Puteti sa demonstrati ca nu sunt eu Dumnezeu?

Dar tu esti Dumnezeu, esti dumnezeul intrebarilor pe TPU. Slavit sa fii, Stapane!

Dacă tu susții un lucru atunci e treaba ta să demonstrezi că acel lucru e adevărat, nu e treaba celorlalți să demonstreze că nu e așa. Același lucru se aplică și existenței lui dumnezeu, credincioșii trebuie să ne demonstreze nouă că acesta există dacă tot cred în el. Deci, cum ne demonstrezi că tu ești dumnezeu?

Nu pot demonstra ca nu ești Dumnezeu. Si eu pot spune ca sunt Dumnezeu și nimeni nu va putea demonstra ca nu sunt Dumnezeu. Pentru orice contestatie gasesc o explicatie
De exemplu daca ma intreaba cineva cum demonstrez, spun ca pot demonstra foarte usor, dar nu vreau pentru ca o voi face mai tarziu, sa zicem dupa ce omul care solicita demonstratia e mort si ii voi demonstra numai mortului. Sau poate nu vreau de loc sa demonstrez si e treaba fiecaruia daca crede ca sunt sau nu Dumnezeu.
Evident asta e dupa logica credinciosului in zei.

In realitate, dupa logica normala, nu cea invalida a credinciosului, tot ce se declara fara dovezi se respinge la fel tot fara dovezi. Daca eu spun ca sunt Dumnezeu si nu aduc dovezi, tot asa altcineva poate spune ca eu nu sunt Dumnezeu tot fara dovezi si in felul asta ambele afirmatii nu au nici o valoare.

Mastodont a spus din prima clar și perfect: fără dovezi, fără demonstrație nici o afirmație nu are valoare de adevăr. Fără demonstrație sau dovezi, oricine poate sa spună orice despre orice, dar afirmația e lipsita de valoare.

Pai mai intai arata-ne puterile daca esti, ca altfel nu avem cum.

Da.Incearca sa nu respiri 4 zile.

Da. Nu poti spune ce va fi mâine.
Sau în seara asta. Iehova Dumnezeul cel adevărat si viu este singurul care poate vedea viitorul cu exactitate.

4 zile? Ar fi mai usor sa încerce să nu respire 7-10 minute.

Dovezile există, si sunt peste tot, literalmente unde întorci capul vezi fie dovezi ale existenței lui Iehova Dumnezeu, sau vezi încercări de imitație a creației.
Dar problema este dovezile existente, logice, refuzi sa le iei in considerare. Si atenție, sunt dovezi logice, raționamente logice, totuși pentru că ești împotriva existenței Divine, spui ca nu sunt dovezi. Iti dau cel mai simplu rationamet: vezi o urmă de tractor pe drum, pe un drum de câmp, ce-ți zici? Hmm a apărut urmă asta din nimic. A fost drumul drept, si sa făcut o urmă de roata din nimic. Dar un om realist ar zice: pe aici a trecut un tractor. Care a lăsat o urmă. Tot asa daca urma aia, a făcut-o cineva, (tractorul) tot ce vedem în creație, a apărut de la sine? Este susținut de mama natură? Cat de mult trebuie să ignori toate dovezile ca să susții asa ceva?

Nu sunt dovezi stiintifice, verificabile si logice.
Sunt dovezi de genul:
Vezi fata aceea frumoasa de acolo?
Da.
Dumnezeu a facut-o.
Vezi inghetata aceea pe bat?
Da.
Dumnezeu a facut-o.

Astea nu sunt dovezi. E lipsa de ratiune si gandire slaba.
Asa pot sa zic si eu ca eu am facut tot ce exista si nu ai cum demonstra ca Dumnezeu le-a facut, pentru ca Dumnezeul din poveste e invizibil si surdomut, deci n-ai nici o dovada.

Ca sa demonstrezi ceva trebuie mai mult.

Iar chestia cu trebuie sa-si tina respiratia nu e dovada ca nu e Dumnezeu. E dubla masura. L-ai intalnit pe Dumnezeu si si-a tinut respiratia 10 minute si nu a murit ca sa stii ca exista Dumnezeu? Nu.

Asa poate si el sa spuna ca nu are chef sa-si tina respiratia si ca desi moare el e viu ca e duh sfant si nu moare niciodata si orice alta aberatie de genul asta.

Atata timp cat zeul nu a vorbit cu tine, toata credinta ta e in oameni, nu in zeu.
Tot ce faci si spui ca e vointa zeului, de la oameni stii, deci zeul poate vrea altceva de la tine.
Spui ca zeul iti da viata vesnica, dar zeul nu ti-a spus asa ceva. Oamenii ti-au spus, deci zeul n-are nici o obligatie sa-ti dea ceva.
In plus, vezi exact zero oameni care traiesc mai mult de 200 ani, deci ai zero exemple de viata vesnica verificate si atunci credinta ta nu e rationala. E fantezista. Din 7 miliarde de oameni, nici unul nu e nemuritor.
Credinta e fantezie si nu are nici o baza reala. E credinta in oameni ca sa nu mai zic oameni mincinosi.
Zeul nu a vorbit cu tine, deci n-ai nici o garantie. Ai doar credinta in oameni si atat.

Păi hai să vedem o dovadă științifică, nu?
Sa zicem ca ajungi pe o insulă pustie, nelocuita, sălbatică, si pe o stâncă vezi inscriptia: John 1800. Ce concluzie tragi? Aceasta inscriptie a apărut din întâmplare? În urma activității mării?
Nu. Inevitabil iti dai seama ca acolo a fost un anume Jonh în anul 1800. Pentru ca o înșiruire de litere și numere care au înțeles, chiar dacă sunt în altă limbă, nu apar din întâmplare. Nu? În al 2lea rând, informatia are sens indicând o minte inteligentă.
În viaţa cotidiană, informaţiile codificate pot îmbrăca diverse forme: sistemul de scriere Braille, literele alfabetului, diagramele, notele muzicale, cuvintele rostite, semnele făcute cu mâna, semnalele radio şi programele de calculator care folosesc codul binar, alcătuit din cifrele zero şi unu. Mijloacele de transmitere a informaţiei pot fi foarte variate, de la lumină şi unde radio la hârtie şi cerneală. Oricum ar sta lucrurile, oamenii asociază mereu informaţiile logice cu o minte inteligentă, mai puţin însă când astfel de informaţii se găsesc în celula vie. Aceste informaţii, spun evoluţioniştii, au apărut din întâmplare ori s-au scris singure.

Dar aici se ridică o întrebare: pot aparea de la sine informații complexe?

Aproape fiecare celulă vie din corpul nostru are stocat cu grijă în nucleul ei un cod unic numit acid dezoxiribonucleic, prescurtat ADN. El este sub forma unei molecule lungi bicatenare, semănând cu o scară răsucită. ADN-ul reprezintă un set de instrucţiuni sau un program care dirijează formarea, dezvoltarea, întreţinerea şi reproducerea miliardelor de celule care alcătuiesc corpul omenesc. Elementele de bază care compun ADN-ul se numesc nucleotide, reprezentate de literele A, C, G şi T, în funcţie de baza chimică pe care o conţin. Asemenea literelor alfabetului, aceste patru caractere se pot combina în numeroase moduri pentru a forma „propoziţii", instrucţiuni necesare replicării celulare şi altor procese din interiorul celulei.
Totalitatea informaţiilor stocate în ADN reprezintă genomul. Anumite secvenţe de litere din ADN sunt unice fiecărei persoane, întrucât ADN-ul conţine informaţii cu particularităţi ereditare, de exemplu culoarea ochilor, a pielii, forma nasului etc. Simplu spus, genomul poate fi comparat cu o bibliotecă vastă, plină cu instrucţiuni referitoare la toate părţile corpului, iar produsul final este fiecare individ.
Cât de mare este această „bibliotecă"? Are o lungime de aproximativ trei miliarde de „litere", sau nucleotide (baze). Potrivit Proiectului Genomului Uman, dacă informaţiile ar fi transcrise pe hârtie, cartea rezultată ar avea 200 de volume, fiecare volum fiind de 1 000 de pagini.

Toate acestea ne duc cu gândul la o rugăciune impresionantă consemnată cu circa 3 000 de ani în urmă. Ea se găseşte în Biblie, în Psalmul 139:16: „Ochii tăi m-au văzut când eram doar un embrion şi în cartea ta au fost aşternute în scris toate părţile lui". Desigur, psalmistul nu era om de ştiinţă. Însă, folosind un limbaj simplu, el a menţionat un fapt cât se poate de corect din punct de vedere ştiinţific pentru a ilustra înţelepciunea şi puterea inegalabile ale lui Dumnezeu.
Dar cine a întocmit si scris această "biblioteca"?
Dacă logica ne spune că inscripţia „John 1800" este produsul unei minţi inteligente, nu la fel ar trebui să fie şi în cazul informaţiilor semnificative şi infinit mai complexe din ADN? La urma urmei, informaţia rămâne informaţie, indiferent de locul în care se găseşte sau de mediul ei de transmitere. Donald Johnson, chimist şi informatician, a afirmat că legile chimiei şi ale fizicii nu pot crea informaţii complexe şi nici sisteme care să proceseze acele informaţii. Tot logica ne spune că cu cât un set de informaţii este mai complex, cu atât mai mare trebuie să fie inteligenţa necesară pentru a le scrie. Până şi un copil ar fi putut scrie „John 1800". Însă doar o minte supraomenească ar fi putut scrie codul vieţii. În plus, „cu cât aflăm mai multe despre lumea înconjurătoare, cu atât ea ni se pare mai complexă", se spune în revista Nature.
Ar fi contrar raţiunii şi experienţei umane să atribuim complexa „bibliotecă" a ADN-ului unor procese necontrolate. În realitate, o astfel de concepţie pretinde credinţă oarbă.

În străduinţa lor de a-l elimina pe Dumnezeu ca posibilă explicaţie, evoluţioniştii au tras uneori concluzii care mai târziu s-au dovedit greşite. Să ne gândim, de pildă, la teoria conform căreia aproximativ 98% din genomul uman este inutil (aşa-numitul junk DNA), altfel spus că această „bibliotecă" conţine în cea mai mare parte informaţii fără sens.

Omul, virusii, toate sunt vietuitoare, deci forme de existenta a materiei si au la baza reactii chimice. Intotdeauna materia in anumite conditii reactioneaza la fel. Omul si restul vietuitoarelor au ca energie energia chimica, deci nu sunt altceva decat niste reactii chimice complexe si anume robotei creati de natura care au in codil genetic programul de functionare. Nu e condus omul de spirite si duhuri, pentru ca asa ceva nu exista si e fara sens. In timp, de la reactii chimice simple se ajunge la reactii chimice complexe, iar selectia naturala care inseamna supravietuirea vietuitoarelor care traiesc se inmultesc si mor permite pastrarea caracteristicilor "bune". In felul asta, in timp, prin selectie naturala se ajunge la vietuitoare mai complexe. Prezenta codului genetic inutil e o dovada a 2 lucruri: 1- omul nu cunoaste bine codul genetic si 2- codul genetic pleaa de la ceva inferior catre ceva superior si de aceea poate sa contina si ceva care nu-i trebuie.
Deci toate vietuitoarele sunt reactii chimice complexe, sunt robotei creati de natura prin selectie naturala si executa programul din dotare si nu se pune problema spiritelor, duhurilor, sufletelor, inimii si nemuririi.

Iubirea, inteligenta, durerea, sentimentele sunt caracteristici ale vietatilor si isi gasesc locul in codul genetic pentru ca ele asigura viata: supravietuire, inmultire, strangere de resurse.
De aceea omul iubeste ca sa se inmulteasca, de aceea are placere si neplacere ca sa supravietuiasca, de aceea are inteligenta ca sa se adapteze la mediu, sentimente la fel. Omul poate prevedea evenimentele prin modelarea simplificata a mediului inconjurator. Toate vietuitoarele mai dezvoltate au cate ceva din toate, omul fiind cel mai inteligent dintre toate.
Deci raul si binele are sens doar pentru vietuitoare si e rezultatul selectiei naturale: vietuitoarele care stiu ce e bine si ce e rau traiesc iar celelalte mor.
Pentru natura binele si raul nu exista. Natura nu se supara dea un lup mananca o caprioara, daca un om imi fura banii, daca ma omoara, daca ma minte, daca ma inseala. Asa e corect sa fie pentru natura, sa nu aiba vointa, dorinta, inteligenta iubire, pentru ca nu- foloseste la nimic.

Asa e si pentru un zeu daca ar exista. Zeul e atotputernic, nemuritor, deci nu are nevoie sa se adapteze la mediu, deci nu-i trebuie inteligenta, nu-i trebuie stiinta, nu-i trebuie iubire si sentimente, placere, neplacere pentru ca el orice ar face nu moare si nici nu-l afecteaza cu nimic.

In mod logic, daca ar exista un zeu, el nu are inteligenta, vointa, sentimente si pentru el nu exista bine sau rau, placere sau neplacere.

Natura in calitate de creator indeplineste toate conditiile: e vizibila pentru ca nu are de ce sa se ascunda, e indiferenta la tot, nu are vointa, sentimente, inteligenta pentru ca nu are ce face cu ele. Totul merge automat.

Si atunci ce e zeul din Biblie? Ce poate sa fie altceva decat un personaj de poveste folosit de vietuitoare mai viclene pentru a prosti alte vietuitoare care au capacitate de intelegere mai redusa. Care rolul prostirii altor vietuitoare? E simplu: le asigura strangerea de resurse, inmultirea si supravietuirea cu efort mai mic vietuitoarelor mai viclene.

In final, toate vietuitoarele mor, deci dominatia prin minciuna a vietuitoarelor viclene este efemera si rezultatul va fi acelasi cu cel obtinut si de vietuitoarele inselate, adica nimicul. La sta ajung toate vietuitoarele, orice ar face. La nimic se ajunge, pentru ca materia e in continua miscare si transformare, iar formele de viata sunt efemere si dependente de conditiile de mediu existente la un anumit moment dat.

Dumnezeu nu e de eliminat din stiinta, pentru ca el nu a fost niciodata acolo. El e doar un personaj de poveste care nu corespunde cu realitatea. E un Bau Bau pentru prostirea nestiutorilor.

Prin urmare, daca vad ADN-ul si nu stiu cine l-a facut, nu trebuie sa caut raspunsul intr-o poveste primitiva scrisa de niste vietuitoare primitive si viclene interesate nu de aflarea adevarului ci de prostirea naivilor.

Stiinta e lucru verificat, verificabil si repetabil, deci e adevar.
Credinta e dovada nestiintei si e exact ceea ce cere omul mincinos naivului pentru a-l insela pe naiv.
Un zeu daca ar exista nu ar cere credinta, nu s-ar ocupa cu minuni, daca ar mai si iubi omul nu l-ar lasa in intunericul nestiintei sa moara de boli, de frig, de foame, in accidente si in razboaie, nu ar fi invizibil, orb si surdomut, nu ar avea nevoie de povesti, de poezii, cantece, procesiuni, ritualuri primitive, nu ar spune ca e imparat, ca e tata, ce a fiu, nu ar crea niste vietuitoare primitive, nestiutoare, neputinciose, nu ar face purici, padichi, viermi, capuse, plosnite, tantari.

Realitatea ne arata clar despre creator ca nu are vointa, placere, iubire, sentimente, inteligenta. Creatorul e natura.
De unde vine natura, cat de mare e si cat va exista nu stiu. Presupun ca e infinita in timp si in spatiu. Nu se poate verifica asa ceva niciodata, pentru ca nu putem calatori nici in timp, nici in spatiu la ionfinit. Nu putem spune nici daca exista viata vesnica, pentru ca nu traim o infinitate de ani si nu putem verifica daca cineva spune ca traieste de o infinitate de ani sau ca va trai o infinitate de ani. Pentru o vietuitoare infinitul e doar imaginatie, pentru ca nu-l va atinge niciodata.

Creatorul oricum ar fi el, nu corespunde cu zeul din poveste, iar creatorul ar trebui si el sa fie la randul lui creat de cineva.
Zeul din poveste e in concluzie o minciuna primitiva, iar credinta e dovada nestiintei si unealta mincinosului care inseala naivii.

Păi dacă e așa, si omul virușii si alte creaturi nu sunt decât niște reacții chimice fie simple fie complexe, după caz, si însemna că scrisul pe care îl vezi pe o hârtie, pe un perete, stâncă, ori mersul trenurilor, este doar o reacție chimică abstractă între elementele chimice care formează cerneala si acestea sau asezat singure pe hârtie și să format mersul trenurilor. Si uite asa merge halogen001 în gară si află ca acceleratul de Brașov ajunge în gară la 14:23. În urma unei reacții chimice a elementelor care formează cerneala.
Oricum este evident că problema este la tine, nu poți rationa pe marginea unui argument simplu, fără să nu-l ataci pe Dumnezeu. ca e așa, sau nu e asa. Era vorba de argument științific, nu despre existența lui Dumnezeu. Sau ti sau defectat reacțiile chimice din organism si incepe sa apară alzheimer'ul?

Credinciosul care crede in oameni si i se pare ca crede intr-un zeu adevarat nu are cum sa inteleaga natura. E suficient sa i se spuna ca zeul x a facut tot ce exista, ca zeul x e bun, atotstiutor, ca e invizibil, ca trebuie sa faca una, sa faca alta si e foarte multumit.
De aceea zic ca daca omul nu poate mai mult, atunci o poveste puerila, primitiva si fantezista pentru el e suficient, ca si asa ajung toti la groapa si smecherii si naivii. Smecherii merita o viata mai buna potrivit capacitatii lor de a înșela, iar naivii conform aceluiasi principiu merita mai putin. Deci nu e nici o problema.

Esti total pe lângă. Nu are nicio noimă ce spui, pentru ca refuzi rațiunea.
Încă odata: scrisul poate apărea din senin sau nu?

Pai nu e omul care scrie? Cine scrie? Dumnezeu? Imbata, drogheaza, accidentraza creierul omului si vezi cine mai scrie. Tine-l flamand si fara aer si opreste reactiile chimice din omul acela si vezi cine mai scrie ceva. E asa de greu de inteles ca o reactie chimica sau fizica e capabila de actiune? E nevoie de spiridusul invizibil bau bau care face purici, plosnite, capuse si paduchi?

Wow! Superb raspuns!

La care te referi?

Deci admiți ca daca vezi un scris undeva, care are sens, acel scris a fost făcut de o minte inteligentă. Corect?

Scrisul e una si codul genetic e alta.
Scrisul e informatia stocata pe un suport extern ca urmare a actiunii unei vietuitoare numita om, iar
codul genetic e o molecula rezultata in urma unor reactii chimice.

Putem sa-i spunem scris, dar nu e acelasi lucru.
Scrisul se poate face pe orice suport si cu mai multe instrumente.
Codul genetic e o molecula formata din atomi si nu are nici un efect daca folosesc alt suport de scriere.
Codul genetic nu e o scriere. Codul genetic e o structura ce sta la baza reactiei chimice complexe rezultata in urma selectiei naturale, reactie chimica numita viata.

"codul genetic e o molecula rezultata in urma unor reactii chimice"
Aici gresesti. Codul genetic e format din mai multe molecule, o imensitate de molecule. Asa cum scrisul din litere si semne de punctuatie. Moleculele sunt dispuse intr-o anumita forma. pozitie, care dau informatia despre cum va arata fata ta inca de cand erai un embrion fara chip. Eu pot descrie fata ta din ce vad in poza de la profil, si atit. codul genetic descrie fata ta mult mai bine, la nivel molecular. Dimensiune (si aici la nivel de nanometri, la nivel celular, nu cum vad eu la nivel de milimetri), caracteristici, tip de ten, culoare ten (mult mai precis decat facem noi culorile de pe un paletar), pilozitate, reactia tenului la stimuli externi, si multe alte specificatii. Asta ar trebui sa iti dea de gindit.
Deci, scrisul nu e una si codul genetic alta, decat in masura in care scrisul foloseste litere si codul genetic molecule.

Codul genetic e structura moleculara specifica reactiei chimice numita viata. Nu e o scriere. Daca era scriere, nu se multiplica singura si nu evolua in timp prin selectie naturala. Scrierea se poate face pe orice si are acelasi rezultat, pe cand codul genetic e o structura chimica care evolueaza in timp si e supusa selectiei naturale, nu are caracteristicile unui scris si are efectul care se cunoaste: reactia chimica numita viata. Scrisul sta pe loc. Codul genetic evolueaza prin selectie naturala si mutatii. Nu exista echivalenta intre cele 2.
Viata e ca un foc care arde si se termina. E identica cu o reactie chimica simpla, dar e mai complicata si lucrul asta se datoreaza trecerii timpului. In milioane de ani reactiile chimice au avut timpul si conditiile necesare sa devina complicate si sa genereze ceea ce se numeste viata.

La modul inteligent in care i-ai prezentat dovada stintifica.

OK, codul genetic nu e scriere. Dar eu, daca sunt inteligent, pot sa iti transmit o informatie cu ajtorul chiar a unor bile negre si albe. De fapt, o fac acum. E vorba de codul binar. Nu e o scriere. Dar fara el, tu nu ai vedea ce scriu eu aici. Sau, pot sa asez bile de diferite culori pe o pardoseala care sa iti transmita un mesaj. Daca sunt suficient de inteligent, si tu esti la fel, incit sa poti descifra mesajul, eu ma pot face inteles tie. Scrisul e doar parte din informatie. Codul genetic e o alta. Pentru ca transmite informatia de la parintii tai la tine. Eu pot stii ce marime are fata ta in mm doar masurind-o, asa o pot "citi", codul transmite dimensiunile in nanometri inca de cand tu nu existai. Asta nu vrei sa intelegi, ca e ca si scrisul, doar ca informatia se transmite diferit. Pot sa iti spun sa arunci o privire doar cu ochii, aruncindu-mi privirea spre ce vreau sa vezi, sau pot folosi mina cu degetul aratator ca sa iti arat. Daca tu crezi doar in priviri (care ar fi scrisul), asta nu exclude gesturile cu miinile (care ar fi codul genetic). Transmitere diferita, dar in esenta, acelasi lucru, e o transmitere.

Tu vrei sa spui ca Dumnezeu a facut omul si de aceea doresti sa asemuiesti codul genetic cu un scris, insa codul genetic se scrie singur prin selectie naturala.
Dumnezeul din cartea cu povesti e o fantezie, pentru ca nu are de ce sa se ascunda de omul pe care-l iubeste, nu are de ce sa-l lase pe om in nestiinta si primitivism, nu are de ce sa-i ceara cantece si poezii sau sa se stropeasca cu apa si sa execute si alte ritualuri primitive, nu are de ce sa-i ceara credinta, nu are de ce sa nu-l ajute si sa il lase sa moara de boli, de frig, de foame, in accidente si in razboaie, nu are de ce sa se ocupe cu minuni, nu are de ce sa faca viermi, virusi, paduchi, purici, plosnite, capuse si tantari. De aici se vede primitivismul si absurditatea unor povesti cu valoare negativa care intuneca mintea omului si il face sa nu stie pe ce lume traieste si sa-si faca viata mai grea prin nestiinta si primitivism.

Bun. Hai ca progresam. Accepti ca codul genetic se scrie.
Dar tu vezi ce zici? Se scrie singur? Adica inteligenta din nimic? Eu stiu ca toate lucrurile in Universul asta tind spre degradare, nu spre ordine. OK. Se scrie singur. De unde acea ordine? Daca e selectia naturala, asta e denumirea ce o dai tu lui Dumnezeu. Dar e vorba de ceva inteligent aici.

Dumnezeu nu se ascunde. Omul a fugit de el, si de aceea pare ascuns.

Nu. Nu accept ca codul genetic se scrie. Codul genetic evolueaza in timp prin selectie naturala. Cand spunem ca se scrie e doar o figura de stil.
Ordinea vine din proprietatile materiei.
Daca vine de la un zeu inteligent cu vointa si iubire, atunci nu are de ce sa se ascunda de omul pe care-l iubeste, nu are de ce sa-l lase pe om in nestiinta si primitivism, nu are de ce sa-i ceara cantece si poezii sau sa se stropeasca cu apa si sa execute si alte ritualuri primitive, nu are de ce sa-i ceara credinta, nu are de ce sa nu-l ajute si sa il lase sa moara de boli, de frig, de foame, in accidente si in razboaie, nu are de ce sa se ocupe cu minuni, nu are de ce sa faca viermi, virusi, paduchi, purici, plosnite, capuse si tantari.

"Omul a fugit de el, si de aceea pare ascuns." Asa si imparatia mea e ascunsa si nu o vede nimeni, dar de indata ce omul moare, ajunge in ea garantat 100%.

Evoluarea codului genetic nu e un argument. Tocmai ca infirma ce zici. Ai auzit de carti reeditate si revizuite? Cam tot aia e in ce priveste scrisul. Sau de versiuni de programe PC? Tot aia in ce priveste codul binar. Evolueaza si acestea, ca si codul genetic, dar tocmai evolutia arata ca sta cineva in spate care vede greselile si le corecteaza.

Păi da. După ce îți dai seama ce gândire puerilă ai, si iti dai sema ca te înfunzi si argumentele tale n-au suport, acu o dai cotită. Doar o minte inteligentă poate scrie un mesaj inteligibil. Cu cât e mesajul mai complex cu atât mintea e mai sclipitoare. Dumnezeu e cel care a creat ADN'ul. el A SCRIS acele informații acolo. E anormal sa crezi ca ceva perfect si atat de complex poate apărea prin evoluție oarbă. Doar tu poti susține o asemenea aberație. Si este exact ca in exemplul pe care ti l-am dat: evolutionistii recunosc ca scrisul aparține unei minți sclipitoare, si că nu este rezultatul hazardului, dar când vine vorba de Dumnezeu ca a scris informațiile în ADN, nu domne. Au apărut.