Poți ierta o canalie?
Domnul Iisus Hristos ne învață să ne iubim vrăjmașii!
Căci și cei răi iubesc pe cei ce le fac bine, chiar dacă sunt răi în inima lor!
Eu știu și am auzit că iubire cu forța nu se poate, pentru că asta ar însemna "viol"!
La fel nici Dumnezeu nu obligă pe nimeni, ci doar dorește!
Sau cum ai putea iubii pe cineva care nu re iubește!
Iubirea din câte se știe, este de mai multe feluri!
Iubire de mamă, iubirea față de Dumnezeu, iubirea frățească, iubirea aproapelui, iubirea de sine, și iubirea față de partenerul de viață!
Alexandru Lăpușneanul a zis că : Dacă voi nu mă vreți, vă vreau eu pe / pre voi!
Iubirea nu are și ea limitele ei în cazul în care vrei să iubești pe cineva care ți-a făcut rău, dar / și care continuă să-ți facă rău în continuare?
Ți se urăște ție la un moment dat!
Cum ai putea să iubești pe cineva sau ceva contrar sentimentelor tale?
Asta ar însemna mai degrabă să te prefaci, sau să încerci să te prefaci, în ideea de a te obișnuii la un momentdat!
Adică să faci ce nu-ți place!
Numai un robot ar putea una ca asta!

(Cineva zicea odată că, trebuie s-ă faci și ceea ce nu-ți place!
Altădată la un interviu de angajare, angajatorul spunea viitorului angajat că nu-l poate angaja doar de dragul de a, aduce o pâine pâine pe masă, că cică trebuie să-i și placă!)

Mie unul îmi vine tare greu s-ă cred cum ai putea iubii o javră penală, care te-a rănit profund, care ți-a lăsat urme adânci și care nu conștientizează și nu vrea sau refuză să conștientizeze acest lucru!
Nu vrea și nici nu vine cu o părere sincere de părut rău!
(Cineva zicea că, vânătăile și rănile fizice se vindecă, dar cele interioare foarte greu, sau chiar deloc!
Asta vorbind la modul figurativ și-n general!
Nu de situații extreme, de nenorociri)
Sau cum ai putea iubi un nesuferit, un imposibil?
Cineva care îți face rău după care vine și-și cere iertare, iar în următoarea zi iară o ia de la capăt!
Conștient sau inconștient!
Cineva care e ca vremea!
Azi te înjură, mâine te scuipă!
După care vine și-ți spune că-i pare rău, că să-l ierți!
Și poate mai joacă și teatru ca să-te înduioșeze și să-l ierți, dacă ești destul de naiv să o faci!
A-ți iubi vrăjmașul, ce înseamnă să fii mereu lângă el, să ai o relație (continuă) cu el?
Sau să-l ții la distanță?
Ce-nseamnă mai exact a-ți iubi dușmanul?
În ce constă mai exact acestă iubire?
În iertare și uitare?
Dacă da, atunci mai trebuie să-ai ceva de a face cu el?
Dacă da..., și o ia de la capăt?
Iar, și iar, și iar și iar, și tot așa!
Și Domnul Iisus Hristos zicea lui Petru, să ierți oricui îți greșește / pe cel ce-ți greșește de 70 de ori a câte * * * 7!
Dar asta înseamnă că, e dușman dacă ți-a greșit?
Sau un potențial dușman?
Pentru că sunt greșeli și situații de tot felul!
Conform celor spuse, ar tebui să am o răbdare de neimaginat!
Sau poate o naivitate aparte!
Sau poate și una și alta!
Dar cum faci, cum te descurci cu nesimțiții, cu ipocriții și cu nesuferiții?
Ca să nu zic altcumva!
Că, îștia îs fără scrupule, bătuți rău în cap!
De aia de multe ori inconștienți!
Pe când alții în cel mai bun caz mai au o remușcare de părere de rău!
Din ce am auzit și din ce știu, numai țiganii interlopi, clanurile țigănești, conducătorii de orice fel anume au dușmani!
Mafioții!
"Să moară toți dușmanii mei dacă nu!"
Vrăjmaș, ce înseamnă, dușman?
Vrăjmășie / dușmănie?
Vrăjmășie / dușmănie e tot una cu rival?
Dacă nu-ți place de cineva, și nu vrei să-l vezi, înseamnă că ți-e dușman?
Înseamnă că-l urăști?
Dacă te ferești de el, și nu vrei să auzi de el, înseamnă că ți-e dușman și că-l urăști?
Pentru simplul motiv de a nu avea divergențe cu el!
Pentru că nu poți ajunge la un comun acord, orici ce ai face și ori cât ai încerca!
Dacă nu te înțelegi cu el de nici in fel, înseamnă ca ți-e dușman?
Una peste alta, ar-putea fi iubit un tiran crud și obscur?
M-ă întreb dacă creștinii din vremea lui Nero, sau Domițian, sau chiar din vremea inchziției ar fi putut iubi pe opresorii lor cruzi și nemiloși!
Oricum, în concluzie pentru mine, chiestea cu iubirea vrăjmașului (dușmanului) rămâne o dilemă și o provocare foarte grea!

"Iubirea din câte se știe, este de mai multe feluri!"
E adevarat! Cea pentru dusmani e cea mai speciala. Ai tinde sa crezi ca cea pentru sot/sotie ar fi, dar, nu, nu e asa. Eu unul, ca credincios practicant, as fi in stare sa acord mai putina atentie sotiei daca cineva imi face rau, pentru a ii face bine. De ce? Pentru ca acea persoana capata un statut special. Daca vrei, intra la zisa Alexandru Lăpușneanu. Stiu ca trebuie sa o iubesc, dar, mai presus de asta, stiu ca, pentru ca face raul, are nevoie de dragostea mea mai mult ca oricind. Nu persoana e problema, ci raul care il face. Daca sesizezi diferenta asta, ai facut un pas extraordinar in a iti iubi dusmanii. Pentru ca asa iti poti permite o usa de intelegere, te poti intreba: "La urma urmei, de ce a actionat asa?" si raspunsul, m daca il vei afla vreodata poate fi cit se poate de surprinzator. Ararerori se actioneaza din rautate pura, si atunci ii poti acorda circumstante atenuante.

"Iubirea nu are și ea limitele ei în cazul în care vrei să iubești pe cineva care ți-a făcut rău, dar / și care continuă să-ți facă rău în continuare?"
Ba da. Si Dumnezeu va avea o limita cindva a rabdariii Sale. De aceea va veni judecata. Pentru ca e clar, raul nu trebuie sa ramina nepedepsit. Dar nu raul ca persoana, ci raul ca fapta.
Cindva, am fost la acea limita. Tradat de una din cele mai apropiate persoane, in care avusesem incredere deplina. Tradat constant, sistematic, timp de ani. Dupa vreo 3 ani, am cedat. Am stiut ca daca ma va mai trada o singura data, nu voi mai putea ierta. Si m-am ingrozit. Pentru ca neiertarea e un lucru extrem de grav pentru crestini. Pentru ca iertarea e conditionata. Ti se iarta dupa cum ierti. "Si iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostri". Ti se pare cunoscut, nu? Dar, atunci, la limita fiind, am observat un lucru: niciodata Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce. Atunci persoana s-a oprit. Nu a mai facut nimic timp de doi ani. A fost suficient. Un crestin stie ca, avand o relatie constanta cu Dumnezeu, el creste spiritual vorbind, si creste si in dragoste.
In acel timp am putut sa cresc, ca, atunci cand din nou a inceput, sa am putera de a ierta din nou. Si am mai dus-o asa vreo doi ani de zile. Acum, la ani, am trecut de faza cu iertarea, Iertarea se ocupa de latura "negativa", in sensul ca repara ceea ce a fost negativ. Am reusit sa trec pe latura pozitiva. Sa imi pese de acea persoana. Sa ii fiu alaturi cand ii e greu. Chiar daca inca ranile adinci supureaza uneori cand o vad. Dar, in toate aste, trebuie sa recunosc ca nu e meritul meu, ci Altcineva imi da puterea sa merg mai departe. Eu personal am terminat atunci cand nu as mai fi putut ierta. Pentru ca sunt constient ca, fara a fi legat la Sursa, as fi intrat si eu in cercul urii, pentru ca mi s-a facut rau, faceam si eu rau, si mi se facea ca raspuns, raspundeam si eu, si tot asa. Grozavia razboiului, dincolo de toate distrugerile sale, in asta consta, in escaladarea urii. Pentru ca neamtul a omorit amicul englezului, acesta, din ura, l-a omorit pe el, si pentru ca neamtul a murit, ura ajunge la un alt neamt, car
e pentru asta omoara alt englez, si tot asa. Cred ca diavolul s-a bucurat mult atunci.

"Adică să faci ce nu-ți place!
Numai un robot ar putea una ca asta!"
Mergi cumva pe latura hedonista? Adica, placerea e totul, trebuie cautata cu orice pret?
Uita-te in viata ta cate lucruri faci din datorie. Daca mergi de dimineata la job, ai o ora cand trebuie sa spui nu patutului, si sa te ridici din el. Asta nu e prea convenabil, nu iti place, caci ai mai sta cu siguranta, macar 10 minute in el, nu ai gindit niciodata asa dupa trezire? Si totusi, ti-ai impus sa te ridici si sa pleci, si, mama, ce fain e asta cand mai e si iarna si e frig afara, nu? Deci, trebuie sa faci si ce nu iti place, cum ai auzit.
Nu poti merge doar pe a face ce iti place. Pentru ca ai autocontrolul. Stii cand sa spui nu. Si la fel trebuie sa fie cu dragostea. Stii cand sa spui nu urii, neiertarii. Desigur, problema e la a avea capacitatea de a iubi, de a ierta.

"Ce-nseamnă mai exact a-ți iubi dușmanul?"
A ii dori binele. A taia din tine acea latura ce aduce resentimentul, ura, neietarea. Atit. Dar e suficient, nu? Chiar prea mult, ar zice unii. Nu ti se cere relatie cu ei. Nici sa stai prin preajma lor. Daca poti, fugi, cauta sa relationezi cit mai putin cu ei. Dar, cand o faci, sa ai grija sa o faci spre bine.

"Dacă te ferești de el, și nu vrei să auzi de el, înseamnă că ți-e dușman și că-l urăști?
Pentru simplul motiv de a nu avea divergențe cu el!"
Asat e o chestie normala. Nu iti e dusman, Realizezi doar ca nu ai cu cine discuta, si atit. Poate te ajuta un anumit aspect sa intelegi aici. Nici Isus Hristos nu a fost deschis fata de toti, chiar daca a fost dragostea intrupata. A avut 70 de ucenici. Din care 12 apropiati. Dar doar 3 din ei au participat la cele mai serioase evenimente avute. Si doar unul si-a pus capul pe pieptul Lui din dragoste. Fa diferenta asta. Ai dreptul sa alegi linga cine sa stai, sa fii aproape. Nu poti pune lucrurle in comun, ai divergente? Departeaza-te, daca poti! E cea mai buna solutie, decat sa stai mereu in certuri.

"Mă întreb dacă creștinii din vremea lui Nero, sau Domițian, sau chiar din vremea inchziției ar fi putut iubi pe opresorii lor cruzi și nemiloși!"
Eu nu ma intreb, sunt sigur ca au facut-o. Avem un caz mai actual. Un pastor luteran, Richard Wurmbrand, 14 ani in inchisorile comuniste. Batut zilnic. 3 ani a stat singur intr-o celula intunecoasa. A ramas cu urme adinci ale torturilor pe corp, urme pe care le-a aratat Senatului American. Si acest om a scris o carte, "Cu Dumnezeu in subterana" E un best-seller. Pentru ca, daca o citesti, dincolo de ceea ce scrie, printre rinduri, poti vedea dragostea acelui om pentru cei ce l-au torturat. Unii din tortionarii lui chiar au devenit crestini din cauza ca el le-a aratat dragoste. Cartea "musteste" de dragoste, precum "Mein Kampf" a lui Hitler musteste de ura, si de aceea nu am putut sa citesc decat inceputul ei. Deci, se poate sa iti iubesti opresorii cruzi.

Si acum, sa iti raspund la intrebarea generala: poti iubi o canalie?
Adevarul e ca nu poti. Omeneste nu. E prea mult pentru sufletul firav in acest sens al omului. Pentru ca el tinde sa ii raspunda cu aceeasi moneda.
Vestea buna e insa ca poti. Cu o conditie. Sa te conectezi la sursa dragostei, la Cel ce e Insusi dragoste, si atunci, absorbit de dragostea Sa, sa poti darui dragoste, iertare, neconditionata asa cum si tu ai primit. Asa au aparut sfintii. Altfel, nu ai nici o sansa, vei raspunde cu ura, si vei intra in intunericul urii, din care cu greu mai poti mai apoi sa iesi.

Nu numai pentru tine e o provocare foarte grea, cred ca pentru orice crestin care il iubeste pe Dumnezeu si vrea sa aiba o viata placuta Lui e o provocare foarte grea.
Cred ca ce inseamna a - ti iubi dusmanii putem invata in primul rand de la Mantuitorul Hristos.El cand a vazut sferinta soldatului care a venit sa il aresteze si caruia Petru i-a taiat urechea, i-a fost mila de el si l-a vindecat.S-a rugat si pentru cei care L -au rastignit-Tata iarta-i ca nu stiu ce fac! Apostolul Pavel in Romani 12 spune- Biruiti raul prin bine!
Eu cand eram agnostica si dispretuiam credinta puternica a cuiva, si ironizam si tratam cu multa aroganta persoana respectiva, faptul ca am vazut ca o durea mai mult starea mea soirituala deplorabila decat ranile provocate de rautatea mea, ca-i era mila de bine si ma incuraja sa il caut pe Creator, ca a raspuns cu bine la rau, m- a dsterminat sa fiu geloasa pe fericirea pe care o avea din intimitatea cu Dumnezeu si sa decid sa fiu deschisa la ideea de a ma impaca cu Creatorul meu.A- ti iubi dusmanii inseamna a- i privi din perspectiva Creatorului, a le dori destinul bun pe csre el il doreste pentru fieecare om, a ierta orice ofensa din recunostinta ca si Mantuitorul Hristos e gata sa ne ierte si pe noi ori de cate ori ne cerem iertare, a vedea dincolo de faptele sau vorbele rele ale cuiva, ca e o persoana valoroasa, cu suflet etern si care oicand isi poate marturisi greselile si sa devina persoana care a fost creata sa fie.

Nu poți avea apreciere sau iubire pentru cei care iți fac viața mai grea, pentru că așa ceva nu e normal.

Poveștile fanteziste și absurde nu corespund realității, nu au de ce sa fie aplicate în realitate, nu sunt aplicabile și nici nu sunt aplicate. Poveștile primitive și absurde sunt bune doar pentru prostirea naivilor creduli și neștiutori.

Un zeu atotputernic care poate face orice și e nemuritor, în mod logic și firesc nu poate fi interesat de om in nici un fel. Un zeu atotputernic nu are nevoie de nimic de la om, nu are ce sa aprecieze la om și nici nu l-ar fi făcut pe om, pentru ca nu avea de ce. Prin urmare pretenția că exista un zeu atotputernic care a făcut tot ce există, care poate face oricând orice, care e nemuritor și care e interesat de om, care îl ajuta, îl pedepsește și îl răsplătește este o aberație, un nonsens și o absurditate.

Cine are nevoie de credința omului? Are nevoie de credința omului un zeu atotputernic care poate face oricând orice și nu are nevoie de nimic sau omul mincinos și necinstit pentru a putea înșela un alt om? Evident ca zeul nu are nevoie de credință, dar credința îi este de folos omului mincinos și viclean, care în lipsa dovezilor cere omului neștiutor, naiv și credul, credință în numele unui personaj fictiv pentru a-l înșela pe neștiutor.

De aceea, prin credință se ajunge la minciună, iar la adevăr se ajunge prin știință. Credința dă cel mult curaj omului să facă ceva, dar omul va face doar o încercare. Numai știința oferă garanția lucrului bine făcut.
Credința e doar semnul neștiinței, iar când e dusa la extrem în sensul negării realității și înlocuirii adevărului cu fantezia primitiva și absurdă, credința e atunci echivalentă cu prostia.

Omul naiv crede că un zeu atotputernic și iubitor trebuie sa stea ascuns, să fie invizibil și surdomut, să nu poată comunica cu omul, să aibă nevoie de minuni ca să-și facă simțită prezenta și mai crede că iubirea zeului pentru om înseamnă lăsarea omului în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, de sete și în războaie.

Dacă zeul inteligent, atotputernic și iubitor a făcut tot ce există, atunci înseamnă că a făcut viermi, purici, păduchi, ploșnițe căpușe, țânțari, viruși și bacterii. Avea nevoie zeul inteligent de purici și de țânțari? A făcut zeul inteligent și atotputernic purici și păduchi? Evident că nu. Avem purici și păduchi pentru că toate viețuitoarele sunt rezultatul proprietăților materiei și evoluției prin selecție naturală în milioane de ani. Nu există nici un zeu inteligent care sa aibă nevoie de purici și de păduchi sau chiar de om.

Știința îl înaltă pe om, iar poveștile primitive și absurde îl prostesc, îl fac mai slab, mai neștiutor, mai primitiv, mai lipsit de rațiune și mai fricos. Omul nu are nevoie de fantezie primitivă și absurdă. Are nevoie de adevăr, de rațiune, de știință și de inteligență.

"Toţi oamenii care gândesc sunt atei." - Ernest Hemingway
"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." – Voltaire
"Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor mulţi şi pe isteţimea câtorva." - Stendhal
"Una din marile tragedii ale omenirii este că moralitatea a fost răpită de către religie." - Arthur C. Clarke
"Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dresează oamenii cum să gândească." - Arthur Schopenhauer
"Modul de a vedea, prin credinţă, este de a închide ochiul raţiunii." - Benjamin Franklin
"Puneţi la îndoială cu îndrăzneală până şi existenţa lui Dumnezeu pentru că, dacă ar fi unul, trebuie cu atât mai mult să fie de acord cu omagiul raţiunii decât al fricii oarbe." - Thomas Jefferson
"Proştii resping ceea ce văd dar nu ceea ce cred; înţelepţii resping ceea ce cred şi nu ceea ce văd." - Huangbo Xiyun
"E nevoie de religie pentru ca oameni buni să facă lucruri rele." - Steven Weinberg
"Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile." - Mahatma Gandhi
"Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi" - Christopher Hitchens
"Religia este considerată de oamenii obişnuiţi ca fiind adevărată, de către înţelepţi ca fiind falsă, de conducători ca fiind utilă" - Seneca cel Tânăr
"Oamenii nu comit vreodată crime cu atâta dedicare şi cu atâta bucurie ca atunci când o fac din motive religioase" - Blaise Pascal
"Toate religiile sunt inventate de către oameni." - Napoleon Bonaparte
"Religia este unul din motivele pentru care cei săraci nu ii omoara pe cei bogati" - Napoleon Bonaparte
"Religia este excelenta pentru a controla oamenii obișnuiți." - Napoleon Bonaparte
"Cel care nu vrea să gândească e bigot, cel care nu poate să gândească e prost, cel care nu îndrăzneşte să gândească e sclav." - William Drummond
"Nu ai nevoie de Biblie pentru a justifica iubirea, dar nu a fost inventată o metodă mai bună pentru a justifica ura." - Richard A. Weatherwax

Eu nu sunt Dumnezeu, nu cunosc iertarea