| Inferno a întrebat:

Presupunand existenta sufletului.
Sufletul poate sa inebuneasca si el? Ce se intampla cu sufletul unui om nebun?
Din punct de vedere religios sufletul nu moare, el este vesnic si ramane, dar ce se intampal cand moare un om care nu are capacitatea de a rationa, unde poate ajunge sufletul unui nebun?

7 răspunsuri:
| shadovv a răspuns:

Sti care e cel mai tampit lucru la oameni? Ca fac un lucru chiar daca stiu ca e rau. Prin nici un rationament nu poti ajuge la faptul ca e bine ceea ce ai facut. Pai asta ce inseamna? Ca nu am gandit rational atunci cand am facut acea fapta rea. Omul care nu gandeste rational ce este el? Nebun!

Nebunia sufleteasca nu e acelasi lucru cu cea biologica. Libertatea inca o ai la cea sufleteasca.

| sabin89 a răspuns:

Dar sufletele copiilor care mor pe la varsta de un an sau mai putin unde se duc? Ca inca nu s-au dovedit daca urmau sa fie atei sau crestini (sau nebuni)?

| RAY a răspuns:

La spitalu de nebuni ceresc

| Delicacy a răspuns:

Înnebuneşte doar mintea, sufletul rămâne acelaşi.

| shhhs a răspuns:

Dar o persoana cu boala personalitatilor multiple? Fiecare indivit, avand acelasi corp, are amintiri proprii, stil de gandire propriu, etc. In el exista mai multe suflete sau cum?
In orice caz, teoretic un nebun ajunge in rai indiferent de ce face fiindca nu poate rationa(asta din punctul de vedere al unui Crestin).

| 1dintrevoi a răspuns:

Noooo...uite bre in sfarsit o intrebare care m-o pus si pe mine pe ganduri! Buna asta. Nu m-as fi gandit la nebunia sufletului niciodata.

| maxavail a răspuns:

Pentru aceeasi fapta, doi oameni vor fi judecati diferit, in functie de intentia, motivatia, maturitatea, caracteristicile mentale pe care le au etc. Nebunul NU va fi judecat ca si inteleptul. Dumnezeu cunoaste inima omului, nebunul nu este responsabil de pacatele pe care le face fara discernamant datorita bolii sale neuro-psihice si Dumnezeu nu i le socoteste.
Sufletul poate inebuni si el dar nu in sens psihiatric. Nebunia sufletului, in sens biblic, este o forma de orbire morala, persistenta omului in pacat fara sa-si dea seama ca zace in mocirla, negarea adevarului moral din noi insine, inversarea valorilor, cautarea cu orice pret de pretexte pentru a continua sa pacatuim si sa amanam pocainta.