Rastignit fiind pe cruce, de ce se ruga Isus lui Alah?
Oare care este adevaratul Dumnezeul la care se roaga Isus?
Nu de alta dar la rastignire, Isus se ruga Dumnezeului sau cam ceva ce in traducere inseamna: Doamne Doamne de ce mai parasit?
Ceea ce in limba iudaica suna cam asa "Eloi, Eloi Lama Sabachtani"!
Nu as pune intrebarea asta, daca acel Eloi nu s-ar traduce in limba aramaica(limba materna a lui Isus) cu singularul ELOAH!
Adica un nume de zeitate cu o rezonanta foarte apropiata de arabul ALAH!
Sa fie Allah Dumnezeul lui Isus?
Daca nu de ce s-a plans Isus lui Eloah/Alah si nu lui Yahwe/Iehova?

Stiu, si mi se pare ca ti-am raspuns la postare cu un verset din Isaia 43.11 in care Dumnezeu spune ca nu exista alt mantuitor decat El!

Si stii bine ca Dumnezeu da mantuirea doar pe baze de FAPTE!

Pavel constient ca este un criminal in serie, si ca porunca nr. 1 zice sa nu ucizi, evident ca vorbeste in interesul sau cand vorbeste de iertarea prin credinta i Christos, pentru ca nu putea sa prosteasca oamenii sa-l urmeze pe el ca pe un criminal si ca si criminalii pot fi mantuiti, de Cel care zice csa nu ucizi!

Mda!
La inceput a fost cuvantul si nu gandirea, iar cuvantul a devenit Minciuna, si minciuna negandita s-a intrupat si a devenit Religie, care pentru a fi crezuta avea nevoie de oameni care cred Minciuna fara sa gandeasca. Asa s-au nascut credinciosii!
Mai vrei sa continui?

Poti sa continui daca vrei, oricum nu ma mai intereseaza ce scrii.

O zi buna sa ai!

De ce pentru tine cuvintele unui Ion sau Gheorghe din comuna primitiva sunt mai valoroase ca cuvintele lui Parpanghel, Purandel sau Florin Salam?

Efeseni2:8,9,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.


1Corinteni 6:9-11,,Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
1Cor 15.50; Gal 5.21; Efes 5.5; 1Tim 1.9; Evr 12.14; Evr 13.4; Apoc 22.15;
10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.,,
Ti-am aratat ca nu suntem mantuiti prin fapte, ci prin credinta in Domnul Isus.Si ca oricine ai fi daca ai un moment in viata ta in care il primesti pe Isus ca Domn si mantuitor personal, prin Jertfa Lui esti spalat de orice pacat.

Si eu iti raspund iarasi cu afirmatia facuta chiar de Dumnezeu, si anume ca el este singurul mantuitor si nu credinta si harul celui care recunoaste ca este Seful cheilor Iadului, sau tu iei totul asa cum spune Diavolul=Christos, si nu stii ca Diavolul este cel mai mare inselator?

Ai uitat ca Pavel a primit "revelatia" sa de la Isus-Christos cand acesta deja era in Iad si avea functia de Sef al cheilor Iadului?

Te astepti cumva ca Diavlul=Christos si cozile lui de topor ca Pavel sa joace cinstit si sa fie sinceri?
Poi daca Diavolul este sincer si cinstit, cum este Dumnezeu?
O fi El sarlatan, si ca din cauza asta voi nu ii ascultati Legea si poruncile?

Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot

şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"
Mat 25.40;
5 „Cine eşti Tu, Doamne?", a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş."

Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?" „Scoală-te", i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci."
Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.
Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

Ioan3:16,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.,,

Chipul si asemanarea Sa inseamna sufletul(chipul) si credinta(asemanarea) la care trebuie sa ajungem in timpul vietii.

Vezi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Allah
Allah înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo-creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl consideră pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah (tawhid). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului.

Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Acest fapt se înscrie în tiparul semit clasic (de ex., Yahve a avut în mintea evreilor timp de sute de ani și el o consoartă, numită Așera (celebra Astarte biblică), până când într-un final a fost desăvârșită trecerea de la politeism la monoteism, trecând prin monolatrie, așa cum ne atestă arheologia; aceeași situație cu Baal, zeul canaaneean.), al unor zeități masculine asociate unora feminine. În lucrările sale de istoria religiei, Mircea Eliade, ca și alți istorici ai religiei, explică cum faptul că unele erau socotite zeități ale fertilității iar altele zeități creatoare, a provocat la un moment dat prin preferința spre cele din urmă, trecerea la monoteism. Astfel se explică de ce atunci când Mohamed a intrat în conflict cu elitele de la Meca, unchiul său Abu Lahab, care îi era ostil, a creat în 616 o uniune cu toate clanurile din Mecca împotriva tribului lui Mahomed, iar actul întocmit de uniunea aceasta clanică se încheia cu formula "In numele Tău, Oh, Alah!" Tradiția pioasă nu vede nimic anormal în faptul că kuraișiții, păgâni pe atunci, scriu "In numele lui Alah", cum ea nu găsește anormal nici faptul că tatăl lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dacă vrem "sclavul lui Alah" – asta înseamnă Abdalah). Explicația acestui fapt este că arabii politeiști recunoșteau mai mulți zei, printre care și Alah (divinitatea masculină), care era, ca orice bărbat arab "șeful casei", adică șeful casei de piatră care era templul orașului. În această construcție neterminată (fără acoperiș) erau reunite toate puterile supranaturale în care arabii credeau pe atunci. Rocile, în general, erau considerate ca fiind lăcașuri ale zeilor. Asta e semnificația cuvântului "bayt ilah" în araba, sau "beth el" în ebraică. Ritualul pe locul acestor așezări de piatră sau pur și simplu pietre, era rotirea în jurul lor, însă existau și mișcări necirculare, cum era un dus-întors între două roci sacre, așa cum era cazul cu rocile Safa, în sud-est, și Marwa, în nord. Natura pietroasă a Arabiei explică acest cult al pietrelor, cum este și piatra neagră încastrată în colțul Kaabei, la sud-estul edificiului. Arabii credeau însa nu numai că pietrele, ci și arborii conțin sacrul; un tufiș de palmieri (nakhla) servea de exemplu ca rezidență "Doamnei", divinității feminine ("raba") venerată de locuitorii Meccăi, care mai era numită și Al-'Uza ("Prea-Puternica"); aceștia îi cereau protecție, așa cum stă bine unor comercianți experimentați, care credeau că a face alianțe cu puterile supranaturale era benefic pentru comerțul lor. Ce poate fi mai natural decât alianța stăpânilor și domnilor (rab) acestor spații sacre, creându-se astfel un cult? Acest fapt util apărea evident în lunile sacre de pelerinaj (primăvara și cele 3 luni de toamnă), perioade de siguranță și pace în cursul cărora puteau avea loc târgurile de schimburi de mărfuri. Pelerinajul la Mecca se făcea pentru a cere protecție celor 3 doamne și stapâne (Al-Lat, Al-Uza și Manat), însă exista aici și un domn (rab), care era stăpânul casei (bayt) de piatră, și care în contrast cu divinitățile feminine ce procurau abundență, era creator. De aici explicația insistenței Coranului în respingerea "asociaționismului", adică recunoașterea în continuare a divinităților feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. În această optică, islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local, la monoteism pur, sub influența religiilor mai vechi, anume iudaismul și creștinismul.
http://en.wikipedia.org/wiki/Allah
Etimologie
Termenul Allāh este derivat dintr-o contracţie a articolului hotărât arabă al- "" şi ʾ ilāh "divinitate, zeu" la Al-lah sensul cuvântului "[unic] divinitate, Dumnezeu" ( ὁ θεὸς μόνος, ho theos monos ). [ 8 ] inrudite a denumirii "Allah" există în alte limbi semitice, inclusiv ebraică şi aramaică. [ 9 ] biblică ebraică foloseşte cea mai mare parte forma de plural (singular, dar funcţional) Elohim. Corespunzătoare aramaică formular este Ĕlāhā ܐ ܠ ܗ ܐ în aramaică biblice şi Alâhâ ܐ ܲ ܠ ܵ ܗ ܵ ܐ în siriacă aşa cum este folosit de către Biserica Asiriană, ambele însemnând pur şi simplu "Dumnezeu". [ 10 ] În Sikh scripturi, Guru Granth Sahib, termenul de Allah ( Punjabi : ਅਲਹੁ ) este utilizat de 46 de ori, respectiv.
Numele a fost utilizat anterior de către păgâni Meccans ca o trimitere la o zeitate creator, eventual zeitate supremă în pre-islamice Saudită. [ 11 ] [ 12 ] concepte asociate cu termenul de Allah (ca o zeitate) diferă în rândul tradiţiilor religioase. În pre-islamice Saudită în rândul arabilor păgâni, Allah nu a fost considerată singura divinitate, având asociaţi şi însoţitorii, fii si fiice-un concept care a fost şters în cadrul procesului de islamizare. In Islam, numele lui Allah este numele suprem şi toate-cuprinzătoare divină, precum şi toate celelalte nume divine se crede că pentru a se referi înapoi la Allah. [ 13 ] Allah este unic, numai Dumnezeirea, creatorul universului şi omnipotent. [ 5 ] [ 6 ] ceea ce priveşte Arabe creştini utilizare astăzi, cum ar fi Allāh al-ʾ Ab ( الله الأب, "Dumnezeu Tatăl"), pentru a distinge utilizarea lor de utilizare musulmane. [ 14 ] Nu există atât asemănări şi deosebiri între conceptul de Dumnezeu, după cum reiese din Coranul şi Biblia ebraică. [ 15 ] De asemenea, a fost aplicat la fiinţele vii anumite umane ca personificarile termenul şi conceptul. [ 16 ] [ 17 ]
Unicode are o codepoint rezervat pentru Allāh, الله = U + FDF2. [ 18 ] Multe fonturi Arabă tip particularitate ligaturi pentru Allah. [ 19 ]

Si atunci de ce Isus a spus ca Tatal e mai mare decat mine, Adica de Isus.Cum ar fi fost ca tot dumnezeu sa moara rastignit asa cum spui tu, si tot el sa se roage lui Iehova ca de ce la parasit.Si atunci cand l-a trimis dumnezeu pe isus pe pamant, cum putea tot el singurr sa se trimita daca tot in matei scrie ca l-a trimis pe unicul sau fiu pe pamant?

Problema e clara frateeee!

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt persoane diferite, ipostasuri diferite. Biserica nu a spus niciodată că ar fi o singură persoană.
La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (pentru că acum 2 secunde cred că te+ai gândit şi-ai spus ceva de genul "nu se poate"). E ceva care nu se poate la Dumnezeu?

Pentru o palidă exemplificare am putea să ne imaginăm trei lumânări distincte aprinse, care stau foarte apropiate una de cealaltă. La un moment dat apropiindu-se la maxim, ele se comportă ca şi o singură lumânare mai mare, în cadrul căreia ESTE IMPOSIBIL SĂ STABILEŞTI UNDE ESTE DELIMITAREA celor trei flăcări iniţiale corespunzătoare celor trei lumânări, sub aspect energetic, caloric, sau al radiaţiei de lumină.

În mod logic, dacă o FLACĂRĂ INDELIMITABILĂ poate fi formată din trei lumânări, dar în acelaşi timp poate rămâne "UN PUNCT" de UNITATE PERFECTĂ (imposibil de delimitat în trei), de ce nu s-ar putea cu atât mai mult acest lucru în planul divin, care nu se supune tiparelor noastre?

Despre NATURA (FIREA) divinităţii nu putem avea nici o pretenţie de exhaustivitate a cunoaşterii, de stabilire cu aroganţă umană a "incompatibilităţilor" sau certitudinilor în afara Revelaţiei!

Toate, DAR ABSOLUT TOATE problemele şi neînţelegerile anticrestinilor legate de UNITATEA Sf. Treimi (trei ipostasuri care au aceeaşi FIRE sau NATURĂ divină) vin doar din neînţelegerea Jertfei şi a ASUMĂRII "ROLULUI" pe care Fiul lui Dumnezeu l-a avut în lume!

Acest "ROL" asumat de bună voie SCHIMBĂ toate raportările Fiului către Tatăl, este asumarea unei "inferiorităţi" (care ţinea de firea umană asumată temporar ŞI NU DE CEA DIVINĂ! )

Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.
În "ROLUL" ASUMAT DE BUNĂVOIE prin întrupare (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt "rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.

Mantuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de aceeasi Natura Divina ca Tatal, este Creatorul ("toate prin El s-au facut SI PENTRU EL").
Dumnezeu Fiul Intrupat este numit de Scriptura chiar si "Yahve", nimeni altul decat Dumnezeu Care S-a revelat evreilor.