Prima data cand ai aflat de Dumnezeu, crestinismul la o varsta frageda, ce parere ai avut despre Dumnezeu?

Dar prima data cand ai citit Sfanta Scriptura, intelegeai ceva?

După ce am citit din Biblie --aveam cam zece ani ---am înțeles că este o înșiruire de inepții și de tâmpenii, și drept urmare, am fost un ateu foarte convins până pe la 34, de ani.

Dar prima data cand ai citit Sfanta Scriptura, intelegeai ceva?

Evident, eram „ băiat mare ", aveam 10 ani și am apreciat-o la justa ei valoare.

Între anii 1990 -1997, ca adult, am citit și am studiat din Biblie.

vezi și :

http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/marcu/4/

11. "Voua", le-a zis El, "v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt infatisate in pilde;
12. pentru ca, "macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu ( care ) cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele."

http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/13/

11. Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12. Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are.
13. De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg

http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/luca/8/

10. El le-a raspuns: "Voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar celorlalti li se vorbeste in pilde, ca "macar ca vad, sa nu vada, si macar ca aud, sa nu inteleaga."

Dumnezeu - ceva care exista, care e mare si nu poate fi vazut, si caruia nu ii place sa fac rau. In rest, o mare necunoscuta.

Băi,ce să zic...N-am avut o părere anume.
Nu pot să spun că am fost chiar aşa îndoctrinată. Ştiam că trebuie să spun o rugăciune înainte să mă culc,şi chiar dacă de obicei adormeam înainte s-o fac,aveam impresia că... poate există un bătrânel sus în cer cu barba albă care probabil m-ar fi ascultat,deşi eram sigură că n-o să ajute.
Cât despre Biblie, am citit doar una pentru copii când eram mică, ruşine mie. Avea ilustraţii,"poveşti" interesante, aşa că am citit-o pe toată.În rest, nu prea mai am tangenţe cu domeniul ăsta.

De fapt cand am auzit de dumnezau prima oara? nu mai imi amintesc

Dar prima data cand ai citit Sfanta Scriptura, intelegeai ceva?
da ca sa mor si o sa ajung in rai unde o sa fac sex gratis

Cand am aflat de Dumnezeu prima data mi-l imaginam ca pe un batranel care are casa in ceruri, si ca ne vegheaza si ca el este raspunzator pentru tot etc. Dar mereu era in mine dorinta de a-l vedea si vroiam sa stiu de ce nu se arata. Apoi pe masura ce cresteam treptat am inceput sa ma indoiesc, nu aveam o idee definita in ceea ce credeam(daca ce faceam eu se putea numi credinta). Apoi m-am lamuri si cu Dumnezeu si cu toata religia.

Prima data cand ma gandeam la Dumnezeu, mi-l imaginam ca pe un cel mai bun prieten cu care discutam pe strada, cand ma plimbam singur, contempland diferite probleme pe care mi le imaginam, sau poate le aveam si era interesant pentru ca imi raspundeam fain la intrebarile respective iar plimbarea nu era una foarte rea. Nu pot spune ca am avut o parere nu stiu de care, ci doar aveam un ideal despre el si despre ce insemna.

Desigur, nu eram niciodata de-acord cu ce se spunea despre el. Mi se parea prea exagerat, felul in care toti ziceau ca tu esti praf si el e mare, si ca trebuie sa te rogi ca el sa te ierte, sa pleci capul la pamant. Nu stiu, poate aveam orgoliu prea mare, sau poate nu credeam ca un cel mai bun prieten mi-ar pretinde asta, iar pe masura ce trecea timpul, mi se parea ca doar eu cred asta despre acel Dumnezeu si restul cred total altceva... si dupa cateva,, studii" personale (mai multe, pe parcursul catorva ani) am inceput sa nu mai prea cred si sa-mi explic usor ce simteam atunci cand imi imaginam ca discutam despre el.

In prezent nu ma deranjeaza cei ce cred, ii admir pentru faptul ca pot si se simt asa bine facand asta, insa... gandurile mele sunt altele, daca e sa zic asa.

Prima data cand am citit Biblia mi s-a parut un pic aiurea, iarasi pentru ca erau o gramada de interpretari si fiecare avea cate una si nu reieseau decat contraziceri tampite ce doar imi stricau dispozitia, pana in momentul in care am tratat-o ca pe o povestioara filosofica ce nu are rost s-o mai impartasesc cu altii, sau sa-mi bat capul cu ea, in cele din urma.

Din pacate, acum nu mai prea am tangente, decat pur teoretic.

Bunica imi spunea povesti despre el si Iisus si eram fascinata , asa imi amintesc
Daca de mica am crescut intr o familie credincioasa am avut o parere buna. Am citit la 12/13 ani biblia pentru copii, a fost misto

Dar de cine ai aflat de Dumnezeu?