Dumnezeu nu a îngreunat calea de mântuire, vezi tu, odată cu căderea in păcat a lui Adam legea a fost deja călcată, astfel toți eram condamnați la moarte, dacă păzim legea nu ne câștigam mântuirea. Apoi Dumnezeu care este plin de iubire s-a coborât la statutul nostru de om și s-a sacrificat pentru noi, din dragoste( asta nu înseamnă ca înainte de răstignire oamenii nu mai puteau fi mântuiți, Dumnezeu a hotărât de la căderea omului ca el va muri in locul nostru, deci toți avem șanse egale). Acum, mântuirea înseamnă sa ne petrecem o vesnicie cu Dumnezeu in curățirea și sfințenie, nu e normal ca doar persoanele care vor acest lucru sa fie mântuire? Dacă mie îmi place sa fumez de exemplu, și nici măcar nu încerc sa mă las, mântuire ar fi o tortura nemaivăzută pentru mine, nu m-as simți bine cu Dumnezeu, deci nu as avea ce caută acolo. Deci de asta Dumnezeu spune ca chiar și cine se uita la o femeie preacurveste, adică eu pot păzi legea trupeste, legea nu este grea, dar dacă eu m-a gândesc doar la ce o fi având fata aia de pe strada sub sutien sau nu știu eu mai ce. Noi trebuie sa ne stăpânim poftele, ispita nu e păcat, dacă abia am dat colțul străzii și acolo e o fata goală, fără sa vreau o văd, dar îmi întorc privirea și gândul de la ea, astfel nu păcătuiesc. Așa a fost mereu, ideea este ca noi putem fi mântuiți doar dacă îl iubim pe Dumnezeu, iubind-ul păzim legea fără chin, pentru ca nu vrem sa îl întristăm și astfel putem fi modelați de el ca sa putem sa ne bucurăm in cer, nu sa fim torturați ca nu putem face ce vrem, practic sa vrem sa nu păcătuim(deci facem ce vrem)
Dumnezeu a îngreunat calea spre mântuire să vadă cine e îndeajuns de credincios Lui să o urmeze. Și dacă tu chiar vrei să crezi în El și să-L urmezi pe El si calea Lui nu ar trebui să îți pui întrebări, doar crezi.
Pai da, dar e prea grea calea pentru mine.
De aceea există păcate, pentru ca uneori ne abatem de la calea asta. Atunci ce să zic...n o urmezi