Sa ma lamureasca cineva la problema asta ca sunt tare nelamurita. ce e mai grav pe lumea asta din punct de vedere al religie ma refer, sa faci avort ca omori un copil sau sa il abandonezi si sa il lasi sa se chinuie o viata intreaga prin orfelinate si sa sufere ca nu stie cine ii e mama si sa sufere de dispretul oferit in ziua de azi de cei care ar trebui sa aiba grija de ei in orfelinate?

Ambele situaţii sunt la fel de grave! Din punct de vedere biblic, nu există păcat mic sau păcat mare, păcat grav sau păcat mai puţin grav!
Tot în Scriptură găsim că cine încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate, deci?

Bună.
Viața o să te lămurească ce parșivă este și apoi nu o să-ți mai pui o astfel de întrebare!
Ești încă un copil după cum gândești!
Pa, pa.

Asta e o falsa dilema, sunt multi care vor sa adopte copii.

Amandoua sunt la fel de grave, pentru ca amandoua se pot evita, dar apar aceste situatii doar din neglijenta, deoarece sunt multe metode sigure de contraceptie.

Sa-l omori in pantece deoarece nu e botezat, prin suferinta lui si tu ca mama te poti mantui, daca l-ai lepadat fortuit

Aici totul se reduce la urmatoare intrebare: E nimicul mai bun decat suferinta? Iar aici intervine modul de gandire al fiecarui om. Unii vor spune ca da, altii ca nu. Unii vor spune ca viata e un dar oricum ar fi ea, si tot mai buna e decat moartea. Altii vor zice ca moartea e mai buna pentru ca atunci macar nu mai existi si nu mai poti simti suferinta. Raspunsul la aceasta intrebare depinde si de la caz la caz. Nu stiu daca exista oameni care au parte in viata lor doar de suferinta. Ceva mici momente de bucurie poti gasi la aproape oricine. Bineinteles ca unii nu apuca sa traiasca suficient incat sa aiba parte si de acele momente de fericire. Asa ca o alta intrebare ar fi daca se merita sa traiasca 95% din viata lor in suferinta pentru acele 5% momente de fericire. E mai bine sa mori si sa nu mai ai niciodata sansa la acele clipe cat de cat mai bune? Sunt multe intrebari, si se poate discuta foarte mult pe acest subiect.

Daca ar fi dau un raspuns situatiei prezentate de tine, atunci as spune ca e mai grav sa traiesti in asemenea conditii decat sa mori. Dar eu nu sunt crestin. Ei iti vor spune ca sa faci avort e o crima si un pacat enorm, si ca nu poti tu decide cine sa moara si cine sa traiasca, ci doar "d-zeu". Un zeu care ar trebui sa fie bun, daca ne-am lua dupa ce zic ei, dar a carui bunatate nu se face deloc vizibila, oricat am vrea noi s-o vedem. Ei incearca sa explice suferinte prin tot felul de stupiditati cum ar fi "pacatul stramosesc". De parca acel copil ar avea vreo vina pentru ce mere au ales sa manance niste presupusi oameni in urma cu 6000 de ani. Apoi daca ne uitam in Biblie vom vedea ca pentru ei omul care sufera nu trebuie sa-si piarda credinta sau sa dea vina pe d-zeu pentru asta, ci sa creada si mai tare ca aceasta suferinta nu e in zadar, si ca cei ce sufera mult au sanse mai mari sa ajunga in rai si sa fie "rasplatiti" de zeu acolo pentru toata suferinta pe care tot el le-a cauzat-o. Asta-i ca si cum ai fi torturat in fiecare zi la inchisoare de un tortionar timp de zeci de ani, ca la final sa te elibereze si sa-ti spuna ca el de fapt te iubeste, si ca te-a torturat cu un scop, adica acela de a vedea cat de puternica e si iubirea ta pentru el. Logica nu se impaca prea bine cu crestinismul.

Avortul e cel mai groaznic,practic ii iei copilului toate sansele sa traiasca. Daca il abandonezi,probabil in sinea lui te va uri toata viata, insa va avea dreptul irefutabil la viata. Va trai si va avea sansa sa faca llucruri marete.
Dar daca il ucizi? Exista cazuri inc are doctorul nu a reusit sa scoata fatul afara, insa acesta a ramas cu traume pentru toata viata. In plus, de ce ar abandona cineva un copil in afara de faptul ca nu are cu ce-l creste? Copilul este ceva perfect curat si pur, de e sa-l abandonezi sau sa-l ucizi?

Desigur, avortul este grav,, Dumnezeu este sursa vietii. Cei ce au cazut in placerea de a fi o singura carne, trebuie sa-si asume responsabilitati, fata de viata, altfel sa fie decazuti din drepturi. Dar azi, lipsa iubirii, fata de aproapele si fata de Dumnezeu se vede in toate aspectele vietii, si in acest caz. Crestinii adevarati nu fac asa ceva. Doar crestinilor falsi li sapermis totul dupa vrerea lor, cui ii pasa de starea lor spirituala sau morala.

Avortul este cel mai grav pentru ca nu ii dai practic nicio sansa.

Draguta? eu am intrebat pe cineva; cand incepe pacatul? cand faci laba, si arunci samanta pe jos? cand face femeia avort, ori cand, omori copilul de abia nascut? raspuns; cand gandesti.fiindca pacatul incepe cu gandul.deci cand gandesti sa faci deja ai infaptuit crima.

Religiile sunt doar inventii ale oamenilor pentru a castiga bani si adepti iar Dumnezeu nu exista -pentru ca daca ar exista "in marea lui bunatate"-cum declara Biblia nu ar lasa sa se intample nimic rau unui copil.
Din punct de vedere MORAL(adica al constiintei -amandoua sunt EXTREM de grave).

Avortul, apoi abandonarea. Cu toate ca, daca ai grija si minte, nu se poate intampla nici una nici alta.

Nu e bine nici un lucru daca nu e botezat nu ajunge in imparatia lui Dumnezeu si mama are un pacat mare, daca il abandoneaza nu e o solutie mai bine sa il de a unei familii ca sa nu sufere

1 prima varianta e grozav de groaznica.
2 a doua varianta e la fel de grozava
3 la variantele 1 si 2 denota felul tau de a fi mama. Asa sotie ca tine nu mi as dori. O femeie nebuna care gandeste ca o scroafa nu doresc. Si scroafele isi ocrotesc puii. Toate animalele isi nasc puii si le poarta de grija. Pentru mine o femeie care este sub nivelul animalelor, este de fapt o scursura care ea ar fi trebuit avortata sau abandonata.