În profunzime, niciodată nu vom ajunge sa îl cunoaștem pe Dumnezeu, dar deși este net superior, ne lasă să ne apropiem de el prin intermediul Bibliei. Cu cat studiem Biblia mai atent, cu atât îl cunoaștem mai bine.
Foarte logic ceea ce ai scris. Spui că crezi că omul a fost creat de o forţă pe care noi nu sunem capabili să o înţelegem. Dar dacă există o forţă cum ai scris, mult mai inteligentă, care a creat lumea cu legile complexe pe care noi încercăm să le descifrăm, cu fiinţe inteligente cu capacitate de comunicare, conştiinţă, capacitate de autoanaliză, interacţiune afectivă nu e oare foarte probabil ca această forţă să aibă şi ea personalitate, putere şi voinţă de a comunica cu fiinţele pe care le+a creat?
Eu am ajuns să fiu convinsă de existenţa lui Dumnzeu pentru că la recomandarea cuiva am acceptat odată pe vremea când eram agnostică, să vorbesc cu pereţii şi să+l provoc pe Creatorul existenţei dacă char există, să mi se arate, să mă convingă El cumva( dacă te interesează ce a urmat, poţi să citeşti ce am scris la ultima din întrebările pe care le+am pus eu,)
Buna! Sper sa nu te superi, dar mi se par niște aberații totale afirmațiile pe care le faci in ultima ta intrebare. Fara nicio ironie, ești sigură că erai odihnita sau nu erai sub influenta anumitor substanțe cum ar fi alcoolul, cafeaua etc?
Nu consum nici n-am consumat vreodată alcool, droguri iar cafea doar în sesiune cu ani buni în urmă.
Ce a descoperit știința de azi nu e deloc incompatibil cu existența unui Creator.S-a calculat și vârsta universului, adică dovezile indică la existența unui început pentru univers. Legile care guvernează interrelațiile timp, materie, spațiu sunt valbile de la acest început încoace.Prin aceasta știința( bazată pe deovezi materiale și repetare prin experiment) și-a deovedit propriile limite.E imposibil să aduci dovezi materiale pentru ceea ce era înainte de materie sau pentru ceea ce a cauzat materia.Așa că nu ai nici o dovadă științifică să afirmi că cei care cred într-un creator al existenței, se înșeală. Raționamentul logic spune că ceea ce are un început(cum e unversul) necesită o cauză. Dacă această cauză ar avea la rândul ei o cauză și așa mai departe și la un moment dat n-ar fi existat nimic, adică nici o entitate care să poată cauza fără a avea ea însăși o cauză, nici n-ar fi început vreodată să existe ceva.Deci entitățile cu un început, cum e universul necesită în lanțul cauzal o entiate necauzată fără de care apariția lor ar fi imposibilă.
Desigur că știința se bate cap în cap cu religia.
,, Așa că nu ai nici o dovadă științifică să afirmi că cei care cred într-un creator al existenței, se înșeală." Întâi să vină credincioșii cu dovezi ale existenței divinității. E ca si cum ai spune "nu poți dovedi că Dumnezeu nu există". Niciodată un ateu sau un agnostic în adevăratul sens al cuvântului nu se va converti la o religie anume. A-propos, tu ești deista sau teistă?
Eu sunt teistă, mai precis creștină.
Ce am vrut să scot în evidență e că de vreme ce cunoșterea științifică ne poate ajuta să cunoștem ceva despre univers doar de la Big-bang încoace, ce convingeri avem despre ce a cauzat Big-Bang-ul sau nu a l-a cauzat țin de domeniul alegerii fiecăruia, al credinței, nu ai motive raționale să fii sigur că creștinul se înșeală. Adică nu ai motive raționale să fii ateu în adevăratul sens al cuvântului iar agnosticii în adevăratul sens al cuvântului spun că nici o perspectivă pe care alțiii o cred, pe ei nu i-a convins dar e posibil ca să fie careva adevărată, că dacă ar fi siguri că teiștii sunt în eroare ari fi atei și nu agnostici.
Mă bucur că ești sincer în ceea ce spui, dar mă tem că te închini pereților. Situația lui Einstein e puțin mai delicata, întrucât era panteist.
Măcar citește Biblia să afli aventurile lui Iosua si a prietenilor săi.
Poate o sa mi-o iei în nume de rău, dar credință oarba si rugatul la zei se datorează ignorantei si încăpățânați de a se informa. Încă din antichitate oamenii se rugau la zei pentru fenomene ale naturii banale pentru noi.
Cred ca sigur exista fiinte mai inteligente ca omul, dar nu un Dumnezeu, poate alte civilizatii extraterestre mai timpurii decat noi.
Si tu omiti ceva, stiinta este doar la inceput, stiinta moderna are cam 600 de ani, si am facut progrese enorme, intr-un timp scurt, poate unii nici macar nu intelegem ceva ce s-a descoperit acum sute de ani. Gandeste-te unde vom ajunge in alte sute de ani, poate mii, e doar o chestiune de timp. Probabil mereu vor aparea intrebari deschise cand vine vorba de univers, dar e greu sa estimam, nici cei de acum 1000 de ani nu isi putea imagina lucrurile de astazi. Mai gandeste-te, esti liber sa crezi ce vrei, dar ideea cu dumnezeu nu este mai plauzibila decat Big Bang-ul, mai ales pentru ca big bangul are dovezi, si intrebarea ramane si in cazul teoriei creatiei: "pe D-zeu cine l-a creat". Si tine minte: rolul stiintei nu este de a afla adevarul absolut, ci adevarul asa cum il observam noi. Noi am observat dovezi ale big bangului, dar asta nu inseamna neaparat ca este adevarat. este doar o teorie timpurie, ea va mai evolua, la fel cu evolutionismul, din nou, doar o chestiune de timp.
Chestia cu Marte nu e chiar asa, daca nu avem echipament logistic (doar in teorie, deocamdata)nu inseamna ca nu putema observa spatiul extraterestru, si sa tragem concluzii, ulterior sa formulam teorii.