Sigur. Aici Sf. Pavel ne spune să nu facem nimic ce stă împotriva conștiinței noastre. Sus zicea că nimic nu e rău în sine (a exemplificat prin mâncare). Deci dacă nimic nu e rău în sine atunci ce e rău? Rău e să faci ceva atunci când conștiința îți zice să n-o faci. Deci omul cu credință evită întotdeauna să-și tulbure propria conștiință și așa își căștigă pacea.
Eu cred ca in capitolul 14 mancarea = invatatura transcendentala. Explica felul in care omul trebuie sa se raporteze la acesta cunoastere si la semenii sai, la cei care au primit-o si cei care nu.
Apar ideile: cine o are, sa nu se socoteasca superior altora, sa o dea altora cu masura atunci cand considera necesar, sa nu dispretuiasca pe cine nu o are, sa nu ii sminteasca pe altii atunci cand o da, sa inteleaga cu imparatia transcende invatatura primita, sa nu o foloseasca gresit incat sa aiba mustrari (22), sa nu se indoiasca de invatatura ca sa nu isi faca rau (23).
Idei asemanatoare sunt si in Corinteni 3, vezi referintele la mancare de la inceput.
Dacă tu crezi că este rău să conduci beat, de ce ai face-o? Nu scrie în Biblie nimic legat de cum să-ți conduci mașina, dar conștiința îți spune să nu te îmbeți dacă ești nevoit să conduci după.
Pavel stabilește legea potrivit căreia cineva trebuie să asculte de conștiința sa, chiar dacă este slabă, întrucât altfel s-ar distruge personalitatea morală.
Se refera la faptul ca degeaba faci ceva in care nu crezi. Ca tot pacat e. Ba dum tss.
Mai asteapta cateva raspunsuri si dupa ce vei observa ca fiecare intelege altceva, du-te, ia biblia si arunc-o la gunoi. Pentru ca asta iti demonstreaza ca e doar o carte neinsemnata. Daca nici noi nu ne putem pune in acord la ce se refera, cum crezi ca s-a tradus cartea asta si in ce masura crezi ca sunt relevante informatiile de acolo?
E ipotetica. Nu sunt.
FlaviuselFlaviusel întreabă:
DeProfundis99 întreabă: