Sclavia în timpurile biblice
Să analizăm următoarele prevederi ale Legii date prin intermediul lui Moise.
● Dacă cineva răpea un om şi îl vindea, era pasibil de pedeapsa cu moartea (Exodul 21:16). Însă un israelit se putea vinde ca sclav dacă, în pofida tuturor măsurilor luate prin lege pentru prevenirea sărăciei, ajungea să aibă datorii mari, probabil din cauza deciziilor nechibzuite luate în chestiuni financiare. În unele cazuri, el îşi putea cumpăra libertatea cu banii pe care îi câştiga în plus (Leviticul 25:47–52).
● Sclavia menţionată în Biblie nu era opresivă, de felul celei existente în multe ţări de-a lungul veacurilor. În Leviticul 25:39, 40 se spune: „Dacă fratele tău sărăceşte lângă tine şi trebuie să ţi se vândă, să nu-l pui să facă o muncă de sclav. Să fie la tine ca un lucrător tocmit, ca un locuitor temporar". Aceasta era o măsură ce reflecta iubire faţă de cei săraci din Israel.
● Cel găsit vinovat de furt, care nu reuşea să-şi despăgubească victima aşa cum prevedea Legea, putea fi vândut ca sclav pentru a-şi plăti datoria (Exodul 22:3). După ce-şi achita datoriile muncind, putea fi eliberat.
● Sclavia caracterizată de cruzime şi abuzuri nu era permisă sub Legea lui Dumnezeu dată Israelului. Stăpânii aveau voie să-şi disciplineze sclavii, însă abuzurile erau interzise. Un sclav ucis de stăpânul său trebuia să fie răzbunat (Exodul 21:20). Dacă, din cauza stăpânului, un sclav era mutilat, îşi pierdea un dinte sau un ochi, trebuia eliberat (Exodul 21:26, 27).
● Perioada maximă în care un israelit putea fi sclav era de şase ani (Exodul 21:2). Sclavii evrei erau eliberaţi în al şaptelea an de sclavie. Potrivit Legii, la fiecare 50 de ani, toţi sclavii israeliţi, din întreaga ţară, trebuiau să fie lăsaţi să plece, indiferent de cât timp slujea fiecare ca sclav (Leviticul 25:40, 41).
● Când un sclav era eliberat, stăpânul trebuia să fie generos cu el. În Deuteronomul 15:13, 14 se spune: „Când îl vei lăsa să plece de la tine ca om liber, să nu-l laşi să plece cu mâna goală. Să-i dai cele necesare din turma ta, din aria ta de treierat şi din teascul tău de ulei şi de vin".
Mai târziu, în zilele lui Isus şi ale apostolilor săi, sclavia era o practică larg răspândită în Imperiul Roman. Pe măsură ce creştinismul se răspândea, era de aşteptat ca unii sclavi sau unii proprietari de sclavi să audă vestea bună şi să devină creştini. Însă nici Isus Cristos, nici apostolii nu au predicat o evanghelie a eliberării sociale. Ei nu au încercat să reformeze sistemul existent la acea vreme. În schimb, atât sclavii, cât şi proprietarii de sclavi erau îndemnaţi să se iubească unii pe alţii, considerându-se fraţi spirituali (Coloseni 4:1; 1 Timotei 6:2).
Era adeptul omului care vrea sa faca bani usor fara prea mult efort fizic, omului care specula momentul.Asta ipotetic vorbind pentru ca e de fapt un personaj.Deci datul din fleanca aduce mai multi bani decit sa dai cu sapa.
Nu stiu daca putem spune ca promova sclavia, dar cu siguranta o accepta si o considera ceva normal. Si in vremea lui, chiar era ceva normal. Atunci cand Isus vorbeste despre sclavie, niciodata nu o condamna, ci o da chiar ca exemplu. Asta arata clar ca nu era un om care ii considera pe toti oamenii egali. Daca Isus era intr-adevar mesia si fiul lui d-zeu, n-ar fi fost de asteptat sa condamne in cei mai categorici termeni sclavia? Bineinteles ca ar fi fost, si faptul ca nu a facut-o, ne arata ca acest om nu a fost de fapt prea diferit fata de contemporanii lui. Crestinii aleg sa nu vada asta doar pentru ca sunt subiectivi, si se tem sa gandeasca liber.