"Prefer sa-mi traiesc viata crezand ca Dumnezeu exista si cand mor sa aflu ca de fapt nu exista, decat sa-mi traiesc viata crezand ca Dumnezeu nu exista si cand mor sa aflu ca de fapt exista".

Ce parere aveti?

Sunt si eu un fan de "mai bine sa il am si sa nu-mi trebuiasca, decat sa am nevoie si sa nu-o am", dar nu si in cazul de fata, imi place sa ma imbat cu apa chioara, dar nici in halul asta.
Eu spun asa, daca se dovedeste ca exista Dumnezeu si ajung in iad, asemenea lucru nu este rar, dar daca se dovedeste ca nu exista Dumnezeu si totul a fost in zadar? Ce ar fi mai rau?

Faza e ca cand mori nu vei putea vedea ca nu exista pentru ca tu nu vei exista sa vezi ceva, argumentul asta e valabil si pentru zeus?

Rationamentul este modificat dupa cel al lui Pascal, despre care mi-am spus parerea privind raportul dintre credinta si interesul personal urmarit sugerat de aceasta asertiune.

1. Prima parte duce la o iluzie in timpul vietii; cu toate ca nu ar fi tragic pentru ca omul in general traieste din iluzii, iar la final ar exista dezamagirea, nu?

2. Nu e un lucru rau,Maxim. De ce?
Pentru ca,daca e ceva la finalul existentei, nu este razbunator. Parerea mea.
Inceteaza sa te mai simti vinovat cand "incalci" o porunca sau o lege sau ce vrei tu...
Daca toata viata ai negat existenta lui si la final ai vazut ca exista, nu este un capat de lume. Niciodata nu e prea tarziu, stii vorba nu?

Nu va mai ganditi la judecati, la fapte puse in balanta, la smoala si rautati.
E pacat de voi si de mintea care este mereu sub presiune. Nu e deloc sanatos...

Te impiedica sa faci ce-ti doresti, ce-ti place, ce te face sa te simti implinit.

Eu prefer sa te trezesti la realitate. Nu zic sa nu crezi, nu vreau sa-mi impartasesti convingerile, e problema ta in ce crezi, dar mi-as dori sa fii mai moderat, sa nu mai pocesti realitatea cu imaginatiile tale, sa nu mai dezinformezi si sa fii mai open mind, pentru a ne putea intelege.

Acel adevar al tau te duce la fanatism. Cu cat este omul mai convins de un adevar imaginar(fara suport realistic) cu atat este mai fanatic(parerea mea).
Esti prea tanar... inca nu stii multe.

Prefer sa revi la realitate.

E o idee si asta, dar eu cred ca nu exista, nu sunt pocait, musulman sau mai stiu eu ce, pur si simplu nu cred, daca ar exista si zice ca ne iubeste de ce permite atatea nenorociri, copii nevinovati bolnavi pe patul de spital intre viata si moarte, catastrofe naturale, tornade, muncesti o viata sa-ti faci o casa, un viitor si intr-o secunda vine un taifun si ti le-a luat pe toate..cu ce suntem vinovati? muncesti o viata pentru copilul tau, ca asta e rostul parintilor, sa-si vada copiii mari, insurati, la casa lor, si vine un dement cu bmw si ti-l spulbera pe trecere, cum sa nu te razbuni si sa dracui in toate partile, sa blestemi pe toata lumea, spune tu acuma.
Lumea nu mai crede in dumnezeu pentru ca nu ne da posibilitatea sa credem. stii pe cine cred eu dumnezeu? MEDICII doar ei pot face minuni, atat cat se poate, dar in cele mai multe cazuri reusesc si pentru asta le multumesc din inima. TOT RESPECTUL MEU PENTRU EI!

Ca ateu, dilema te poate distrage cand intingi pestele in usturoi. Negarea a tot scuteste creierul de efort si de o irigare abuziva cu sange.

în primul rând, consider că doar cineva care nu are încrede în propria persoană poate susține asta. sună ca și cum crede într-o astfel de entitate doar pentru că i-a văzut și pe alții făcând asta. din prisma unui creștin, comentez astfel: înseamnă că persoana ce spune acest lucru nu crede întru totul in dumnezeu, dar crede că merită încercat. din punctul de vedere al unui ateu, spun asta: dacă nu mi-a dovedit până acum că există, când am avut nevoie de ajutorul acestui dumnezeu, nu văd de ce după moarte mi s-ar arăta.