Prin botez se sterg pacatele savirsite de om pina in acel moment. Cum se sterg pacatele savirsite de om dupa botez?
Ordonare:
După relevanţă
Depinde la care botez de referi... la cel Biblic sau la cel practicat de voi la copiii fără consimţământ?
Răspunde
Răspunde
"Botezul" iudaic clasic la evrei era circumcizia din perioada prunciei. Aceea se facea la 8 zile dupa nastere.
Aceea era de veacuri confirmarea LEGAMANTULUI cu Dumnezeu. Botezul lui Ioan Botezătorul nu a fost decât o singură excepţie inedită în istoria poprului evreu. Mântuitorul nu a făcut nici "o alegere" atunci când a fost "botezat" ca prunc prin circumcizia iudaică la opt zile dupa Intrupare.
Botezul creştin înseamnă insa transmitere de HAR, har de care copilul are absolută nevoie pentru creşterea sa spirituală.
La prunci se făcea o binecuvântare (ceea ce se face şi în zilele noastre) nu botez!
Numeri 6 :
22. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
23. "Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: "Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:
24. "Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
25. Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!
26. Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!
27. Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta."
Botezul reprezintă un legământ pe care îl închei tu şi cu Dumnezeu! La fel ca şi o căsătorie, o logodnă în care depui un jurământ faţă de partenera ta!
Nu cred că are sens să înşir toate versetele care arată că un om trebuie să facă acest pas, liber şi nesilit de nimeni! Iar omul acela trebuie cu gura lui să-l mărturisească pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor în viaţa sa 
Dacă acel botez făcut unui prunc ar avea vreun efect, nu ar mai exista oameni necredincioşi şi când ar creşte mari nu ar mai spune că au devenit atei din nu ştiu care motiv, deoarece acel botez i-au ajutat să crească spiritual, nu e logic?
Alo, speranta desarta, intrebarea era cum se sterg pacatele savirsite de om dupa botez. Poti spune ceva legat de asta?
Nu are rost să te întreb de ce mă consideri "speranţă deşartă" că ştiu deja răspunsul
Prima dată trebuia să ştiu despre ce botez vorbeşti, dar în fine!
Da pot să răspund la asta!
Un om dacă a păcătuit poate fi iertat în primul rând prin credinţa în Isus Hristos care mijloceşte pentru noi, prin puterea Sângelui ce a curs cândva pe crucea din Golgota (Mie îmi place să aduc şi argumente biblice a ceea ce spun):1.Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.(1 Ioan:2)
, prin mărturisirea păcatelor şi prin întoarcerea de la păcat, regretând şi nemaifăcând acele fapte, adică prin pocăinţă!
Am citit cu atentie. Tot ce ai spus e corect! Asa este!
Nu puteai sa dai raspunsul asta de la inceput? Te-a intrebat milan9 ceva? Eu am pus intrebarea, nu el.
Dindu-i lui un raspuns, arata ca si cum te-ai fi legat de el aiurea, ca si cum ai fi cautat gilceava. E frumos asa?
Nu încurca borcanele! Eu ţi-am pus o întrebare ţie, iar milan09 a dat răspuns pentru mine, doar că el niciodată nu dă click pe "răspunde" la user-ul respectiv....ci scrie acolo, dacă vede ăla are a comentat bine, dacă nu şi mai bine 
Iar eu i-am răspuns în continuare...
Deci de el trebuia să te iei, nu de mine! Dar ca să fie lumea împăcată trebuia să te iei de amândoi
Bine, scuze, cind va prind am sa va trag de urechi pe amindoi!
În Vechiul Testament, SINGURUL "botez" prevăzut în tradiţia evreilor, singurul LEGĂMÂNT al evreilor cu Dumnezeu era circumcizia PRUNCILOR (fără consimţământul pruncului), LA CEREREA LUI DUMNEZEU, se făcea pe baza credinţei părinţilor la opt zile după naştere! Aceea era de veacuri confirmarea LEGĂMÂNTULUI cu Dumnezeu.
Faptul că se făcea la cea mai fragedă vârstă nu încălca vreun drept al copilului, pentru că Legământul sacru al evreilor era privit ca DAR, ca legământ al PROMISIUNILOR divine! BOTEZUL creştin însă, înseamnă TRANSMITERE DE HAR, de care copilul are absolută nevoie pentru creşterea sa spirituală!
Sint nas, am 3 copii botezati, 3 fete. Tu ai botezat vreodata?
Dar sa stii ca pacatele de dupa botez, nu se iarta botezind tu la rindul tau. Revin cu completari mai tirziu.
Si eu am botezat, doua fetite, nepotele.
Pe prima am botezat-o cand inca mai credeam in Dumnezeu, la indemnul familiei de atunci ( o fosta soacra habotnica, ciudata si fanatica ). Iar pe a doua am botezat-o dupa ce am devenit atee. Am facut-o pentru copil, nu pentru mine. Am amintiri haioase de atunci, popa ma tot intreba: Te lepezi de Satana?
"Te lepad" ii raspundeam
Neah, nu vrei sa stii! Nu vrei sa stii ce gandeam...
Oricum, tot habotnica fanatica, mi-a spus pe atunci ca imi vor fi iertate toate pacatele daca botez. Aceeasi replica am auzit-o si cand mi-am botezat propriul copil. Nasa avea un fix cu pacatele astea, spunea ca are nu stiu cate avorturi la activ si ca e tare fericita ca va boteza, pentru ca Dumnezeu o va ierta. Deci, cum e?
Mai intii sa-ti traiasca nepotelele! Sa creasca mari si frumoase! Sa nu le eviti chiar cind cresc mai mari, sa vorbesti cu ele sa te simta apropiata lor, si sa le mai dai cite un sfat bun (dar nu ateu, te rog din suflet!).
Stii cum e? Ai avut o soacra cam proasta! Bine ca n-o mai ai! (Scuze, nu vreau sa te ranesc, poate ca baiatul ei era ok.)
O gresita intelegere a credintei duce pe om la pierzanie. Si ce e mai grav, e ca un om care e pe dinafara credintei adevarate afecteaza si pe altii din jur. Asa s-a intimplat si cu soacra ta: prin habotnicia si prostia ei de fapt s-a indepartat de Dumnezeu, iar purtarea ei a contribuit apoi si la indepartarea ta.
Regulile lumii secularizate, dupa Sf Inochentie al Penzei:
Cea dintai iubire este iubirea de tine insuti;
anii tineretii sunt ani ai placerilor. Este nefiresc ca omul cinstit sa indure ocari: unui suflet intelept i se potriveste sa se razbune.
Ambitia este semnul unui spirit mare.
Cei vicleni sunt inteligenti, pe cand simplitatea inimii este vrednica de batjocura.
Lingusirea si amagirea nu sunt interzise, ba chiar sunt necesare intr-o multime de imprejurari
Pentru folosul propriu poti sa-ti permiti orice, daca esti prudent
"Regulile lumii secularizate, dupa Sf Inochentie al Penzei:
Cea dintai iubire este iubirea de tine insuti;
anii tineretii sunt ani ai placerilor. Este nefiresc ca omul cinstit sa indure ocari: unui suflet intelept i se potriveste sa se razbune.
Ambitia este semnul unui spirit mare.
Cei vicleni sunt inteligenti, pe cand simplitatea inimii este vrednica de batjocura.
Lingusirea si amagirea nu sunt interzise, ba chiar sunt necesare intr-o multime de imprejurari
Pentru folosul propriu poti sa-ti permiti orice, daca esti prudent"
Ce legatura are cu ce am intrebat?
N-are. Am profitat de spatiul tau virtual.
Dacă maturii pot primi, atunci pruncii CU ATÂT MAI MULT! Botezul ocazional al celor maturi a fost şi este doar un caz particular.
Pruncii nu au oare nici un merit să-L primească pe Hristos, să se unească cu Hristos? 
Trebuie neapărat să ajungă maturi şi plini de păcate ca să-l poată primi abia atunci pe Hristos? Cât au fost mai mici, cu sufletul curat, le era departe de ei acest DAR? Curios lucru!
Evreii şi creştinii Bisericii nu au îndrăznit să-i nedreptăţească tocmai pe prunci şi să-i îndepărteze jumătate de viaţă de la unirea cu Hristos!
1). Astfel, evreii aveau "intrarea în legământ" (SINGURUL "BOTEZ" al evreilor aplicat pruncilor), la vârsta prunciei: CIRCUMCIZIA,
2). Iar Biserica, dă această posibilitate a DARULUI "ŞI" la această vârstă:
- Irineu de Lyon (anii 130-202!): "Iisus a venit sã mântuiascã prin Sine pe toţi, adicã pe cei ce se renasc printr-însul pentru Dumnezeu: pe copii pe tineri şi pe bãtrâni"
- Origen ( anii 185 - 254 d.Hr!) spune: "Biserica a primit de la apostoli tradiţia de a împãrtãşi şi pruncilor botezul".
Prin taina pocaintei adica spovedanie sincera cu parere de rau si cu lacrimi, cu Canon de la duhovnic si daca e vrednic sa se impartaseasca
1 Ioan 2:1, 2: "Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Şi totuşi, dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept. El este o jertfă de împăcare pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi."
Gresit; nu ai raspuns la intrebare, arunci cu citate irelevante
Am inteles ca atunci cand ne spovedim, duhul sfant sterge pacatele noastre.adica atunci cand noi ni le amintim si le marturisim, bunul Dumnezeu, le uita.
Asa e, chitobagule! Dumnezeu ne iarta pacatele daca le marturisim cu pocainta, si apoi ne impartasim cu trupul si singele Domnului (Euharistia). M-am rugat cu lacrimi, dar nu am reusit niciodata sa ma marturisesc cu lacrimi. Poate intr-o zi, Dumnezeu ma va binecuvinta cu mila sa...
Pacatele de dupa se sterg cu recunoasterea lor inainte lui Hristos, avandu-l pe preot ca martor, urmata de Impartasirea cu Sfintele Taine.
Luca3,8
Faceti dar roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun că Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.
Ioan20,22
Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant.
Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.
Ce treaba are cu intrebarea?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
