Pe pământ.
Psalmul 37:29: "Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el."
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Rai sau iad? Unde iti vei petrece vesnicia?== Tu vei merge în iad sigur!
Despre mine, nu știu, ce va fi!
Răspunde
Nu se stie unde si cand vom merge...
toti vrem sa mergem in rai unde as prefera bine inteles si eu dar ca sa ajungem acolo trebuie sa fim buni, sa ne rugam, sa facem milostenie etc.
daca vrem in iad fa pacate cu duiumu
P.S. eu prefer raiul si muncesc ca sa ajung acolo
tu unde vrei?
Inainte sa pui intrebarea asta, ar trebui sa te intrebi daca exista rai sau iad.In VT eu nu am vazut chestia asta cu raiul si iadul.Bine nu stiu sigur ca am citit biblia cu ceva vreme in urma si nu mai stiu sigur. Oricum am retinut ca Dzeu a facut promisiune ca nu ne va mai distruge niciodata, asta odata si apoi am mai retinut ca Dzeu poate fi milostiv cu noi si ne poate ierta asa la infinit sau vesnic cum zici tu.Acum dupa aceste observatii eu trag concluzia ca nu ai cum ajunge in rai sau iad, si asta cu ce scrie in biblie nu cu teorii de la mine sau mai stiu eu ce altceva.Deocamdata nimeni nu se afla in rai sau iad. Pina aici corect? Corect.Asteptam judecata de apoi conform cu NT, care conform cu VT nu pare ca o sa maci vina vreodata, odata ce dze nea promis ce nea p[romis.Asta daca nu cumva se vor fi petrecut sau sa se petreaca ceva schimbari si pe acolo pe la EI.Doar daca o sal dea jos pe Dzeu stiu si eu atunci sa fie sef Isus si sa se faca ce se spune in NT.Mai stii incurcate sint caile domnului, vorba aia.
Dupa conceptia mea dupa ce mor voi ajunge cenusa imprastiata pe un munte, dupa conceptia ta eu voi ajunge in iad...
Domnul Isus S-a dus ca sa imi pregateasca un loc, ca acolo unde este El sa fim si noi.,, În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.,,
Eu am sa dau un raspuns in care am sa folosesc smerenia : Nu sunt vrednic de rai, fiind cel mai pacatos om de pe planeta merit iadul.
Te sfatuiesc sa dai un raspuns in care sa folosesti credinta caci fara credinta nu putem sa Ii fim placuti Lui. Când oamenii vin să Îl cunoască şi să Îl accepte pe Hristos ca Mântuitor personal, ei intră într-o relaţie cu Dumnezeu care le garantează mântuirea lor pentru veşnicie. Iuda 24 declară: "Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale." Puterea lui Dumnezeu este în măsură să îl fereascp pe credincios de cădere. El este Cel de care depinde, şi nu noi, ca să ne prezinte înaintea glorioasei Sale prezenţe. Siguranţa mântuirii noastre este rezultatul faptului că Dumnezeu ne ţine, şi nu al faptului că noi ne-am păstra propria mântuire.
Domnul Iisus Hristos a proclamat: "Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu" (Ioan 10:28-29). Atât Iisus cât şi Tatăl ne-au prins strâns în mâinile lor. Cine ar putea să ne separe din mâna Tatălui şi a Fiului?
Efeseni 4:30 ne spune că credincioşii sunt "pecetluiţi pentru ziua răscumpărării". Dacă credincioşii nu ar avea siguranţa mântuirii, pecetluirea nu ar putea fi păstrată pentru ziua răscumpărării, ci numai până la ziua păcatului, a apostaziei şi a absenţei credinţei. Ioan 3:15-16 arată că oricine crede în Iisus Hristos va "avea viaţa veşnică". Dacă unei persoane i s-a promis viaţa veşnică, însă după aceea i se ia înapoi, înseamnă că încă de la început nu era vorba despre ceva "veşnic". Dacă siguranţa mântuirii pentru veşnicie nu este adevărată, promisiunile din Biblie în ce priveşte viaţa veşnică ar fi eronate.
Cel mai puternic argument în ceea ce priveşte siguranţa mântuirii se găseşte în Romani 8:38-39: "Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." Siguranţa mântuirii pentru eternitate este bazată pe dragostea lui Dumnezeu pentru aceia pe care El i-a răscumpărat. Siguranţa mântuirii noastre este plătită de Hristos, promisă de Tatăl şi pecetluită de Duhul Sfânt.
Tu sa imi zici, doar esti adept al religiei adevarate. Asta inseamna ca stii cu ce se mananca toate religiile.
Nu se stie unde ajungem fiecare dintre noi, daca tot intrebi, daca ar fi sa mor maine categoric as ajunge in iad, as vrea sa schimb asta dar lupta e dificila si imi e frica sa nu ma pierd din nou pe cale
Aici cu pamantul nu se refera la mostenirea vesnica, pamantul din rai cum ar veni? stiam ca e metaforic spus ca "vor mosteni pamantul"
Dar pentru crestini, cel care nu crede in dumnezeu e mort, inca din viata asta chiar, pentru ca nu-l are pe dumnezeu. Iadul inseamna lipsa lui dumnezeu si dumnezeu e viata, deci iad = moarte. Am uitat sa specific ca e moarte la modul figurat, ma gandeam ca se prinde lumea. Ideea era ca dupa moarte nu exista nimic, oricat ai vrea sa crezi sau sa existe.
Pai nu e cam corect ce spui. deocamdata cei ce au intrat in iad pot fi ajutati de rugaciunile familiei sa ajunga in rai(aici fac exceptie cei care si-au pus capat vietii si cei care au ucis parca). in fine, ideea e ca dupa moarte(inaintea judecatii totale) are loc judecata particulara: tu si Dumnezeu. in urma acestei judecati se da "sentinta" iar daca pentru pacatele tale ajungi in iad asta se poate schimba. in urma judecatii totale, daca ajungi in iad acolo ramai. Ziceai mai sus ca Dumnezeu a promis ca nu ne va mai distruge, ei bine, ai inteles putin gresit. Dumnezeu ne-a promis ca nu ne va mai distruge prin apa(ca si in cazul Sodomei si a Gomorei, cand Noe trebuia sa-si faca o arca) la asta se refera. daca citesti Apocalipsa vei vedea ca moartea noastra va avea loc prin foc(deci fara apa cum zicea Dumnezeu ca nu va mai trimite) iar din punct de vedere al milosteniei, Dumnezeu este milostiv intr-adevar, dar nu stiu ce sa spun despre iertarea la infinit a pacatelor...imagineaza-ti cum ar fi ca un betiv sa tot bea si la un moment dat sa-i para rau, il iarta Dumnezeu, dar daca se reapuca de baut sub tutela gandului ca Dumnezeu il iarta vesnic, e cam aiurea... (p.s: sper sa nu te superi)
E prea rational, nu crezi? incearca sa vezi totul si prin prisma sufletului... daca am avea o viata intreaga sa ne destrabalam, sa bem sa furam si alea alea nu crezi ca ar fi prea in regula totul? adica, viata asta oare nu are un scop anume? nu ti se pare corect ca unul care toata viata lui s-a rugat si a postit sa mearga in rai iar cel care a fost un betiv notoriu sa mearga in iad? ar fi culmea sa mergem toti in acelasi loc cu toate ca nu toti ne-am straduit la fel
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
