Priviti la lucrurile minunate si frumoase din natura! Voi ce simtiti cand priviti cerul plin de stele intr-o noapte senina?

Nu simt ceva anume, pur și simplu îmi place să mă uit, deși nu pot să o fac mult timp că mă plictisesc.
Dar dacă mă gândecs bine dacă am și muzică pot sta toată noaptea să mă holbez...

E un peisaj frumos, dar crede-ma nu pentru ca asa vrea marele D.

Ce simtiti cand vedeti un focar de infectie, cand va treziti intr-o baie plina de viermi, cand vedeti un copil fara o mana, un iepure care se zbate in gatul unui sarpe (pentru ca sarpele nu mesteca), un avion prabusit cu 200 cadavre descompuse si arse, o fetita de 8 ani violata, etc?

Mai merge argumentul ilogic al sentimentelor?

Ema daca sunt cu o cadâna care emana dracusori din ea incep ca Eminescu "Uite luna, uite carul, uite treaba mea cât parul.

Citind si eu ca tot omul pe la sectiunea "saptamana aceasta..." vad ca Ema mai este si urecheata.Ba din contra "Ema si Danutza27, treaba asta cu ateii care vor sa "darime", sa "desfinteze" sectiunea religie, mi se pare o exagerare.
Ia sa ne gindim logic. Rubrica religie a fost creata la CEREREA multor atei. In situatia asta, e total deplasat sa afirmi ca tot cei care au cerut crearea rubricii, vor acum s-o faca sa dispara. Sa fim rezonabili totusi" Ema balacarita si tot ea sa fie rezonabila. Buna treaba zic eu.Dar vad aici 1/2 numai raspunsuri rezonabile care daca le citeste un om cu scaun la cap face infarct. Parerea mea privind cerul plin de stele ma intreb prima data, oare prin ce am facut am dreptul sa ridic ochii spre Dumnezeu.Acum privind cerul cu luare aminte si vazind eu maretia creatiei, fluier a paguba si zic "Doamne iarta-ma " ca voi sustine desfintarea sectiunii Religie de pe TPU si incerc un raspuns dupa slabele mele puteri Re ca prea a fost Batjocorit Numele Domnului pe aici.

Cat de imens si minunat e universul, si cat de mici suntem noi...

Ma doare capul de la numarat...

Erectie

Aveam o prietena foarte buna, care imi spunea mereu:Fiti atenti la ‘semne’
Atunci cand suntem capabili sa le vedem, viata devine mai frumoasa si mai usoara.Este o senzatie aparte atunci cand privesc cerul plin de stele... Ele insufletesc cerul si imaginatia, ele ne dau lectii in tacere, ele sunt reper si destinatie, ele sunt mereu deasupra capului si nu exista vant care sa le dea deoparte, care sa le faca sa se miste sau sa cada. Ele inving timpul si spatiul prin lumina pe care o raspandesc si in timpul vietii si dupa ce s-au transformat in pulbere. Ele aduc un pic de bucurie in inima celui care priveste, ele sunt martorele iubirii pamantesti.De multe ori am avut prilejul sa contemplu cerul de pe varful muntilor. E fascinant. Daca ar fi dupa mine, mi-as face o cabana intr-un varf de munte, sa fiu mai aproape de Dumnezeu.
Stelele din sufletul nostru stralucesc mai puternic, mai ales cand candoarea este o mostenire de pret, pe care o pastram cu mare grije ca pe un odor.
Subscriu, si, la fel ca si tine, imi doresc ca tuturor sa le straluceasca ochii a iubire. Atunci va fi armonie, pace si liniste pe Pamant!
O zi buna!

Sincer, fara sa te iau la misto acum, bucurie, findca vad ca pe langa toate cacaturile din lumea asta de **** exista ceva frumos. Dar...acum serios...de cand e o rusine sa ai o erectie?

Trag aer in piept si simt o stare de bine care se raspandeste in tot organismul. Visez as putea si eu sa zbor pana acolo printre stele

Tot stresul dispare
Da, si admiratie.
Ceva curat, le gasesc fascinante si de multe ori ma gasesc zambind ca proasta singura.

Bucurie ca traiesc sa vad asta.

Simt ca ma regasesc in ele... este o stare ce nu poate fi descrisa in cuvinte.

Numai bine.
Te imbratisez.

Ma simt bine,relaxat, simt o liniste sufleteasca, dar in acelasi timp simt o tristete deoarece nu am si eu o pereche ca acele stele frumoase care inpodobesc bolta cerului.Adrian ai pus punctul pe i,numai cand ajungem cu adevarat sa recunoastem acele semne ce ne rezerva viata si sa le intelegem, numai incepand cu momentul acela vom fi fericiti cu adevarat, deoarece am deslusit marele mister al vietii.

Realizez ce neinsemnati suntem pe pamant si ca o nucleara detonata nu o poti judeca daca te raportezi la vastiatea universului care macina si transforma in acealsi timp, miliarde de metrii cubi de materie.
Am zile cand sunt si romantic

Iubire si speranta.Si cel mai mult...am impresia ca Dumnezeu isi intoarce fata catre mine.Numai bine.

Simt asa o stare de bine, de fericire cand ma gandesc ca stelele alea si cerul sunt ceva minunat si magic.

Imi dau seama ce Dumnezeu minunat avem si e o dovada in plus a dragostei lui pentru noi.ne-a lasat atatea lucruri frumoase pe pamant pe care noi nu am facut decat sa le distrugem, si la sfarsit tot pe El dam vina.
si ma minunez ca, desi suntem tot mai rai cu fiecare zi, El, in marea lui iubire, inca ne mai bucura cu un rasarit de soare, cu zambetul unui bebelus, cu marinimia unor necuvantatoare...cu un cer plin de stele.
avem un Dumnezeu atat de bun de care noi am uitat. de asta si viata noastra isi pierde sensul. am ajuns sa uitam toate minunil; e astea care ar trebui sa ne bucure sufletele si fugim doar dupa lucruri materiale, lumesti, care raman in urma noastra, pentru ca nimic nu luam cu noi cand plecam din lumea asta, ba mai mult, se poate ca altcineva sa manance din rodul muncii noastre. pacat. daca am sti ce pierdem...