evoluţie ce nu s-a terminat cu noi, doar că nu o percepem timpul la scară largă, astfel avem impresia că "s-a oprit", dar evoluţia îşi vede în continuare de treabă.
- Deşi n-ai intrebat în mod direct, dar aş putea presupune "scopul vieţii", e viaţa in sine, nu exista un scop anume pentru fiecare individ in parte, scopul vieţii fiecărei persoane depinde de fiecare persoană în parte, în funcţie de abilitătile/înclinatiile lui. Pentru mine, scopul este familie, copii, şi cam asta, poate cândva să public o carte, dar nu prea mă încântă tare mult ideea, însă poate cândva dacă decid că vreau neapărat.

Cam asta e