Am auzit la filozofie ca au fost destui ganditori care au spus ca a primat spiritul. Crezi ca se poate asta?
Daca tu, despre care cred ca ai trecut prin putina filozofie, nu poti concepe o idee despre primatul spiritului, cu atat mai mult postacul de pe TPU nu cred ca poate sa conceapa despre omniscienta. Apropo, ai numarat de cate ori ai postat despre termenul asta? Cum nu cred ca suferi de vreo obsesie, singura explicatie este ca te dai mare. Ai descoperit, cum se spune, apa calda.
Dar de ce nu poti accepta ca intrebarea mea, postarile mele pot fi din alte motive? Poate ca vreau sa inteleg oamenii, parerea lor, o idee care m-ar putea ajuta sa vad diferit, sa inteleg ceea ce este de neconceput pentru mine. O idee ar putea sa ofere o posibilitate imposibilului gandit de mine. Omul vrea sa inteleaga ceea ce nu intelege. Motivele intrebarii, sau a celor postari in care am folosit acel termen ar putea fi multe, chiar si ceea ce spui tu, dar nu vreau sa ma apar... Esti liber sa crezi ce vrei.
Universul si Dumnezeu sunt fara limite. Poate ca sunt una? asa se poate ca Dumnezeu sa fi creat toate lucrurile, sa fie prezent peste tot, sa poata tot, daca el este spatiul, timpul, energie si materie, toate la olalta, si sa aiba cunostinta de sine.
In Genesa zice ca Duhul lui Dumnezeu plutea, ce mai pluteste? O nebuloasa in spatiu pluteste, un nor, etc. Daca Dumnezeu este Universul constient, atunci parte din El este si nebuloasa, si norul, orice fir de praf din Univers.
Ps. 90:2: „Înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu".
Este raţional lucrul acesta? Este un fapt pe care mintea noastră nu-l poate înţelege pe deplin. Totuşi, acesta nu este un motiv să nu credem. Exemple: 1) Timpul. Nimeni nu poate stabili un moment anume ca început al timpului. Este adevărat că viaţa noastră are sfârşit, însă nu şi timpul. Noi nu respingem noţiunea de timp doar pentru că nu înţelegem toate aspectele legate de el. Dimpotrivă, chiar ne organizăm viaţa în funcţie de timp. 2) Spaţiul. Astronomii nu găsesc nici începutul, nici sfârşitul spaţiului. Cu cât scrutează mai mult universul, cu atât descoperă mai multe lucruri. Ei nu resping faptele; mulţi consideră că spaţiul este infinit. Acelaşi principiu este valabil şi în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.
Alte exemple: 1) Astronomii afirmă că temperatura din nucleul Soarelui este de 15.000.000 de grade Celsius. Respingem noi această idee pentru că nu putem înţelege pe deplin ce înseamnă o temperatură atât de ridicată? 2) Se afirmă că dimensiunile Căii Lactee sunt atât de mari, încât unei raze de lumină, cu viteza de aproximativ 300.000 km pe secundă, i-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa. Înţelege mintea noastră ce înseamnă o asemenea distanţă? Totuşi, recunoaştem că există, pentru că este susţinută de dovezi ştiinţifice.
Care afirmaţie este mai raţională: Că universul este opera unui Creator viu şi inteligent sau că el s-a format printr-o simplă întâmplare, din materie nevie, fără intervenţia unei inteligenţe? Unii optează pentru a doua variantă, pentru că altfel ar fi nevoiţi să recunoască existenţa unui Creator ale cărui calităţi nu pot să le înţeleagă pe deplin. Dar se ştie că savanţii nu înţeleg pe deplin modul de funcţionare al genelor, care se află în interiorul celulelor vii şi care stabilesc cum se vor dezvolta aceste celule. Ei nu înţeleg exact nici cum funcţionează creierul uman. Dar cine ar putea nega existenţa acestora? Ar trebui să ne aşteptăm să înţelegem totul despre o Persoană care este atât de grandioasă, încât a putut să aducă în existenţă universul, cu structura sa complexă şi cu uluitoarele sale dimensiuni?
1 paradoxul complexitati daca ceva complex are nevoie de un creator si dumnezeu are nevoie logic
doar prin evolutie se putea crea un univers ca al nostru, evolutie, noroc, sansa
In univers totul evolueaza inspre complexitate mai mare. Iar Dumnezeu daca a creat universul ar trebui sa fie o "fiinta" extraordinar de complexa, din moment ce el a putut sa creeze ceva asa de complex. El ar trebui sa fie mai complex decat universul. Si atunci daca zicem ca universul a avut nevoie de un creator, inseamna ca si dumnezeu a avut nevoie de un alt creator, si tot asa la infinit. Nici nu are sens.
In Biblie scrie,, Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.''Explicatie pentru inceput(tot din Biblie),, In interiorul dimensiunii nemarginite si atemporale a lui Dumnezeu, atunci cand El, PRIN PROPRIA SA VOINTA SI PUTERE, A HOTARAT CA LUMEA SA AIBA UN INCEPUT''
Depinde...poate ca totusi exista o „fiinta" atat de complexa doar ca este greu pentru noi sa asemanam o fiinta cu ceva chiar mai complex decat universul deoaece noi in general asociem acest termen cu ceva ce am mai vazut sau care ne este asemanator fizic si psihic. Insa poate fi ceva mai diferit de ceea ce ne imaginam noi, poate ca este doar o energie sau cine mai stie ar putea fi o multime de variante.
Vrei sa spui ca este o greseala legata de gradele de comparatie si totusi, nu este gresit. "Cobor jos" este un pleonasm.
DeProfundis99 întreabă: