Orice om are vicii. Consider pacat, ca nu pot "pacatui" atunci cand vreau eu, cu cine vreau eu, sau asa cum vreau eu. Mare pacat!
„Adevărat, adevărat vă spun", le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.
Ioan 8:34
Fiindcă plata păcatului este moartea,
Romani 6:23
Viciile sint un pacat pentru ca te stapinesc (te controleaza) si stau intre tine si Dumnezeu. Ar mai fi de adaugat ca in general viciile pot da dependenta si iti pot afecta sanatatea fizica sau psihica.
Cit despre mine, sincer, tind sa cred ca am si eu un viciu. Imi manica timpul si cred ca in curind o sa fac niste schimbari in modul de organizare a activitatilor mele.
Ai mai no mai asculta pe bunica.Cu atatea pacaturi.Imediat a fi pacat sa gandesti sau sa poftesti o prajitura.Ce naiba.Nu e pacat, si nu, nu am vicii.Am rezistat linistit la fumatul in casa,in vestiarul din liceu plin de fum,in barul familiei,pe strada peste tot,iar cu bautul desi beau,extrem de rar si foarte putin, sunt departe de bautul lui ca si sucul sau apa.Iar in incercarea de a afla de ce altii se imbata, ce le place asa de mult la alcol, la intrebarea de ce se imbata, toti mi-au spus ca am sa aflu cand am sa ma imbat.Asa ca le-am spus ca atunci nu o sa aflu niciodata.
Iar daca e sa beau,si atunci,extrem de rar,o bere de exemplu, intotdeauna am grija sa fie seara, cand sunt sigur ca nu mai conduc, nu mai am lucruri importante de facut si ca trece destul pana conduc, fac ceva important etc...
Viciul înseamnă împietrirea în păcat. Este o situaţie de suferinţă cronică, viciatul este înrobit, ca un sclav. Tot ca un sclav (întâlnim situaţia în "Pe aripile vântului") ajunge să îi placă starea lui de sclavie şi nu ar şti ce să facă cu libertatea lui. Sau, mai rău, ajunge la deznădejde.
Şi eu am vicii. Dar, despre viciile noastre, nu ne place să vorbim. Mai puţin chiar decât despre păcatele noastre.
Nu pot sa zic ca e pacat fiecare avem vicii dar nu trebuie sa fie mari cum ar fi ca fumezi, bei droghezi etc trebuie sa renunti la ele