Eu regret in fiecare zi pacatele pe care le fac. Daca as muri maine, nu as mai avea timp sa-mi para rau de pacatele mele, m-as trezi in fata Judecatorului si nu as mai putea da inapoi. Dar am si eu o intrebare: oare ne garanteaza cineva ca vom avea parte de aces "pat de moarte"? GBU EmaS!
Eu unul sunt ateu, nu beau, nu fumez, dar cred, ca cei ce au astfel de vicii, singurul lucru de care o sa le para rau, in cazul in care vor muri intr-un pat, in acelasi timp constienti dar si gandindu-se la astfel de fapte, o sa fie acela ca nu o sa mai aiba ocazia sa mai faca aceste lucrui.
Oricum, iti recomand sa citesti Zorba grecul, nu pentru ati schimba perceptia asupra vieti, ci pentru a intelege ca viata merita traita si altfel decat asa cum o vezi tu, si ca sa intelegi ca nu trebuie sa te simti vinovat pentru ca ai baut peste masura intr-o seara la restaurant, ca ai iubit niste femei sau pentru ca-i dansat de mama focului pe-o plaja insorita pana-n apus de soare.
Oricum o viata dezechilibrata are repercursiuni asupra omului inca incepand de pe pamant. E o distractie mai frumoasa o plimbare in parc si vizionarea unui meci decat bataia de joc asupra trupului.
Daca m-am distrat e pacat? Ce intelegeti prin pacate? Doar nu oi regreta ca am fumat sau ca am baut *n beri...
Offtopic
La spovedanie:
- Fumezi?
- Nu.
- Bei?
- Nu.
- Preacurvesti?
- Nu.
- Furi?
- Nu.
-Iti inseli sotia?
- Nu.
- Atunci cum pacatuiesti?
- Mint!
Marturisit cui? unui popa care ia spaga sa nu te lase cu mortul in casa? unui popa care nu taie chitante si baga toti banii in buzunar?
Fiule,nu fata de popa te marturisesti,ci in fata lui D-zeu. Popa este si el un om ca noi toti,care poate pacatuii mai mult sau mai putin. Facand o paralela,daca un functionar al statului iti cere recompensa pentru serviciile facute, este statul vinovat? Este bine sa ne intelegem intre noi, indiferent de credinta noastra, caci toti pana la urma credem in ceva, indiferent ca o numim religie sau stiinta.
Lui Dumnezeu. 1Ioan1:9,, Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.,,
Popa de la mine are cartier rezidentialSi vila cu piscina, si cand da petreceri scoate cate un munte de navete de bere goale, oo si mai are un X5, un Tucson si mai nou i-a luat fiicei lui un X1 ca si-a luat permisul. Daaaa, o sa ma duc sa-i pup poala
Nu, deci pentru a fi iertat e nevoie de marturisirea pacatului, renuntare la a-l mai practica si apoi regret si pocainta.
Ma bucur ca stii. Ferice de tine daca si pui in practica!
Si sa ajung la batranete cu o viata trista? in care am cantat colinde in biserica, si am stat ani intregi pe TPU si am pus intrebari stupide, care oricum nu cred ating pe nimeni, deci nu. trebuie sa fii disperat fie oparit la creier sa crezi ca exista viata vesnica, si ingeri care iti canta la harpa...
Crezi tu? Sunt persoane care s-au intors la Dumnezeu si sunt plini de bucuria mantuirii.Sunt multe persoane care imi scriu zilnic mesaje in care ma intreaba cum sa se apropie mai mult de Dumnezeu si imi cer sfaturi. Poate pentru unii ca tine nu sunt eficienta, dar unul singur daca se intoarce la Dumnezeu este sarbatoare in cer!
,,„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6 şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută."
7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.,,
Daca dumnezeu ti-a dat o viata si exista sunt sigur ca tia dato ca sa te bucuri de ea, cea ce afirmi tu e o viata in depresie ce faci rau ca bei ceva cu limita? ce fac rau ca asculti muzica? ca fumezi? sunt sigur ca un zeu drept va aprecia modul in care isi traiesti viata spre fericire nu spre tristete
Totul trebuie facut cu limita in viata orice lucru exagerat te duce spre suferinta, dar nici sa te rogi sasi cada painea din cer, propaganda asta e demna de oamenii lenesi care astepta sa le cada totul din cer, eu nu vad nici rostul rugaciuni din moment ce ai puterea de a lupta pentru ce isi doresti
Firea noastră e foarte greu de schimbat. Unui om care trăiește departe de Dumnezeu i-ar fi enorm de greu să se schimbe pe patul de moarte, cu toate că au fost cazuri. Mai degrabă și-ar căuta îndreptățiri pentru ceea ce a făcut. El va spune că a fost slab sau că a căutat fericirea.
Eu cred că ar trebui să fie o vreme de regrete și de pocăință, dar să fie și o vreme de iubire. Să iubim pe cei din jurul nostru, să iubim pe toată lumea, să iubim Pământul cu tot ce e frumos în el, să iubim natura, să iubim frumosul, să iubim simplitatea, să iubim respectul, să ne iubim și să ne respectăm pe noi înșine, prin toate acestea arătând de fapt și faptul că-L iubim pe Dumnezeu!
Este o vorbă la unii: „trăiește clipa". Filozofia mea de viață este: „trăiește frumos clipa".
Ce lume ar fi dacă toți ar iubi să trăiască frumos!
Uiti ca isus a fost la nunta si sa ptrecut si a baut si a tinut o noapte si acum dupa tine arde in iad
Degeaba regreti ce ai facut mai bine in viitor nu repeta cea ce ai facut, daca as muri maine as regreta ca numai voi exista niciodata, niciodata nu mam tinut de promisiunile promise mie, si de cateva persoana una chiar de pe TPU, iar referitor la pacate nu exista om care sa nu aibe, important e sa incercam sa numai ne facem rau, nu cred in absolut nimic dupa viata asta pentru mine moartea e o eternitate lipsita de chinurile vietii si al suferintei
Ce e cu gandirea asta ca daca esti departe de dumnezeu trebuie sa fii cine stie de scursura a societatii? De parca aia care sunt aproape de el nu pacatuiesc.
Eu am mai putine "pacate" decat au multi pocaiti, si daca trebuie sa regret ca nu cred in prieteni imaginari, nu regret, n-am de ce.
Normal.Le regret si daca nu as muri si acum nu numai daca as muri.Asa e corect si drept.De aceea e important sa fim prezenti in Taina Pocaintei.
Pacatul e trecutul,eu nu privesc in trecut, privesc in viitor.M-as culca, daca as sti ca maine am sa mor, cine stie, drumul pana in Iad o fi cam lung si istovitor.Sa traiasca Doamne-Doamne!
Dar daca stii ca de alegerea ta conteaza unde iti vei petrece vesnicia, ce ai alege?
Dar nu vreau vesnicie, nu e destul o viata de suferinta? Acum sunt obligat sa sufar si in eternitate...
Dar inca poti sa alegi locul de fericire alaturi de Dumnezeu si impreuna cu tine ii poti salva si pe cei dragi tie.
O vesnicie e un chin etern, din pacate putini inteleg ca moartea trebuie sa existe ea e inchierea suferintei
Cum as putea regreta distractia sau o aventura de-o noapte din care am ramas cu amintiri placute? Nu am cum! Eu nu vad nimic rau in ele. Cum as putea regreta ca am trait "departe de Dumnezeu"? Fara a avea convingerea ca viata traita "aproape de Dumnezeu" este un mod de viata pozitiv, benefic nu pot regreta...
Nu,nici macar nu le consider pacate ci greseli, de care nu-mi pasa si zic viata merge mai departe, nu-i nimic.
Nu. de ce as face asta.
Vreau sa fac ceea ce simt ca vrea sa fac fara sa simt ca-mi ramana constiinta patata.
Oricum, eu una, nu prea am avut "pacate" pana acum.
Incadaca avea ragaz de o zi sa regreti sau nu ar fi un prilej minunat. Daca cel nelegiuit se lasa de nelegiuirea sa chiar si cu un ces inainte de moarte, toata faradelegea lui este iertata si va fi socotit neprihanit.
Ezec cap 33
Nu,cred ca a meritat Vezi tu eu am multe intrebari legate de Dumnezeul acesta in care crezi tu la care n.am primit niciun raspuns pana acum, daca mi.ai raspunde mi.ar face placere
Nu am pacate.Am conturi de incheiat.Si nu stiu daca pe patul unde stau lat, canceros, pot sa le mai reglez.Tocmai de-aia,ma voi asigura ca nu mor pe patul de moarte,ci fix cum vreau eu.
Betia ajuta pentru actul de creatie,iar prin distractie inteleg alte chestii decat majoritatea,deci,n-as crede ca tu-mi poti condamna modalitatile de distractie.Dar,da, regret vreo doua-trei chestii, care insa n-au legatura cu "pacatele" mele, ci angoase cu privire la constructul meu psihologic de atunci, care m-a impiedicat din a face unele lucruri pe care acum as fi vrut sa le fac.Se numeste "hindisight".
Au mai fost care au spus ca tine.De cate ori era intrebat un om de ce nu se intoarce la Dumnezeu el raspundea: o mai am timp. Mi-am pregatit un verset pe care o sa il spun inainte de a muri si voi fi iertat ca si talharul de pe cruce.Dar intr-o zi venind de la moara cu sacul in spate a cazut pe scari, si si-a frant gatul, nu a mai avut timp sa isi spuna rugaciunea pregatita cu multa grija.
Nu doresc sa ma intorc la Dumnezeul tau.Si nici al nimanui.Ar fi ca si cum un copil terorizat se intoarce la un tata abuziv, betiv, rupt de realitate, paranoic, gelos si periculos.Eu doresc sa ma intorc la mine, daca intelegi ce vreau sa spun.Nu vreau sa-mi pregatesc rugaciuni, deoarece nu ma rog.Pot trai departe de Dumnezeul tau, dar nu pot, departe de impacarea cu propria-mi persoana.
Nu-i greu sa ajungi la Dumnezeu.Mai greu sa fii mai bun ca ieri, mai bun ca ei.Prin ei, inteleg toti oamenii din lume, minus eu.Asta mi-e obiectivul,nu vreo rasplata fada,trista si amara alaturi de ceva care se numeste Dumnezeu,dar are absolut orice caracteristica negativa a omului.Da', na, vorba aia, fiti voi dar desavarsiti, precum Tatal vostru din cer este.
Cel ideal.Cel "pe bune",are toata rautatea de care o entitate poate dispune.E fix ca zeii "paganilor",doar ca o idee mai nociv.A iubi pe toti oamenii,la fel cum a uri pe toti oamenii,este un sentiment ilogic si,iarasi,nociv, pentru ca e anti-profitabil pentru tine, ca individ, atat pe termen lung, cat si pe termen scurt.
Normal că mi-ar părea rău, dar nu pentru că m-am distrat. . Chiar deloc. Aş regreta adevăratele păcate pe care le-am făcut.
Pacatele sunt ceea ce niste smecheri i-au invatat pe cei multi ca nu trebuie sa faca pentru ca e rau. Fumatul exista pe vremea Domnului Dumnezeului vostru? Nuuu, dar e pacat.Pacatul e doar o reclama negativa, viata trebuie traita ca e doar una, nu ne reincarnam si nici nu ajungem in Paradis(parerea mea)
Acum nu spun ca nu ar exista ceva acolo(pe care inca nu l-am sesizat eu, cel putin)dar asta nu inseamna ca trebuie sa traim ca acum 1000 de ani cand singura modalitate de a controla masele era prin Biserica.Astia le spalau creierul inaptilor alora care habar nu aveau pe ce planeta sunt.Acum,cu toata informatia la care avem acces, cu toate cunostintele pe care le adunam, doar sa fii nebun sa devii fanatic religios.Eu sincer nu inteleg aceasta manie, si nu doar la noi e prezenta...In fine, mi-e greu sa-mi explic si mi-e greu sa-mi condensez ideile in cateva fraze si clar nu vreau sa-i jignesc pe cei care si-au facut un scop in viata din atingerea legaturii transcedentare cu God
Cu sau fără Divinitate, eu cred că scopul vieții e să fii fericit cât mai mult timp. Să poți să fii fericit în acest moment și să-ți asiguri fericirea și pentru ceva timp înainte ar fi ideal. Dar un lucru pe care trebuie să-l observi e că nu cei care au de toate sunt cei mai fericiți și nici cei care se lasă seduși de plăceri de moment sunt fericiți. O să vezi oameni fericiți acolo unde te aștepți mai puțin, printre oamenii simpli, dar care știu să trăiască frumos, care știu să iubească. Cum spunea Tolstoi: „fericit cu adevărat e acela care poate să facă cât mai mulți oameni fericiți"
Nu era ateu. Era credincios, dar avea ideile lui:
„În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel și i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condițiile acordării era recunoașterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruși fuseseră traduși în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Traducerile fuseseră susținute financiar de la caseta țarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur.
Tolstoi refuză, motivând că banul este „ochiul dracului" și că el trăiește în acord cu normele creștine, ca un adept adevărat al bogomilismului. Un grup de scriitori și jurnaliști suedezi, între care și Selma Lagerlöf, s-a constituit într-un comitet de susținere a lui Tolstoi."
Citat de pe wikipedia.
Nu regret nimic. Tot ce-am facut a fost in trecut.Cea mai mare prostie e sa te uiti inapoi. Daca as fi pe patul de moarte mi-as dori sa mor dracu mai repede sa nu ma doaranik . Siam facut la pacateee....Si nu-mi pare rau de nimic
Eu nu regret NIMIC. Mie tot nu-mi vine să cred că suntem în secolul 21 şi mai există oameni atât de naivi încât să creadă într-o fiinţă cerească supremă. Eu zic să vă treziţi la realitate.
DeProfundis99 întreabă: