"Putina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei il duce spre religie. " Ce credeti despre asta?

Filosofia te duce unde vrei sa ajungi, nu unde trebuie.

O prostie propagandistic-arogantă.

Exista mari filosofi atei si mari filosofi credinciosi. Asa ca filosofia nu se pronunta contra religiei sau pentru ea, doar anumiti filosofi fac asta. Problema cu filosofia este ca este o insiruire de ganduri magnifice, solid argumentate, dar nu exista nicio cale de a stabili care e filosofia adevarata si in ce masura este ea adevarata. Asa ca intr-o asertiune filosofica poti crede sau nu, poti avea argumente pentru asta, dar nu poti sti daca este sau nu adevarata, cu exceptia tezelor care pot fi clar confirmate sau infirmate de stiinta si nici macar atunci filosoful nu e obligat sa accepte verdictul cunoasterii obiective, ci poate s-o tina pe-a lui fara a fi deranjat de realitate.

Filosofia e ca gandul la mancare, poti crea orice, poti merge cu mintea oriunde, dar nu ai nimic concret, mori de foame.

http://i.imgur.com/NDJiNRg.jpg

Ateismul dobandit filosofand, nu e ateism de fapt. Exemplu amuzant: tie iti place de Gigel si e una care il place si cauta mereu sa fie in preajma lui. Intr-o zi Gigel intarzie si afli ca si fata aia a disparut, te poti gandi o zi intreaga ca sunt impreuna, iti faci tot felul de idei, suferi, plangi, dar cand afli de pe facebook ca el e la munte si ea la mare, vezi si poze, iti dai seama ca toata "filosofeala" a fost o prostie, asa ca in "aprofundarea filosofiei il duce spre religie" nu e nimic anormal.

De cand aprofundarea filozofiei duce la religie, e un nonsens

Pai filozofia este o conceptie despre viata, lume, trai, care pune mult accentul pe realitate.
Nu stiu daca filozofia sau filozoful sunt devina ca sufletul duce la ateism cunoscand putina filozofie sau il duce spre religie.
Totusi eu cred ca tine de menatalitatea fiecaruia. Cunosc un filozof ateu, dar inca nu am cunoscut un altul care sa creada intr-un anume Dumnezeu, dar cu siguranta exista.
Deci eu cred, ca nu este o regula.

De fapt, religia in sine este o filosofie care necesita mult creier pentru a putea intelege cu adevarat valoarea sa.
Trebuie sa stii ce e bine si ce e rau, ce e fals si adevarat, de aceea multi cad in capcana asta lumeasca si sunt dusi pentru totdeauna.

Nu prea cred pai Albert Camus a fost ateu, Kirhegard agnostic, etc. Nici invers nu cred ca merge.

Pe masura ce cunosti mai mult, iti dai seama cat de putine stii de fapt, cauti sa cunosti cat mai mult, nu ai tendinta de a te fali cu ceea ce stii. Exact asta cere si Dumnezeu de la noi, smerenie, puterea de a recunoste ca suntem mici si nestiutori in fata Creatorului nostru. De aceea a cunoste putin te poate duce spre pierzanie, pe cand a cunoste mult iti da smerenie.

Nu-i adevarat!