"Cresteti, inmultiti-va, stapaniti peste pamant si animale."
Asta nu poate fi porunca, de fapt, ea nu indica nimic interesant, contrarul nu putea omul sa-l faca. Tu ai extras din ea ca omul nu are dreptul de a stapani peste om, insa ceea ce zici tu ar fi trebuit formulat altfel, sau cel putin trebuiau adaugate niste indicatii.
Sunt destui oamenii care nu sunt in stare sa-si conduca viata, nu pot gandi unele lucruri, nu sunt in stare sa faca sau sa rezolve unele lucruri, ei au nevoie de lideri, ei "vor" sa fie manipulati. In plus, atat religia cat si Biblia indica asta, diferente dintre oameni(sfinti, proroci, placuti si neplacuti - buni si rai). Presupunand ca Biblia indica un adevar, ea poate fi inteleasa cat de cat de oricine? Nu. Deci un om stapaneste peste altul, il manipuleaza cu subiectivismul lui, cu caracterul sau, cu dereglarile lui mintale.
Privind minciuna intr-un fel ai dreptate, doar ca nu e complet(cum zici tu). Diversivitatea insemna caractere diferite, implicit gandire diferita si gusturi diferite, iar asta inseamna slabiciuni, dorinte si teluri, comparatie si apreciere, iar de aici se formeaza un fel de "concurs" in care toti suntem participanti. "Concursul" este necesar speciei, concurenta il ambitioneaza pe om, ii ofera omului motiv, un sens, el inlatura banalul. insa el dezvolta si caracteristici mai putin placute. In concurs este nevoie de egoism, in caz contrar omul nu are motive sa participe la el. Trebuie sa conteze propria persoana, egoismul este indispensabil supravietuirii(frica cred ca este o ramura a egoismului), iar de aici interese, ipocrizie, minciuna etc. Nici nu cred ca este posibil ca in acest concurs sa fie corectitudine din orice punct de vedere. Nu avem cum sa fim impartiali cand propria persoana este rolul principal, toti suntem banditi in felul nostru(egoisti si ipocriti). Intr-un fel este valabila si minciuna, foarte multe persoane prefera sa fie mintite, adevarul este "crud". Sau se poate minti obligat de situatie, uite un ex: Cand deschizi usa vezi o fata ranita, plina de sange, mai mult moarta decat vie, care iti spune ca este urmarita de un criminal sau violator, tu ca un bun crestin o bagi in casa, ii ingrijesti ranile, o ascunzi, suni la politie, la salvare, insa dupa putin timp iti bate criminalul/violatorul la usa, deschizi si te intreaba de fata, iar tu esti nevoit sa minti. Poate nu e cel mai bun exemplu, dar cu siguranta pot exista cazuri in care minciuna are valoare, este benefica.
"Cum sa nu ai incredere in aproapele tau? Daca a fost crescut de parintii lui atunci fara un motiv si fara sa se convinga daca motivul este adevarat, niciodata nu va incerca sa faca rau parintilor tai si tie."
Vezi totul prea simplu. Motive intodeauna se gasesc. Prin faptul ca suntem diferiti, atat in gandire cat si in caracter, apar si motivele. Interese trebuie sa fie, oricine are interese(toti avem nevoi, dorinte, teluri), iar de aici apar motivele, care pot fi ori justificate oarecum, ori ele sunt produsul unui mod gresit de a gandi, ori unei minti bolnave(din lipsa sentimente).
Abstinenta nu e buna, ea poate crea dereglari serioase. Intr-adevar in totul trebuie sa fie o limita, insa limita trebuie sa fie la ambele poluri. Este daunator sa mananci prea mult, dar este cel putin la fel de daunator sa mananci prea putin. La fel la orice altceva, nici instinctele nu se abat de la aceasta regula.
Presupunand ca existenta este produsul unui creator, iar el a considerat ca avem nevoie de indicatiile lui, crezi ca e posibil ca el sa permita ca acele indicatii sa fie suprimate si denaturate de aberatii si minciuni? Nu crezi ca normal ar fi fost ca el sa-si spuna cuvantul cat se poate de clar si sa-l pastreze intact? Trebuie sa reflectezi putin la asta, pentru ca din cate vad, tu pleci de la niste premise biblice, si nu spun ca ele ar fi gresite, dar nici nu fac o regula, ele pot limita(ex. minciuna poate fi necesara).