Profesoara noastra de religie mereu ne spune despre Dumnezeu multe lucruri si eu mereu raman uimita cand vad cate stie. Si am intrebat-o odata de unde stia atat de multe despre Dumnezeu iar ea mi-a spus ca din Biblie. Si eu am o Biblie in casa si am incercat sa o deschid dar nu inteleg prea multe lucruri de acolo si as vrea sa inteleg si eu.Credeti ca sunt prea mica pentru a intelege? As vrea sa devin profesoara de religie si sa invat si eu la randul meu pe alti oameni despre Dumnezeu. De unde pot afla mai multe despre Dumnezeu mai pe intelesul meu? Am 12 ani.

In primul rand, trebuie sa inveti sa gandesti sceptic. Sa inveti ca nu tot ce auzim de la unii oameni, chiar daca ar fi ei profesori, e si adevarat. Si asta e valabil si pentru cei care au scris anumite carti, cum ar fi biblia. Asta nu inseamna ca acei oameni doresc sa ne minta si sa ne induca in eroare. Poate ei au intentii bune, dar sunt si ei pacaliti la randul lor, si atunci fac un rau fara sa-si dea seama. Tot timpul sa ceri dovezi cand vine vorba de absolut orice lucru pe care-l auzi. Sa nu crezi vorbele de genul: "asa se zice", sau "se spune ca", sau "se stie din batrani". Nici nu-ti imaginezi ce talentati sunt oamenii la a se pacali singuri. Deci tine minte, dovezi pentru orice. O afirmatie care nu e sustinuta de dovezi e egala cu zero.

"Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. -" (Proverbe.22:6)
Si in alta parte:
"Isus a chemat la Sine pe copilasi si a zis: "Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei."" (Luca.18:16)
Copii sunt mai intai ai lui Dumnezeu, si apoi ai parintilor lor. Biblia nu este o carte greu de inteles. Ea este o carte vie care are menirea de a schimba vietile oamenilor pentru a-i face capabili sa intre in Imparatia Cerurilor. Teologii o pot intelege cu mintea; dar multi au inimile impietrite fata de Dumnezeu. Oare nu mai marii invatati L-au urat si L-au omorat pe Domnul Hristos?
Nu esti deloc prea mica pentru a avea o relatie cu Dumnezeu. A avea o relatie cu Dumnezeu este mai important decat a cunoaste Biblia.
Daca vrei sa intelegi Biblia, atunci mai inainte pleaca-te pe genunchi, si in cuvintele tale -chiar si in gand- cere-I lui Dumnezeu ca El sa te ajute sa o intelegi. Apoi iti este de ajuns sa citesti trei sau patru foi (adica 6-8 pagini) pe zi. Dupa ce ai terminat de citit, multumeste-I lui Dumnezeu pentru lucrurile invatate.
Fa-ti obiceiul ca zilnic sa o citesti.

In biblie nu este vorba de d-zeu, ci de zei, biblia nu o intelege nici macar un om matur, deoarece e posibil ca pasaje autentice sa fi fost sterse si inlocuite cu alte pasaje contradictorii, daca chiar doresti sa devii profesoara te-ai putea axa pe stiintele exacte sau stiintele naturii, doar studiind putem cunoaste lumea inconjuratoare. divinitatea lucreza si prin stiinte.

Doamne cum sa nu existe dovada ca Dumnezeu exista suntem noi oamenii noi am fost creati de el, toata lumea asta e facuta de el, el s-a tirmis fiul pe pamant sa ne mantuiasca, tu treiesti datorita lui Dumnezeu!

Intai trebuie sa mergi regulat la biserica si incet inveti mai multe rugaciuni si cantari, intre timp trebuie sa faci si fapte bune

Biblia nu e ocarte unitara ci o colectie de carti.Ca sa o intelegi trebuie sa iei fiecare carte in parte.Cum biblia nu e o carte unitara in ea vei gasi si povesti istorice si chestii de moralitate si credinta si traditii de cult si date teologice fiecare avand un autor diferit care a avut alta viziune influentata de anumiti factori.

Draguto, am privit putin peste raspunsurile ce le-ai primit pana acum, si nici unul macar nu este sanatos. Ca sa intelegi BIBLIA trebuie s-o studiezi, nu doar s-o citesti, ori a studia inseamna, a aprofunda subiectul, pentru al intelege, cu argumente si explicatii, pe inteles, dupa varsta si capacitate de-a intelege. Acest lucru poti sa-l faci doar cu cine a mai studiat BIBLIA, care este o carte fara egal. Eu o studiez cu baiatul meu care are doar 10 ani, si care reuseste sa inteleaga bine sensul lucrurilor descrise in ea,. Daca doresti si stii sa intri pe Mesingerr, putem comunica, scrie-mi ca raspuns daca doresti.

Esti mult prea mica, cand ai sa implinesti 18 ani, atunci ar fi bine sa incepi a o citi.

E important să citeşti scriptura şi să meditezi la cele citite. Este totuşi un epizod interesant în Biblie, la Faptele apostolilor 8:29 Atunci spiritul i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi ţine-te de carul acesta". 30 Filip a alergat acolo şi l-a auzit pe etiopian citind cu voce tare din profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi într-adevăr ce citeşti?" 31 El a zis: „Cum aş putea, dacă nu mă călăuzeşte cineva?" Şi l-a implorat pe Filip să urce şi să stea cu el.
Observă ce a făcut Filip, 8:34 Atunci eunucul i-a zis lui Filip: „Te rog, despre cine spune profetul lucrul acesta? Despre sine sau despre altul?" 35 Filip şi-a deschis gura şi, începând cu acest pasaj din Scriptură, i-a anunţat vestea bună despre Isus.
Cu toţii avem nevoie de ajutor, de asemenea este uşor să analizăm Biblia pe subiecte, de exemplu care era scopul lui Dumnezeu cu privire la oameni şi pământ. Îţi poate fi de mare ajutor siteul http://www.jw.org/ro/
De exemplu la secţiunea adolescenţi sau copii poţi găsi răspunsul bibliei la multe întrebări pe care şi le pun tinerii. DE asemenea în partea de jos găseşti multe materiale video pe teme biblice, iar la dorinţă poţi solicita un studiu biblic gratuit. Succes.

Multe secte invită la studii biblice, dar, studiile biblice" oferite de diferite grupări nu fac altceva decât să "orienteze" persoana spre acea grupare, situaţie în care se preferă sensul "atrăgător" dar "viciat", şi nu cel din contextul istoric. Şi iată că "plăcute" au putut ajunge să fie mii şi mii de variante de interpretare a Bibliei.

Dificultatea înţelegerii textului sacru este data de predominanţa foarte mare a LIMBAJULUI METAFORIC, simbolic, a folosirii VALORILOR POLISEMANTICE ale cuvintelor!

Un "studiu" oferit de o sectă nu este altceva decât un curs de "initiere" in secta respectiva, de manipulare prin nuante si sensuri alterate, de orientare si formare a modului de a privi lucrurile.
Si..., o dată ce modul de gândire este viciat, toate ideile vor fi forţat interpretate în acea direcţie.
Sute de secte oferă pe la noi "Studiile biblice" şi tot atâtea moduri de interpretare diferite vor exista, pentru a se crea impresia că Scriptura susţine fix gruparea lor.

De aceea există astăzi aproape 40000 de secte rupte de Biserică…

3 ioan:11! Cine face binele provine de la Dumnezeu. Cine face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu.
http://antiortodox.wordpress.com/foto/

La o singura ora de inspectie la o clasa poti gasi 100 de lucruri adevarate sau neadevarate de reprosat. Ei bine iehovistii s-au gasit sa faca site cu fotografii personale ale unor persoane, situatii rupte din context si interpretatea abuziv. Specific pentru o grupare specializata doar in "lucruri murdare". Rusine lor.

În mod logic, Dumnezeu a păstrat în raport cu umanitatea o singură cale de transmitere a învăţăturilor, sfaturilor, legilor, DOAR O SINGURĂ CALE.

Deoarece altfel, ar trebui să luăm în considerare o contradicţie flagrantă în însăşi esenţa divinităţii, dat fiind faptul că există zeci de mii de culte şi credinţe total diferite, având fiecare învăţături care le exclud pe celelalte! Numai creştinismul are vreo 39000 de versiuni!

Dar această contradicţie este de neconceput, iar Hristos Fiul lui Dumnezeu a insistat şi subliniat în tot Noul Testament că Biserica este una singura!

"Ei bine iehovistii s-au gasit sa faca site cu fotografii personale ale unor persoane, situatii rupte din context "
Greşit, siteul n-are nici o legătură cu Martorii lui Iehova
Sărmanii preoţi, le-au fost băgate cu sila armele în mîini şi fiind ameninţaţi cuuuu... (nici nuştiu cu ce să fii ameninţat ca să faci aşa prostii) au "sfinţit" şi "binecuvântat" tot felul de arme ca nu cumva la momentul culminant să încline şi să nu poată ucide. (adevăraţii creştini au preferat şă-şi piardă viaţa decât să ia arma în mîini şi să meargă la război, de asemenea istoria arată că în primele secole nici un creştin n-a devenit soldat, şi nici un soldat după ce a dsvenit creştin n-a rămas î serviciul militar.) Cu adevărat RUŞINE.

De ce în Vechiul Testament, Dumnezeu binecuvintează în sute de locuri astfel de războaie de apărare a "ţării sfinte"?

Războiul este ceva cumplit. Dar nu războiul era binecuvântat acolo, ci sufletele celor care urmau să plece în această experienţă traumatizantă, protecţia lor de la Dumnezeu era invocată, solicitată...

Mdaaa. :-
Potrivit Bibliei
Sprijină Dumnezeu războaiele în prezent?
REFERITOR la rolul său de războinic, regele David al Israelului antic a spus: „[Dumnezeu] îmi deprinde mâinile la luptă, braţele mele îndoaie arcul de aramă" (Psalmul 18:34).
Privitor la creştini însă, apostolul Pavel a scris: „Deşi umblăm în carne, nu purtăm război potrivit cărnii. Armele războiului nostru nu sunt carnale" (2 Corinteni 10:3, 4).
Se contrazic oare cele două texte biblice? Sau există motive întemeiate pentru care Dumnezeu le-a permis israeliţilor din vechime să poarte războaie, iar creştinilor nu? Şi-a schimbat el punctul de vedere referitor la război? Răspunsul la aceste întrebări va fi clar după ce vom analiza trei diferenţe majore dintre Israelul antic şi adevărata congregaţie creştină.
Trei diferenţe majore
1. Israelul antic era o naţiune al cărei teritoriu a fost stabilit de Dumnezeu. În plus, israeliţii erau înconjuraţi de naţiuni care se ridicau adesea la luptă împotriva lor. De aceea, Dumnezeu le-a poruncit să-şi apere ţara şi chiar le-a dat victorii asupra duşmanilor (Judecătorii 11:32, 33). În schimb, congregaţia creştină nu este o naţiune literală, iar membrii ei sunt răspândiţi în toate ţările. Prin urmare, dacă discipolii lui Cristos dintr-o ţară ar lua parte la un război împotriva altei ţări, ei ar lupta împotriva colaboratorilor lor în credinţă — fraţii lor spirituali — pe care trebuie să-i iubească şi pentru care trebuie să fie dispuşi să moară (Matei 5:44; Ioan 15:12, 13).
2. Israelul antic avea un rege uman al cărui tron se afla în Ierusalim. Adevăraţii creştini însă sunt conduşi de Isus Cristos, în prezent o fiinţă spirituală puternică al cărei tron se află în cer (Daniel 7:13, 14). Isus însuşi a spus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată că regatul meu nu este de aici" (Ioan 18:36). Prin urmare, niciun regat, sau conducere politică, de pe pământ nu poate pretinde că îi aparţine lui Cristos. Cum se răsfrânge acest lucru asupra ‘slujitorilor’ lui Isus, adică asupra continuatorilor lui? Vom afla răspunsul analizând următorul punct.
3. Israelul antic, asemenea altor naţiuni, trimitea adesea mesageri, pe care azi i-am numi ambasadori sau trimişi (2 Regi 18:13–15; Luca 19:12–14). Cristos a făcut la fel, dar cu două mari diferenţe. În primul rând, toţi continuatorii săi slujesc ca ambasadori sau ca trimişi. De aceea, apostolul Pavel a scris în numele colaboratorilor săi creştini: „Noi suntem deci ambasadori în locul lui Cristos" (2 Corinteni 5:20). În calitate de ambasadori care urmăreau pacea, ei nu au pus mâna pe armă. În al doilea rând, continuatorii lui Isus le vorbesc tuturor celor care ascultă mesajul lor. Isus a spus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile" (Matei 24:14). El a mai zis: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor. . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit" (Matei 28:19, 20).
Din nefericire, slujitorii lui Cristos nu sunt întotdeauna bine primiţi. Din acest motiv, Pavel i-a scris lui Timotei, un evanghelizator zelos: „Ca soldat bun al lui Cristos Isus, fii părtaş la suferirea răului" (2 Timotei 2:3). Bineînţeles, armele lui Timotei erau de natură spirituală şi includeau Cuvântul scris al lui Dumnezeu, sau „sabia spiritului" (Efeseni 6:11–17).

Ai grija! Te faci de ruşine cu manipularea asta ieftina a sensurilor: iei un verset dintr-un context si il pui intr-o legatura fortata cu un altul luat din alt context. Pe ce baza? Doar pe baza faptului ca sunt scrise in acelasi alfabet latin?

In Vechiul Testament nu doar apărarea ţării era lucru sfânt, ci şi ocuparea prin forţă a altui popor- cum au făcut evreii – cu "binecuvântare" cu tot (ceea ce românii din regat sau din Transnistria nu au făcut niciodată)!

Daca se fac rugaciuni pentru soldati, sau rugaciuni in unitati militare, asta nu e pentru a incuraja cursa înarmării, ci pentru ca nimic rau sa nu se intample prin acei oameni, prin acele arme. Nimic rau pentru ei si nimic rău pentru ceilalţi.
Dacă tot nu pot fi desfiinţate armatele lumii şi datoria de a a-ţi apăra ţara (susţinută în primul rând de Dumnezeu), aceasta fiind o stare de fapt, atunci măcar harul şi binecuvantarea lui Dumnezeu să intervină pentru a ne feri de răul pe care oamenii şi-l fac unii altora...
Se poate spune apoi şi faptul că ne putem ruga "in orice loc si in orice timp" sau, "in tot locul stapanirii lui lauda suflete al meu pe Domnul...(Psalmi)".

Era de aşteptat aşa comentariu. :-
Ede mirare că nu ştii din ce cauză a poruncit dumnezeu ca popoarele din canaan să fie distruse, ( mai bine zis nu-i deloc a mirare).
În al doilea război mondial armata română aliată germaniei ce făcea - îşi apăra ţara sau încerca să ocupe URSS?
Dacă scopul e să nu se întâmple nimic cu aceşti oamani, cu ce scop sânt "SFINŢITE ARMELE"? Întrun cuvânt - DETESTABIL
Ioan 8:44  Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. El a fost un UCIGAŞ când a început şi n-a rămas ferm în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune o minciună, vorbeşte potrivit firii lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii.

ISUS A SPUS DESPRE DISCIPOLII SĂI Ioan 17:16 Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume. De aceia creştinii adevăraţi nu se implică în conflictele militare ale acestei lumi, în politică...

Sa lasam bla-bla-urile la o parte din moment ce stim ca acel cult iehovist care te-a inselat si pe tine este cel care a inventat si a omologat amenintarea cu moartea pentru cei care ar incerca sa iasa din grupare.
Am marturii si citite si directe de la astfel de persoane...

Stii foarte bine sa iti ascunzi tie insusi faptul ca in zeci de situatii evreii au fost factor activ declansand fie revolte fie diverse lupte de cucerire (a Ierihonului spre exemplu)...
Daca tot e sa cauti justificari, pentru un razboi nu e de vina credinta unui om daca acesta personal nu are prezenta de spirit pentru a respecta 100% toate aspectele ireprosabile ale credintei.

Nu incerca cu un machiavelism grobian sa incerci a justifica faptul ca daca ai mancat o inghetata pe ascuns ar insemna ca nu ai credinta dreapta... Stii cum se cheama asta!

Prostii cu "ameninţări" am mai auzit de la fiii tatălui minciunii, şi cei care le repetă ştiind că-s minciuni sânt din aceeaş familie.
Hotărăştete o dată, ba te revolţi că sînt excluşi unii, ba susţii că sânt reţinuţi cu forţa. Cum să te înţeleg? Ai probleme cu logica?
Tu ai auzit vreo dată de faptul că Dumnezeu a promis că va da ţara aceea urmaşilor lui Avraam? Se pare că nu, şi atunci cu siguranţă nu cunoşti nici motivul de ce au fost nimicite acele popoare.
Nu e vorba de credinţa unui om ci a întregului cult, nu un laic care nu cunoaşte nimic "sfinţeşte" armele ci clerul, a mânca o îngheţată pe ascuns diferă puţin de a omorâ semenii şi de multe ori pe cei de aceeaş credinţă cu tine. Cu adevărat împliniţi poftele tatălui vostru.

..."pentru un razboi nu e de vina credinta unui om daca acesta personal nu are prezenta de spirit pentru a respecta 100% toate aspectele ireprosabile ale credintei."

Eşti conştient că la război na participat doar 1 ortodox? De fapt - las-o baltă, somn uşor.

Deci tu esti o persoana fara rezerve batjocoreste pe Dumnezeu, Cel care in intreaga Scriptura INDEAMNA IN MOD EXPRES la APARAREA CU ORICE PRET A TARII, A CREDINTEI...

Esti primul om ce recunoaste mai deschis decat ateii că NESOCOTESTE PE DUMNEZEU... si cerintele Sale de protejare a familiei, a neamului, a credintei. Trist...

Tatăl vostru Diavolul îndeamnă la ucidere, apărarea CU ORICE PREŢ a ţării...
Adevăraţii creştini niciodată nu şi-au apărat credinţa cu sabia. Nu te mai prosti atât, dormi mai departe.

Nu ai lamurit nimic...
"Esti primul om ce recunoaste mai deschis decat ateii că NESOCOTESTE PE DUMNEZEU, batjocoreste pe Dumnezeu, Cel care in intreaga Scriptura INDEAMNA IN MOD EXPRES la APARAREA CU ORICE PRET A TARII, A CREDINTEI... si cerintele Sale de protejare a familiei, a neamului, a credintei. Trist..."

Ioan 8:47 Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu"

Mat. 26:52: „Isus i-a zis: «Pune-ţi sabia la loc, pentru că toţi cei care iau sabia de sabie vor pieri»". (Putea exista o cauză mai nobilă decât aceea de a-l apăra pe Fiul lui Dumnezeu? Şi totuşi, Isus a arătat că discipolii nu trebuiau să lupte cu arme literale.)
Is. 2:2–4: „În zilele din urmă, muntele casei lui Iehova va fi întărit deasupra vârfului munţilor... El va face judecată între naţiuni şi va îndrepta lucrurile cu privire la multe popoare. Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nicio naţiune nu va mai ridica sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul".
2 Cor. 10:3, 4: „Căci, deşi umblăm în carne, nu purtăm război potrivit cărnii. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci sunt pline de putere, datorită lui Dumnezeu, ca să răstoarne fortificaţii". (Pavel spune aici că n-a folosit niciodată arme carnale, cum ar fi înşelătoria, limbajul pompos sau armele literale, pentru a ocroti congregaţia de învăţăturile false.)
„Noi, care eram plini de războaie, de ucideri şi de toată răutatea, pe tot pământul am transformat fiecare din noi instrumentele războinice, săbiile în pluguri şi lăncile în unelte de cultură şi cultivăm pietatea, dreptatea, iubirea de oameni, credinţa şi nădejdea care vine de la însuşi Tatăl prin Cel răstignit." — Dialogul cu iudeul Trifon, Sfântul Iustin Martirul (secolul al II-lea e.n.), Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1941, traducere de Pr. Dr. Olimp N. Căciulă, partea a II-a, capitolul CX, p. 240, 241.
„Ei refuzau să ia parte la administrarea civilă sau la apărarea militară a imperiului... Creştinii nu-şi puteau asuma rolul de soldaţi, de magistraţi sau de principi fără să renunţe la o datorie mai sacră." — History of Christianity, de Edward Gibbon (New York, 1891), p. 162, 163.
„Pune-ţi sabia la locul ei"
În noaptea în care Isus a fost trădat şi arestat, unul dintre discipolii săi a scos sabia pentru a-l apăra. Isus i-a poruncit acestuia: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie" (Matei 26:52). În dimineaţa următoare, Isus i-a spus lui Ponţiu Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici" (Ioan 18:36). Este practică această învăţătură?
Cum au considerat creştinii din secolul I învăţătura lui Isus privitoare la nonviolenţă? În lucrarea The Early Christian Attitude to War se spune: „De vreme ce [învăţăturile lui Isus] interziceau orice formă de agresiune sau de violenţă împotriva altora, era clar că participarea la război e greşită. . . Primii creştini au urmat întocmai cuvintele lui Isus, înţelegând în sens literal învăţăturile sale cu privire la blândeţe şi la nonviolenţă. Semnul distinctiv al religiei lor era pacea; ei au condamnat cu vehemenţă războiul pentru că acesta implica vărsare de sânge". Cât de diferită ar fi fost istoria dacă toţi cei ce au pretins că sunt creştini ar fi respectat această învăţătură a lui Isus!
Jonathan Dymond, autor de lucrări religioase, a spus că primii creştini „au refuzat să ia parte [la războaie], indiferent de consecinţe: batjocuri, închisoare sau moarte
„Creştinii din secolul I nu au slujit în cadrul forţelor armate", se spune într-un articol din revista The Christian Century. Articolul explică faptul că nu există nicăieri nici o dovadă potrivit căreia creştinii s-ar fi înrolat în armată până în anii 170–180 e.n. Apoi articolul adaugă: „Renunţarea creştinilor la poziţia lor fermă faţă de serviciul militar a avut loc treptat"
„Toţi scriitorii creştini care au trăit înainte de Constantin [împărat roman, 306–337 e.n.] au condamnat uciderea semenilor în război", mai precizează Encyclopedia of Religion and War. Schimbarea radicală a acestei atitudini a survenit odată cu răspândirea apostaziei prezise în Biblie (Faptele 20:29, 30; 1 Timotei 4:1).