Religia poate provoca dependenta?

Nu, nu poate provoca

Exact ca dependenta ta de chiftele nu?

Adica mai batuti in cap decat tine?
Imposibil.

Uită-te în jurul tău. Nu e evident?

Da

Nu, cred.

Nu prea, dependenta inseamna ceva la care renunti cu greu.

La credinta insa poti sa renunti foarte usor oricand, deoarece nu e confortabila de multe ori si presupune multe sacrificii.

Văd în jurul meu milioane de dependenţi, care refuză să asculte vocea raţiunii, iar tu spui că religia nu provocă dependenţă...

Majoritatea oamenilor preferă să creadă că cineva îi veghează, ştie ce e mai bine pentru ei, are grijă de ei şi că vor trăi veşnic, refuzând să se trezească la realitate. E mai confortabil să creadă în basme. Aşa că refuză să renunţe la drogul său.

A spus cineva ca religia este opiumul popoarelor, iar ideologia lui a dat nastere celor sangeroase regimuri din istorie.

Eu cred ca oamenii despre care vorbesti prefera sa asculte vocea constiintei.

Am vazut insa destule persoane care au parasit biserica si asta arata ca religia nu creeaza nicio dependenta. Multi atei provin din familii religioase.

A duce o viata de credinta cere dedicare de timp si resurse personale, abstinenta de la obiceiuri rele si indurarea unor presiuni sociale si familiale. E mai mare tentatia de a renunta la credinta.

Totusi, rational vorbind, cum se explica faptul ca omul prefera sa creada in lucruri nevazute? Cine a programat creierul uman sa secrete endorfine cand vorbeste cu o fiinta imaginara? (noi ii spunem rugaciune). De ce oamenii din antichitate isi sacrificau animalele cele mai bune, adica sursa lor de supravietuire, unor zei care nu s-au aratat niciodata? Nu e un paradox al evolutiei, ca o fiinta atat de inteligenta cum e omul, care ar trebui sa fie bine ancorata in realitatea inconjuratoare dupa milioane de ani de evolutie, sa ajunga sa aspire dupa niste lucruri nevazute sau sa isi gaseasca placere in a-si ajuta semenii fara sa primeasca nimic in schimb?

Se pare că nu sunteţi pe atât de inteligenţi, pe cât vă credeţi.

Unii reuşesc să scape de îndoctrinare şi, deci, de dependenţă, unii au scăpat neîndoctrinaţi, iar alţii trag la ea ca muşte la excremente. Ce să-i faci, suntem diferiţi. E ca şi în cazul alcoolului, unii, deşi au mai băut, nu devin dependenţi, alţii şi-ar da pe el şi viaţa.