Presupunand ca exista Dumnezeu iar el ne va judeca dupa credinta si faptele noastre, cum vedeti aceasta judecata? Totul ar fi dupa gustul lui, el stabileste reguli, el stabileste totul(bine, rau, corect, incorecte, orice). Cum ar putea sa pedepseasca cand totul este o inventie de-a lui, totul este un gust de-al lui? Ar mai putea fi corect si bun? Apoi, cum ar putea sti pedepsitul ca judecata a fost corecta, il face Dumnezeu omniscient, sau mai probabil, ii creaza iluzia unei judecati corecte? Voi cum vedeti aceasta judecata?

Iisus a spus ca "pomul se cunoaste dupa roade".In cazul Genezei, pomul este Dumnezeu si lumea este rodul.Ti se pare ca lumea este perfecta? Daca lumea nu e perfecta, inseamna ca nici Dumnezeu nu e perfect. Poate chiar in asta sta frumusetea conceptului de Dumnezeu (o lume perfecta cu un Dumnezeu perfect ar fi plictisitoare).

1. Daca tu ai gasit dovada, asta presupunand ca jocul este o realitate, inseamna ca ai fost favorizat din start(societate, familie).
2. O asemenea porunca nu avea ce cauta acolo. Ar fi trebuit sa fie o doar invatatura: Este un pacat mare sa-ti blestemi parintii. Este imoral.
Daca o asemenea porunca era doar pentru oamenii acelor vremuri, moralitatea biblica devine relativa, nu mai este absoluta. Daca Dumnezeu face reguli si morala in functie de evolutia noastra nu este exclus sa apara in viitor legi pe care le consideram morale sau imorale acum.
Nu cred ca poti justifica ca faci un bine societatii daca mananci o persoana. Nu cred ca invatatura biblica ii anuleaza la om instinctul de supravietuire, nici macar pe cel de conservare. Fara nicio sansa, realitatea o arata.

Degeaba exista un bine absolut daca omul nu este de acord cu acel bine. Binele(sau adevarul) nu este cel sustinut de o anumita persoana(indiferent de rangul ei), nici cel scris intr-o carte, este cel pe care-l rationez eu. Asta este valabila pentru orice persoana care rationeaza(mai sunt si persoane care nu prea rationeaza, rationeaza altii pentru ele).

Dar constiinta(ratiunea) mea nu accepta toate valorile biblice. Spre ex. pe mine ma mustra constiinta cand nu-i dau la timp de mancare lui Gioni(cainele meu), dar nu ma mustra constiinta ca nu cred in Dumnezeu, nu merg la biserica, nu ma rog, etc.

Esti liber sa alegi intre doua cai; moartea, cu regulile facute de oameni si drumul binecunoscut.ori viata vesnica, cu regulile facute de Dumnezeu si indrumarile necesare.in rest; vom muri si vom vedea.

Dar cum se face ca de acum 17 mld ani parca, si pana astazi, nu se mai declanseaza inca o ''explozie'' de la sine a Universului?

SF

Nu exista moarte" mai pe scurt :Reincarnare

De multe ori, trecem peste glasul constiintei. Tocmai de aceea se spune ca avem liber arbitru, de a alege. Daca-ti adormi constiinta, nu inseamna ca ea nu va inregistra detaliile vietii. Daca nu te-ar mustra constiinta pentru ca nu crezi in Dumnezeu - fie si intr-o forma nedefinita (ma refer la credinta, nu la Dumnezeu), atunci ai scrie pe forum la "gastronomie", nu la "religie". Eu asa vad lucrurile.

Dar nu scriu pe forum la "religie" pentru ca am vreo mustrare de constiinta, ci pentru ca nu sunt de acord cu actiunile organizatilor religioase, pentru a arata si o alta latura omului, pentru a introduce scepticismul...

De fapt, nu există moarte, întrucât așa-zisa moarte este doar o trecere de pe pământ, în ceruri, la Judecata Particulară. Tu ori n-ai citit tot răspunsul, ori n-ai vrut decât să mă contrazici folosind un singur paragraf și făcând astfel paragraful inutil. Dar mă rog, Chiar nu contează.

1)am fost chiar mai defavorizat decat crezi, judecand dupa criterii omenesti. nu asta conteaza insa. gasirea dovezii nu e conditionata nici de IQ nici de alte criterii ci in primul rand de sinceritate si perseverenta in cautare

2)plata pacatului este moartea. din punct de vedere moral toate pacatele atrag dupa ele pedeapsa capitala, vorbind dpdv moral. legea respectiva era una cu CARACTER CIVIL, ca legile oricarui stat, derivata desigur din Legea Morala. in legislatia unei tari nu poti avea doar recomandari: trebuie sa ai lege si pedeapsa pentru incalcare. daca depasesti viteza legala cu 50km/h ar fi frumos sa ai doar un sfat ca nu e bine pentru tine si pentru alti participanti la trafic sa calci pedala in halul asta, dar nu functioneaza asa. pentru ca natura noastra umana este foarte perversa. nu confunda LEGILE CIVILE date evreilor cu cele de ordin pur moral (cum e DECALOGUL). legile civile se pot schimba, amenda, in functie de dezvoltarea unui stat/grup.
Ratiunea personala l-a facut si pe Hitler sa faca ce a facut, si pe multi altii ca el. Mergand pe rationamentul tau, anarhia devine regula. Daca nu ai un ARBITRU EXTERIOR pentru toti ganditorii, ajungi la nebunia din domnia terorii din perioada Revolutiei Franceze. Acolo s-a dovedit cata nebunie poate fi in ZEIFICAREA RATIUNII UMANE (a nu se confunda cu pretentia unora ca trebuie sa-ti lasi creierul la intrare cand intri intr-o biserica sau evaluezi vreo invatatura)

1. Felul caracterului, care este format de familie si societate, ii determina la om "sinceritatea" si "perseverenta" in cautare.

2. Legile civile trebuie sa aiba origine civila. Daca o lege nu este de origine civila, ea nu poate avea caracter civil. Daca Dumnezeu hotaraste, influenteaza, porunceste, ce fel de liber albitru mai e si ala? Mai poate fi corect?
Aici nu este vorba de neconcordanta gandirii mele cu cea a majoritatii, ci de o neconcordanta a gandirii mele comparativ cu o morala absoluta. Eu trebuie sa vad adevarul, eu trebuie sa ma "mantuiesc", nu societatea. Eu nu pot merge pe mana societatii, eu nu pot crede orice este scris, eu nu pot fi impotriva mea, a gandiri mele.

Nu e vorba de o mustrare de constiinta activa, chiar asta voiam sa scot in evidenta. Daca ar fi tot timpul o constiinta activa la fiecare, ne-am transforma in niste roboti cu directive. Tocmai de asta constiinta poate fi "fentata", pentru ca omul o poate ocoli - si asta pentru a putea face in tihna si ceea ce constiintei nu place (ea fiind pusa in om de divin tocmai pentru ca omul sa poata realiza oricand binele si raul; de aceea, chiar daca ne straduim sa ne adormim constiinta in timpul vietii, ea tot va fi si martor si procuror la judecata). Eu nu m-am referit neaparat la o "mustrare" de constiinta de felul acesta in care socotesti. Ci m-am gandit mai mult la o neliniste metafizica a constiintei umane, care transmite persoanei purtatoare de constiinta niste semnale cum ca viata ei este sau nu in acord cu ceea ce asteapta divinul de la noi. E ca un raspuns subliminal al constiintei la actiunile umane - un fel de a zice "te inseli socotind lucrurile strambe ca fiind drepte". E un raspuns al constiintei, o reactiune a acesteia la comportamentul lax al nostru - cum cantau niste baieti: "Las-o, ba, ca merge asa!". Poti spune despre un om adormit ca nu traieste? Asa e si in cazul constiintei: chiar daca ai adormit-o sau nu crezi ca ai asa ceva, nu inseamna ca ea nu exista.

1.discutabil. familia si societatea isi au contributia lor, dar nu una necesar determinanta. exemplele sunt multiple
2.iesirea evreilor din Egipt nu s-a realizat prin puterea stiintei sau iscusinta militara omeneasca ci prin interventia lui Dumnezeu si cateva minuni colosale. din acel moment vorbim de teocratie nu de democratie. Dumnezeu a intervenit si in randuirea legislatiei civile si chiar sanitare, nu pentru ca dorea sa se bage in seama ci din dragoste pentru niste oameni care daca aveau sa urmeze legile Lui puteau sa aiba o cu totul alta istorie. caracterul de civil, sanitar, moral al unei legi nu are de-a face neaparat cu originatorul legii ci cu sfera de aplicare.
suntem inconjurati de legi, fie ca vrem sau nu: de ce nu te revolti fata de legea gravitatiei? daca sari de la etajul 20 nu e o lege benefica. liber arbitru in sens absolut nu exista, daca am reusit sa-ti pricep intrebarea. motivul l-am mai mentionat: am fost creati de Dumenzeu si rascumparati prin moartea lui Hristos. neconcordanta dintre gandirea noastra si morala absoluta vine din faptul ca suntem virusati: si aici e rostul credintei, al Scripturii si al lui Dumnezeu - sa ne deviruseze. o intelegere inteligenta a Scripturii nu-ti va imputa ratiunea, logica, gandirea ci dimpotriva ti le va dezvolta cum nici o alta carte nu o va face

Sunt deja puse acele reguli. Rugati-va cu timp si fara timp ca nu stiti ceasul cand vine!

Nu stiu daca stii proverbul. Daca Dumnezeu nu exista si crezii in el nu perzii nimic, dar daca exista si nu crezii in el pierzii totul..se spune ca fiecare om are judecata de apoi unde i se delureaza filmul vietii..nustiu ce sa cred si ce sa nu cred dar atata se spune si de sfarsitul lumii! se spune in biblie ca nicii ingerii nu stiu..eu cred in dumnezeu si cred ca este cel mai puternic si pentru el noii suntem egalii si daca gresim el este singurul ca sa ne judece si nu noii intre noii

Eu cred că Dumnzeu e perfect în bunătate, dreptate, altruism, iubire și nimic impur nu rezistă să stea în prezența Lui.Noi toți oamenii am greșit de multe ori ( în ciuda avertizărilor conștiinței- cum spune în Carte-toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu) și nimeni nu merită ca în urma Judecății, a verificării conformității faptelor și gândurilor noastre cu caracterul lui Dumnezeu să aibă dreptul să se bucure de prezența lui nemijlocită. Acesta e raiul, experimentarea prezenței nemediate a Creatorului.De aceea a fost necesar sacificiul lui Hristos.Cum spune in Carte-dar acum s-a arătat o îndreptățire... dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți cei ce cred în El...în așa fel încât să fie îndreptățit ( lipsit de păcat) și totuși( de fapt)să considere îndreptățit pe cel ce crede în Iisus.
Eu în momentele de rugăciune în care am perceput cel mai intens prezența lui Dumnezeum mă simțeam îndemnată să -mi cer iertare pentru greșelile mele și când mă puneam în acord cu El, am perceput cea mai intensă fericire din viața mea. Judecata nu e arbitrară și conștiința noastră aprobă sau condamnă în funcție de valorile caracterului lui Dumnezeu.