Prietena mea este foarte credincioasa,se roaga,doarme cu icoana sub perna,se inchina etc, dar are probleme de sanatate.De ce isi pedepseste Dumnezeu credinciosii? De ce nu-i pedepseste pe cei necredinciosi?

Pentru ca Dumnezeu doreste fericirea noastra eterna, nu cea trecatoare.El, prin suferinta ne face mai asemanatori cu El, ne modeleaza caracterul.

N-are nicio legătură boala cu credința, e un răspuns simplu. Nu pedepsește Dumnezeu pe cineva ci te poți îmbolnăvi din n cauze. Eu sunt necredincioasă și m-a „pedepsit" și pe mine, tot nu cred că e încercarea unei divinități să mă aducă la dreapta credință și abureli d-astea.

Citeste despre dreptul Iov.Pace.

Asta nu este nici o pedeapsa.Este o modalitate prin care Dumnezeu ii incearca credinta prietenei tale Daca este adevarat ceea ce spui ..Sau sa inteleg ca ai pus intrebarea ca sa ii incurci mai mult pe cei nestiutori? Oricum cei rai vor fi pedepsiti la moartea lor!

Daca de maine Dumnezeu ar incepe sa-i ajute vadit pe adeptii credintei X, s-ar afla asta si ar fi cozi interminable la botez in credinta respectiva.

Astia isi apara dogma cu argumente copilaresti, irationale, dar ma amuza prostia unora, adevarul e ca nu exista

Pedepsele pentru necredinciosi sunt mai mari si nu pot fi date in timpul vietii ci dupa aceasta.

Salut. Dacă te interesează cu adevărat răspunsul Bibliei, iată care este el:
Dumnezeu nu este niciodată cauza suferinţei a creştinilor sau a oamenilor în general. Iov 34:10 spune:De aceea, oameni cu inima plină de pricepere, ascultaţi-mă!
Departe de adevăratul Dumnezeu să facă ce este rău
şi de Cel Atotputernic să facă ce este nedrept!
Iar Iacov 1:13 declară:Nimeni, când este în încercare, să nu zică: „Sunt încercat de Dumnezeu". Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el nu încearcă pe nimeni.
Există trei cauze principale pentru care există suferinţă:
1. Lumea în care trăim este condusă de duşmanul omului, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19).
2.Din cauza păcatului, oamenii deseori işi cauzează singuri suferinţă(Galateni 6:7).
3. Trăim într-o lume nesigură unde putem putem avea de suferit aflându-ne într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit.
Aceste idei pot ridica anumite întrebări. Îţi propun să accesezi site-ul www.jw.org. unde vei putea găsi publicaţii biblice ce oferă răspunsuri demne de încredere.

Cei obsedati de religie o sa zica ca e o incercare restul ca e doar bolnava la fel cum patesc toti oamenii.Dar daca chiar ii esti prietena ajuta-o sa scape de obsesia de religie.Sormea a fost si e mai rau si stiu cum e, crede-ma o sa ajunga doar mai rau, dupa parerea mea si a celorlalti oameni normali.Iti zic un singur care sper sa-ti dea de inteles cat de maniaca era. Avea 147 de icoane.De la cele de portofel pana la cele de 80 cm inaltime pe 30 latime cu calugari etc.Salveaz-o inainte sa ajunga in stadiu asta

Dumnezeu o incearca sa vada daca este tare in credinta.Si nu se va lepada de El.

Pentru că nu există.

Când ne eşuează planurile şi când ajungem pe pat de spital, mintea şi inima noastră sunt puse la grea încercare. Sunt clipe de cercetare şi de pocăinţă. Uneori, ne copleşeşte convingerea că am ajuns să plătim pentru greşeli săvârşite mai înainte.

Sigur că şi aceasta este o parte de adevăr. Există şi suferinţe ispăşitoare în care plătim preţul vinovăţiei. Nimeni nu poate semăna buruieni şi să se aştepte să culeagă grâu. Cel ce şi-a chinuit trupul cu tot felul de abuzuri, va secera preţul suferinţei. (Ca în cazul fumătorului, pocăit şi iertat astăzi, dar bolnav de cancer.) N-avem de ce să-L învinuim pe Dumnezeu pentru astfel de suferinţe.

Alteori însă, suferinţa nu este o retribuţie pentru vinovăţii trecute, ci o unealtă în mâna măiastră a Creatorului nostru. Asemenea unei dalte, ea contribuie la modelarea caracterului nostru. Din punctul acesta de vedere, suferinţa nu este un scop în sine, ci doar o cale spre o stare mai desăvârşită:

„Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (l Cor. 10:13).
Prin procesul disciplinării, Dumnezeu urmăreşte să ne facă asemenea Fiului Său preaiubit (Rom. 8:29). Dacă un lată îşi pedepseşte copiii, şi Tatăl nostru cel ceresc trebuie să facă acelaşi lucru.

Nu ii pedepseste ...asa interpretezi u sa citeste cartea iov. te va ajuta foarte mult:*