Reprezinta inchinarea la icoane idolatrie?

In ratacirea lor, unii spun ca nu e
bine sa cinstim si sa ne inchinam
la icoane pentru ca sunt idoli, ca
nu e bine sa te inchini la o bucata
de lemn sau hartie. Dar cestinii
nu se inchina la lemn sau hartie.
Cine-si poate inchipui ca mamele
si bunicile noastre
ingenuncheaza, se roaga si plang
in fata unor bucati de lemn, aceia
se inseala amarnic si isi dau in
felul acesta masura intunecimii
mintii lor. Cel mai simplu exemplu
care este la indemana tuturor ne
poate lamuri asupra acestui
lucru: in fata fotografiei unei
persoane dragi, ceea ce ne
bucura si ne emotioneaza nu
este bucata de hartie oricat de
frumoasa ar fi acesta, ci este
chipul celui drag. Adeseori, de
prea mult dor, sarutam fotografia
persoanei indragite. Aceasta nu
inseamna ca sarutam hartia, ci
chipul celui drag. Fotografia ne
este draga si o pastram cu
sfintenie mai ales cand cel din
fotografie este departe de noi.
Daca am pierde fotgrafia
respectiva sau daca cineva ne-ar
rupeo, de exemplu, ne-am supara
foarte tare su ne-ar parea rau. Nu
prentru ca am pierdut o bucatica
de hartie, ci pentru ca am pierdut
un semn, o prezenta a celui drag.
Cu cat ne este mai draga
persoana respectiva cu atat
pretuim mai mult si fotografia si
o tinem la loc de cinste. Tot asa si
cu icoanele. Cu cat ne sunt mai
dragi Mantuitorul, Maica
Domnului si sfintii, cu atat iubim
si cinstim mai mult icoanele. Cine
nu iubeste icoanele nu iubeste cu
adevarat nici pe cei care sunt
infatisati in icoane. Altfel cum s-ar
putea lipsi de chipurile celor
dragi!