Daca te rogi cu sinceritate si vezi lucrurile folositoare din viata ta care te-au tinut pe tine in picioare, painea care ti-a venit pe masa de la parinti si de la oricine si nu a asteptat nimic in schimb, lasi la o parte lucrurile desarte si te rogi in numele Lui Isus sa te ierte pentru nestiinta ta si iti vor da lacrimile siroaiee acea caldura de cainta mahnirea aceea a neputintei, legatura dintre oameni care este asa distrusa de falsitate.Ei prietene aceea este fericirea vietii, fericirea tio gasesti in altii intodeauna caci singur nu poti fii fericit.
Nu prea poti. Sunt "nevoit" sa-ti spulber "eu" acea fericire cu argumente... care nu te pot lasa rece(atata timp cat mai rationezi cat de cat).
Sa nu minti, sa nu furi, sa nu ucizi, sa iubesti aproapele, cam astea-s regulile
Nu religiile sunt solutia, niciodata n-o sa fie atata timp cat creierul ti-e viu (la figurat), altfel tu ai fi fericit, implinit, multumit si cum mai vrei, dar daca va spune omul, voi batman, batman, ateii sunt satanisti, asa ca va meritati "soarta".
Simplu.esti un templu.cine locuieste in el? cauta imparatia lui Dumnezeu in tine insuti.cine imparateste in inima ta? esti liber in Hristos? ori sclav si rob al patimilor si pacatelor tale? ce rod au faptele, vorbele si gandurile tale? roade bune? mai putin bune? ori rele? E foarte simplu; priveste-te in oglinda proprie si fii cinstit cu tine insuti.
Alin zice: sa-ti iubesti aproapele.
M-ai corect ar fi: "Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti."
Eu as face doua precizari si o intrebare.
Prima precizare: ca nu cumva sa-ti iubesti aproapele mai mult decat pe tine insuti
Intrebarea: Păi cum te iubesti tu pe tine?
Si a doua precizare: - ca eu s-ar putea sa nu vreau sa ma iubesti pe mine asa cum te iubesti tu pe tine.
PS: ca sa dai un raspuns valabil la intrebare ar trebui sa schimbi definitia la "iubire", si ma tem ca o sa o schimbi de foarte multe ori.
Incerci niste raspunsuri la intrebarea mea?
LisaJulie întreabă: