"Relatia cu ateii
Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios)? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde"? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea."
Ura nu face parte dintr-o atitudine crestina.Nici modul cum a reactionat profesorul nu e potrivit pentru meseria lui. Daca gasesc astfel de oameni si nu reusesc sa-i conving initial nu mai incerc.Pot sa apara discutii neplacute, certuri. Oricum, viata are evenimentele sale si e posibil ca la un moment dat sa te trezesti ca gandesti ca exista Dumnezeu, desi inainte credeai altfel.
Răspunde
" Ma deranjeaza modul in care vorbeste despre Dumnezeu (glume ironice, foarte proaste dupa parerea mea). Adica e treaba lui daca e ateu, respect asta, insa sa respecte si el la randul lui credinta mea, nu asa ar fi corect?"
"Dacă cineva ar face glume proaste despre părinții lor, n-ar simți ceva asemănător?
Răspunde Nu mai au voie profii sa glumeasca? Doamne(domnu vostru, nu al meu), in ce lume traim...
Frate, are dreptul sa nu-i pese, si o gluma e bine-venita oricand dupa parerea mea...
Inceteaza sa mai fi fanatic. Daca ai avea macar un gram de curiozitate te-ai indeprata imediat de credinta. Imediat ce ai pune faptele cap la cap.
Inceteaza TU sa mai fi ignorant si nu spune ca Dumnezeu e adevarat doar fiindca scrie in Biblie... Cerceteaza! Cu voi, omenirea o sa fie rasa de pe fata Pamantului de frica si prostie(fara resentimente)...
Ordonare:
După relevanţă
Iar vii cu citate tâmpite ale unor îngâmfaţi plini de ură?
Cum i-a zis bine cineva...
"si eu sunt sigura ca daca tu ai simiti prezenta Lui, nu ai mai nutri sentimente de "ura si dispretuire" fata de atei si cu atat mai putin nu ti-ar veni sa le dai o "perversa ca pe Targul Ocna" (Dumnezeule, din cine am ajuns sa citam).
e bine sa te declari crestin, dar e si mai bine sa demonstrezi prin fapte... ca daca cele doua nu corespund, nu ramane decat demagogia evidenta."
"Pana acum am vazut un ignorant cu IQ mic pe acest topic. Doar un asemenea personaj, asemanator alora de ameninta cu moartea dupa ce vad caricaturi cu Allah, poate simti ura si furie cand cineva face glume, fie ele si proaste, despre zeul local."
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=13859
Tocmai voi vorbiţi de ignoranţă, prostie, inconstienţă, ipocrizie...? Oglindă n-aveţi?
Răspunde
Atata timp cat nu vorbeste prostii, este serios si se comporta normal, chiar daca este ateu si ne contrazicem atunci nu am nimic, vorbesc si eu tot frumos si incerc sa-i explic, dar daca o ia cu ignoranta si cu mistoul atnuci nici nu ma obosesc, nu mai vorbesc cu el despre Dumnezeu niciodata, nu merita, sau daca sunt in forma buna, o iau si eu la fel ca si el, il i-au la misto si ma rad de el.
Ateismul nu are nici o legatura cu existenta lui dumnezeu si cu credinta fata de el, cea ce vorbesti este Agnosticism care se ocupa cu cunoasterea existenteti lui dumnezeu nu ateismul ca sa stii pe viitor
Cum sa reactionezi, ca ateu, cand niste cercetatori diabolici fac experimente diabolice pe diferite vietuitoare, apoi vindeca un crestin care acu' ceva timp zicea ca cercetatorii aia sunt pacatosi, posedati, ca ar trebui inchisi, si acum il lauda pe dumnezeu ca l-a vindecat? Asta e ignoranta si ipocrizie, dar nu urasc crestinii, ii ocolesc, vad in ei un pericol, si imi place sa ii privesc cum isi arata iubirea fata de zeul lor si fata de aproape. 
1) atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta---- Dumnezeu este omniscient, deci stie ce a fost, ce este si ce va fi, in plus ne-a dat liber arbitru ca sa alegem ce vrem noi. Astfel daca el este atotcunoscator si atemporal inseamna ca va sti ce se va intampla, stie ce va alege X in contextul Y, cu toate ca X are liber arbitru, DUmnezeu deja stie cum X il va folosi pentru ca este omniscient. Deci pentru ce ne da suferinta? Ca sa vada daca ramane la credinta in El sau daca ne indepartam de EL? Sa ne testeze? El stie deja ce vom face.
2. El ne da liber arbitru, ca sa alegem ce vrem noi, insa noi suntem conditionati, daca nu alegem ce ii convine atunci e nasol. De ce sa dai liber arbitru cuiva daca deja ii impui restrictii? Anuleaza conceptul de liber arbitru. Daca X va alege intr-o situatie bine sau rau, indiferent de alegerea sa el practic isi foloseste, legitim, acel liber arbitru.
3. In ceea ce priveste ura si dispretuirea fata de atei, uite de asta va consider pe unii ipocriti, din cauza acestui fapt, si de aceea imi place budismul. Nu cred ca Isus umbla pe drumuri si lua lumea la intrebari: "Ba tu crezi in Tata?" si la raspunsuri negative incepea sa dea perverse de pe Targu Nazaret. Tu trebuie sa intelegi ca sunt foarte multi oameni care au alte convingeri ca ale tale. Stiu, voi crestini faceti parte din credinta cea corecta va inchinati la Dumnezeu cel corect iar ceilalti sunt niste imbecili care ori nu cred, ori se inchina ca prostii la idoli pagani...Cum tu ne dispretuiesti si ne urasti, eu nu va urasc, nu va dispretuisc, insa mi se face sila de aceasta ipocrizie, de acest egocentrism si etnocentrism religios de care dati dovada...
1.Cum îngăduie Dumnezeu? Vede un suflet chinuindu-se, suferind, și lasă lucrurile așa? Adică, Dumnezeu nici n-a oprit răul ca să nu se întâmple, așa cum ar fi vrut omul, nici acum, că s-a întâmplat, nu-l micșorează într-un fel oarecare, ci-l lasă pe om părăsit.
În realitate toate sunt îngăduite pentru diverse motive. Pentru că așa este viața în general, pentru că cineva s-a născut cu porniri lăuntrice nu dintre cele mai bune. În cele din urmă toate sunt spre binele omului. De altfel, cine nu are astfel de probleme? Unul se consolează amăgindu-se cu gândul că așa este viața, însă în acelați timp se regăsește în acestea când le percepe fatalist: „Ce să facem? Așa e viața, ne-am îmbolnăvit, oamenii sunt răi, lumea e rea, nu mai găsești un om să te înțeleagă, toți sunt vrăjmașii tăi, îți creează probleme". Și astfel, omul „se sufocă" și se complace în acestea.
Dumnezeu știe, Dumnezeu îngăduie!" Să spui din toate puterile acest lucru.
Da, toate acestea pot să existe, dar Dumnezeu le știe, le vede și are modul Lui în care le rânduiește, cât să fie bine și nu rău. Este adevărat ceea ce spun, însă omul trebuie să creadă aceasta. La vremea când fie tu, personal, pățești ceva, fie o rudenie de-a ta suferă, sau o persoană îndepărtată, te tulburi și durerea lui ajunge și la tine.
O mamă, de exemplu, poate să nu sufere ea personal, dar când copilul ei pătimește, suferă ca și cum ar simți durerea în trupul ei.
Aceeași suferință este împărtășită și între frați sau rude.
În ceasul când se întâmplă necazul, dacă-l privești prin prisma proniei, a iconomiei, a iubirii lui Dumnezeu acest lucru are mare valoare, pentru că în final sufetul tău se va afla câștigat.
Omul rupt de părtășia autentică cu Dumnezeu nu mai poate înțelege judecățile Lui și de aceea totul pare fără înțeles.
Dumnezeu respectă libertatea oferită omului și ca atare în pronia Sa unele întâmplări le îngăduie sau le oprește după preștiința Sa astfel încât toate să fie bune, în toate să existe un scop, și anume scopul mântuirii omului. De aceea uneori un lucru sau fapt care ni se pare a fi o binecuvântare, poate deveni până la urmă un blestem. De ce? Deoarece judecăm lucrurile strâmb, fără să fim în părtășie și armonie cu Dumnezeu și astfel nu înțelegem miezul lucrurilor, nici ținta întâmplărilor, nici de ce EL îngăduie să vină peste noi suferința. Alteori ceea ce ni se pare a fi un blestem poate deveni o binecuvântare.
Astfel noi avem nevoie să înțelegem în duh și adevăr ceea ce se petrece cu noi și în jurul nostru în așa fel încât să acționăm ca atare spre folos duhovnicesc și în nici-un caz potrivnic Bunului Dumnezeu care din toate caută să ne mântuiască!
2.Parintii tai te lasa sa faci ce ce vrei paa la o limita si daca te indruma nu inseamna ca iti ca te conditioneaza.
3.N-am spus ca urasc ateii: "Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada."
Si nimeni n-a spus ca ceilalti din afara ortodoxiei n-au dreptate, ci doar ca au denaturat adevarul, n-au pastrat adevarul asa cum e si au adus schimbari si proteste.
Mda... data viitoare citeaza si sursa : http://www.catehetica.ro/......sul-nostru
Eu vin cu un raspuns formulat de mine, de creierasul meu, iar tu imi trantesti filosofie sofista inepta...de pe un site...
IGNORANTA? Religiosii cred(!)... sau stiu? Daca stiu, sa prezinte argumente si dovezi bune, clare, iar daca nu, ciocu' mic.
Te rog frumos, nu mai cita toti agaricii!
Din punctul meu de vedere, ura pe care ai simtit-o nu se datoreaza 'glumelor' despre dumnezeu ci mai degraba se datoreaza ca geloziei tale asupra cunoasterii despre dumnezeu. Adica ti oferit niste argumente pe care tu nu le puteai bloca.
El ca profesor de filosofie (modalitate de gandire si investigare) stie mai multe chestii.
Si nu mai compara pe Dumnezeu cu un parinte, ci mai degraba comparal cu un profesor.
Eu ti-am mai spus ca tu nu poti dormi noaptea din cauza ca exista atei..Fiecare cu pasaricile lor pe creier..Altii cu stoluri.
Tu vorbesti de ignoranta? Si te bati cu pumnul in piept ca esti crestin cand iti venea sa-i dai o "perversa ca pe Targu Ocna" profesorului aluia? (Care apropo, te bate la logica).
Incepeti sa vorbiti prostii despre noi si apoi tot voi va dati raniti daca va dam replica.Cata ipocrizie...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
