Am cateva intrebari:Ce a creeat Dumnezeu in ziua a doua,a treia,a patra,a cincea si a sasea? Si cand se spune "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul",cand se spune cer, la ce se refera?

Cuvântul "cerul" are o semnificaţie foarte vastă. Practic acest termen nu apare limitat de vreun context anume.
Se poate referi atât la Univers cât şi la lumea spirituală, crearea îngerilor, etc...

„In prima zi a creat lumina si intunericul".
Lumina din prima zi poate senifica foarte bine lumina spirituală, energia lui Dumnezeu ce a stat la baza configurării lumii, a spatiului, a universului. Simbolic lumina înseamnă informaţie, înseamnă potenţial creator...

Apariţia luminătorilor în ziua a patra când începuse deja formarea pământului ar putea fi un aparent motiv de contradicţie, dar, lucrurile se explică dacă facem apel la câteva noţiuni din astronomie, referitoare la formarea stelelor.

Astfel, procesul formării stelelor şi a soarelui a putut începe înaintea formării Pământului dar transformarea lor din "nebuloase", "nori moleculari", "roiuri de materie", "globule", "protostele"… în stele, care să nu fie doar "existenţe" rece şi întunecate, ci corpuri calde care să emită lumină, transformarea lor efectivă în "luminători" a putut să aibă loc astfel într-o perioadă ulterioară, "târzie", compatibilă fără contradicţii cu "ziua a patra".


Iată compatibilitatea care face inutile discuţiile contradictorii dintre ştiinţă şi spiritualitate...

În afara de acest lucru putem bănui că au existat şi stele a căror formare a început mai târziu decât începutul formării Pământului, astfel că în mod logic, lumina lor a ajuns mult mai târziu.

Nici în această a doua situaţie, nu se contrazice afirmaţia din Hexaimeron, Cartea Facerii, ziua a patra, cu toate că termenii prezentării Revelaţiei prin Moise aveau mai mult scopul de a descoperi posibilitatea relaţiei cu divinitatea şi în nici un caz, rigurozitatea ştiinţifică...

Dumnezeu nu a creat nimic
El s-a nascut cu cca 5000 de ani in urma, si atunci pamantul a avut cca 4, 5 miliarde de ani de la creatie.
Daca Dumnezeu ar fi creat pamantul ar fi descris creatia in termeni muuuuult mai exacti si nu ar fi sarit peste capitole importante din creatie precum ciocnirea pamantului cu planeta Gea ciocnire din care a rezultat Luna!
Dar si multe altele cum ar fi ciocnirile cu asteroizii din gheata care au dus la formarea oceanelor, lucruri deosebit importante referitor la care Dumnezeul biblic tace ca porcu-n cucuruz!

Îţi dau un citat despre semnificaţia fiecărei "zile":
Prima şi a patra „zi"
După cât se pare, pământul a fost aşezat pe orbita lui în jurul soarelui ca glob acoperit cu apă înainte de începerea celor şase „zile", sau perioade, în care s-au efectuat lucrări de creare deosebite. „Pe suprafaţa talazurilor adâncului era întuneric" (Geneza 1:2, NW). În acel moment de început, ceva — probabil un amestec de vapori de apă, gaze şi cenuşă vulcanică — a împiedicat lumina soarelui să ajungă pe suprafaţa pământului. Biblia descrie prima perioadă de creare astfel: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină»; şi lumina a venit treptat în existenţă", sau a ajuns pe suprafaţa pământului. — Geneza 1:3, în traducerea lui J. W. Watts.
Expresia „a venit treptat" arată cu exactitate că aici a fost folosită o formă a unui verb ebraic care exprimă o acţiune progresivă, desfăşurată în timp. Oricine ştie să citească în limba ebraică poate întâlni această formă verbală de aproximativ 40 de ori în Geneza, capitolul 1, ea fiind o cheie a înţelegerii capitolului. Ceea ce Dumnezeu începea în aşa-zisa seară a unei perioade de creare, sau ere, devenea treptat clar, sau vizibil, după dimineaţa „zilei" respective. De asemenea, ceea ce era început într-o perioadă nu trebuia să fie complet terminat când începea următoarea perioadă. Să exemplificăm acest lucru: Lumina a început să apară treptat în prima „zi", totuşi soarele, luna şi stelele au putut fi văzute de-abia în a patra perioadă de creare. — Geneza 1:14–19.
A doua şi a treia „zi"
Înainte ca Creatorul să facă să apară uscatul în a treia „zi" de creare, el a ridicat o parte din ape. Drept rezultat, pământul a fost înconjurat de un strat de vapori de apă. Relatarea antică nu descrie mecanismele folosite, şi nici nu este nevoie de acest lucru. Însă Biblia îndreaptă atenţia asupra întinderii dintre apele de deasupra şi cele de pe suprafaţa pământului. Ea o numeşte cer. Chiar şi astăzi, oamenii folosesc acest termen cu privire la atmosferă, locul unde zboară păsările şi avioanele. La momentul potrivit, Dumnezeu a umplut această atmosferă cu un amestec de gaze indispensabile vieţii.
Totuşi, în timpul „zilelor" de creare, nivelul apelor a scăzut, astfel încât a apărut uscatul. Folosind, probabil, forţele geologice care şi acum determină deplasarea plăcilor tectonice ale pământului, se pare că Dumnezeu a împins în sus dorsalele suboceanice pentru a forma continente. În urma acestui proces, deasupra nivelului apei s-a format uscatul, iar dedesubt, bazinele oceanice adânci, pe care acum oceanografii le marchează pe hărţi şi le studiază cu pasiune (compară cu Psalmul 104:8, 9). După formarea uscatului a avut loc un alt eveniment extraordinar. Astfel putem citi următoarele: „Şi Dumnezeu a zis: «Pământul să producă vegetaţie, plante cu sămânţă, pomi roditori care să facă rod după specia lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.» Şi aşa a fost". — Geneza 1:11.
Aşa cum s-a arătat în capitolul precedent, „Lucrarea — Ce ne dezvăluie ea?", fotosinteza este un proces vital pentru plante. O celulă vegetală verde conţine un anumit număr de structuri mai mici numite cloroplaste, care îşi iau energia necesară din lumina solară. „Aceste uzine microscopice, se explică în cartea Planet Earth (Planeta noastră), produc glucide şi granule de amidon. . . Nici un om nu a proiectat vreodată o uzină mai eficientă, sau ale cărei produse să aibă o mai mare căutare, decât un cloroplast."
Într-adevăr, mai târziu, viaţa animalelor avea să depindă de cloroplaste. De asemenea, fără vegetaţie verde, atmosfera pământului ar avea un conţinut excesiv de dioxid de carbon, iar noi am muri din cauza căldurii şi a lipsei de oxigen. Unii specialişti dau explicaţii surprinzătoare cu privire la dezvoltarea vieţii dependente de fotosinteză. De exemplu, ei spun că, atunci când hrana organismelor unicelulare acvatice s-a terminat, „câteva celule-pionier au găsit, în cele din urmă, o soluţie. Fotosinteza". Dar aşa au stat într-adevăr lucrurile? Fotosinteza este un proces atât de complex, încât oamenii de ştiinţă încearcă şi acum să-i afle secretele. Credeţi că formele de viaţă cu reproducere asexuată care depind de fotosinteză au apărut într-un mod inexplicabil şi spontan? Sau consideraţi că este mult mai raţional să credeţi că acestea sunt rezultatul unui act de creare inteligent şi intenţionat, după cum relatează Geneza?
Noile varietăţi de plante nu au încetat, probabil, să apară în a treia „zi" de creare. Acest proces ar fi putut continua până în a şasea „zi", când Creatorul „a sădit o grădină în Eden" şi „a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare" (Geneza 2:8, 9). Şi, aşa cum se menţionează, atmosfera pământului trebuie să fi devenit mai curată în „ziua" a patra, astfel încât planeta noastră a primit mai multă lumină de la soare şi de la alte corpuri cereşti.
A cincea şi a şasea „zi"
În a cincea „zi" de creare, Creatorul a umplut oceanele şi atmosfera cu o nouă formă de viaţă — „suflete vii" —, diferită de plante. Este interesant faptul că biologii menţionează, printre altele, regnul vegetal şi regnul animal, pe care le împart în subclase. Termenul ebraic tradus prin „suflet" se referă la „o fiinţă care respiră". Biblia spune, de asemenea, că „sufletele vii" au sânge. Aşadar, putem trage concluzia că creaturile care au atât un aparat respirator, cât şi un sistem circulator — vieţuitoarele marine şi păsările, care respiră — au început să apară în a cincea perioadă de creare. — Geneza 1:20, NW; 9:3, 4.
În a şasea „zi", Dumnezeu a acordat o şi mai mare atenţie pământului. El a creat animale „domestice" şi animale „sălbatice", acestea fiind denumiri semnificative în momentul când Moise şi-a aşternut în scris relatarea (Geneza 1:24, NW). Aşadar, mamiferele terestre au fost create în cea de-a şasea perioadă de creare. Dar ce putem spune despre oameni?
Relatarea antică ne spune că, în cele din urmă, Creatorul a dorit să creeze pe pământ o formă de viaţă cu adevărat unică. El i-a spus Fiului său ceresc: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ" (Geneza 1:26). Aşadar, omul avea să fie o reflectare a imaginii spirituale a Făuritorului său, manifestând calităţile Acestuia. În plus, omul urma să acumuleze un bagaj uriaş de cunoştinţe. Astfel, oamenii puteau să aibă o inteligenţă superioară celei a oricărui animal. De asemenea, spre deosebire de animale, omul a fost creat cu capacitatea de a acţiona potrivit liberului arbitru cu care a fost înzestrat, nefiind condus în primul rând de instinct.
În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au făcut cercetări amănunţite asupra genelor umane. Comparând modelele genetice umane de pe tot pământul, ei au găsit dovezi evidente ale faptului că toţi oamenii au un strămoş comun, existând o sursă comună de ADN pentru toţi oamenii care au trăit vreodată, inclusiv pentru fiecare dintre noi. În 1988, revista Newsweek a prezentat aceste descoperiri într-un articol intitulat „În căutarea lui Adam şi a Evei". Subiectul acelor studii l-a constituit un anumit tip de ADN mitocondrial, material genetic transmis numai de femeie. În 1995, rapoartele referitoare la ADN-ul masculin îndreptau atenţia asupra aceleiaşi concluzii, şi anume, că „a existat un «Adam» ancestral, al cărui material genetic pe cromozom [Y] se întâlneşte la fiecare om de pe pământ", aşa cum s-a arătat în revista Time. Indiferent că aceste descoperiri sunt sau nu exacte în cele mai mici detalii, ele demonstrează că evenimentele istorice consemnate în Geneza prezintă un grad înalt de credibilitate, fiind înfăptuite de Acela care era prezent atunci.
Ce moment important a fost acela când Dumnezeu a pus împreună câteva dintre elementele pământului pentru a-l alcătui pe primul său fiu uman, pe care l-a numit Adam (Luca 3:38)! Relatarea istorică ne spune că Creatorul pământului şi al vieţii de pe el l-a aşezat pe omul pe care l-a făcut într-un loc asemănător unei grădini, „ca s-o lucreze şi s-o păzească" (Geneza 2:15). În acel timp, Creatorul se poate să fi creat şi alte specii de animale. Biblia spune: „Dumnezeu făcuse din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele" (Geneza 2:19). Biblia nu lasă deloc să se înţeleagă că primul om, Adam, a fost doar un personaj mitic. Dimpotrivă, el a fost o persoană reală — un om înzestrat cu gândire şi cu sentimente — care găsea bucurie în faptul de a munci în acea locuinţă paradiziacă. În fiecare zi, el învăţa tot mai multe lucruri despre ce făcuse Creatorul şi despre cum era Acesta — calităţile şi personalitatea lui.
Apoi, după o perioadă de timp nespecificată, Dumnezeu a creat prima femeie, pentru a fi soţia lui Adam. Ulterior, Dumnezeu a făcut ca viaţa lor să aibă un scop mai nobil, dându-le următoarea însărcinare importantă: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ" (Geneza 1:27, 28). Nimic nu poate schimba acest scop declarat al Creatorului, şi anume, ca întregul pământ să devină un paradis plin cu oameni fericiţi, care să trăiască în pace unii cu alţii şi cu animalele.

Prin cuvântul "cer" Biblia se referă la întreg universul.

La lumea spirituala-ingerii

Omulee, aici trebuie multa pricepere, cei care au citit acel povesti nemuritoare iti poate face un rezumat concret, cica inainte nu era cer, erau decat niste aburi

Nu mai am nevoie, am citit in cartea de religie si am gasit! mersi oricum :d