Noi oamenii imperfecti avem o gandire prea limitata ca sa putem percepe unele lucruri cum ar fi intrebarea ta..si nici nu avem dreptul sa le stim.ar trebui sa fim constienti si sa meditam la ceea ce ne este deja cunoscut.
O alta intrebare de acest gen este urmatoarea:
Daca Adam si Eva au avut 2 baieti, cum s-a populat Pamantul?
L-a *. chestiile astea sunt stupide. dumnezeul tau e decat cer si pamant la toate chestiile dupa cer si pamant nu te gandesti asa ca intrebarea asta pentru tine e una foarte foarte dificil de gandit. Daca Acel Dumnezeu Suprem care a creat absolut tot nu poate fii spus ca el a fost creat de cineva. ai da prea mult in SF. pur si simplu existam
Fiind creati si limitati de stiinta, nu suntem capabili sa privim in domeniul spiritual. Nu suntem in stare sa contemplam Raiul sau Iadul, nu suntem in stare sa intelegem timpul, in domeniul spiritual nu exista secunde, minute etc.
Nimeni, a existat dintotdeauna. Dacă toate lucrurile care există ar necesita o cauza (inclusiv Dumnezeu) și la un momnent dat, inainte de orice cauzare n-ar fi existat nimic, nici n-ar fi început vreodată să existe ceva. Faptul că există entități cauzate, ca universul e o dovadă că e necesară o cauză necauzată de unde să provină existența lucrurilor cauzate.
Unul l-a omorat pe celalalt, iar apoi a plecat in lume si si-a gasit nevasta. De unde? Nici dracu nu stie. Doar baliverne de nivel biblic.
Faptul că nu crezi în Dumnezeu e opinia ta și ți-o respect (chiar dacă nu sînt de acord cu tine). Dar faptul că vorbești aiurea fără a cunoaște lucrurile în cauză -nu-ți face cinste!
Te-ai gîndit vreodată cum iai putea explica unui orb din naștere cum arată culoarea verde?
Aici ai perfecta drepate si daca e sa o luam asa ganditi-va si la faptul ca toate cartile sfinte, inclusiv Biblia au fost scrise de unele "fete bisericesti".Si toata teoria acea cu judecata de apoi si bla bla au fost oarecum "inventate".
Buuuun.Si Biserica din ziua de azi nu e impotriva "inmultirii" cu cei din aceeasi familie? Si atunci era permis, sa fim seriosi totusi...doar baliverne care au fost scrise mai demult de "fetele bisericesti" pentru a controla oamenii.
Ok.Ideea era ca intrebarii de genul acesta mai sunt, vazusem mai demult pe un site intrebari care spun cate ceva despre religie si era si asta printre ele...dar nu l-a asta m-am referit in mod special.Si eu inteleg ca fratii si surorile s-au inmultit intre ei, fapt ce e condamnat de Bisericdin ziua de azi.
Ce intrebare... Si daca cineva l-a creat pe Dumnezeu, atunci cine l-a creat pe cel care l-a creat pe Dumnezeu?
Hai sa o luam altfel.
Si tu cand crezi ca a fost scrisa Biblia?
De spui ca a fost scrisa de "fete bisericesti"? Acum cateva sute de ani, nu?
Cine a zis de acum cateva sute de ani? Si am scris "fete bisericesti"(cu ghilimele) special pentru a arata ca vorbeam despre oamenii care se organizau intru-un fel sau altul "binerica" in acea vreme.Dar lasa asa...
Ps. 90:2: „Înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu".
Este raţional lucrul acesta? Este un fapt pe care mintea noastră nu-l poate înţelege pe deplin. Totuşi, acesta nu este un motiv să nu credem. Exemple: 1) Timpul. Nimeni nu poate stabili un moment anume ca început al timpului. Este adevărat că viaţa noastră are sfârşit, însă nu şi timpul. Noi nu respingem noţiunea de timp doar pentru că nu înţelegem toate aspectele legate de el. Dimpotrivă, chiar ne organizăm viaţa în funcţie de timp. 2) Spaţiul. Astronomii nu găsesc nici începutul, nici sfârşitul spaţiului. Cu cât scrutează mai mult universul, cu atât descoperă mai multe lucruri. Ei nu resping faptele; mulţi consideră că spaţiul este infinit. Acelaşi principiu este valabil şi în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.
Alte exemple: 1) Astronomii afirmă că temperatura din nucleul Soarelui este de 15.000.000 de grade Celsius. Respingem noi această idee pentru că nu putem înţelege pe deplin ce înseamnă o temperatură atât de ridicată? 2) Se afirmă că dimensiunile Căii Lactee sunt atât de mari, încât unei raze de lumină, cu viteza de aproximativ 300.000 km pe secundă, i-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa. Înţelege mintea noastră ce înseamnă o asemenea distanţă? Totuşi, recunoaştem că există, pentru că este susţinută de dovezi ştiinţifice.
Care afirmaţie este mai raţională: Că universul este opera unui Creator viu şi inteligent sau că el s-a format printr-o simplă întâmplare, din materie nevie, fără intervenţia unei inteligenţe? Unii optează pentru a doua variantă, pentru că altfel ar fi nevoiţi să recunoască existenţa unui Creator ale cărui calităţi nu pot să le înţeleagă pe deplin. Dar se ştie că savanţii nu înţeleg pe deplin modul de funcţionare al genelor, care se află în interiorul celulelor vii şi care stabilesc cum se vor dezvolta aceste celule. Ei nu înţeleg exact nici cum funcţionează creierul uman. Dar cine ar putea nega existenţa acestora? Ar trebui să ne aşteptăm să înţelegem totul despre o Persoană care este atât de grandioasă, încât a putut să aducă în existenţă universul, cu structura sa complexă şi cu uluitoarele sale dimensiuni?
anonim_4396 întreabă:
DeProfundis99 întreabă: