Daca dumnezeu e atotstiutor, atunci de ce i-a "incercat" pe Adam si Eva cu fructul interzis? Se presupune ca stia ce se va intampla, din moment ce e atotstiutor.Si in legatura cu treaba asta, chiar atat de rau poate fii, si de neiertator, deoarece pentru un simplu fapt pe care il stia dinainte, omenirea a suferit, cu boli, fara viata vesnica, fara trait viata in fericire si armonie, pentru un simplu mar.Acum vine problema: Daca cei doi nu mancau din pom, oare aveam toti viata vesnica, in pace si armonie, si Satan datea "faliment" cu iadul?

Eu cred, in primul rand, ca Dumnezeu e intr-adevar atotstiutor dar asta nu inseamna ca Adam si Eva ar fi fost programati sa manance din pom, ei singuri au ales asta cum si noi astazi putem alege sa raspundem chemarii Lui si asta din simplul fapt ca noi suntem oameni si nu putem sti cum stie El. Gandeste-te ca El este vesnic, fara inceput, fara sfarsit. Iti poti inchipui cum poate fi cineva fara inceput?

Fructul nu era un mar.iar Dumnezeu a facut iadul pentru satan si ingerii lui.

Iti dai seama ca stia. da' acum pe bune...el cum sa se distreze?

Dumnezeu nu "a incercat" pe nimeni. Dumnezeu este fara de pacat, deci el nu poate sa ispiteasca.

Acel pom, era pomul vietii si al cunoasterii spirituale. In momentul in care Adam si Eva au pacatuit au stabilit o noua legatura intre creatie si Creator.

Motivul pentru care au facut asta, a fost cel invocat de "sarpe" si anume, putere absoluta, mai sus de Dumnezeu. Asta le-a adus caderea.

La fel si diavolul, a cazut, datorita dorintei de a avea putere deplina, cum se spune : Dorea sa isi inalte scaunul domniei mai sus de stelele Domnului, iar din taria cerului a cazut pana in maruntaiele pamantului.

Credincioșia oamenilor trebuia (si trebuie) să fie pusă la probă.
In cartea lui Iov găsim întrebarea lui Satana către Dumnezeu: "Degeaba slujește Iov lui Dumnezeu? Nu L-ai binecuvântat Tu pe el si casa lui?" Întrebarea aceasta se pune si astăzi în dreptul oricărui om care se numește crestin. Ea suna si in felul acesta: "Dar ia pune Tu la proba credința celor care iti slujesc!"
Credincioșia în toate aspectele ei este pusă la probă. Si in viată de familie: când sunt bani amândoi se înțeleg; dar când nu mai sunt, cei doi se mai "iubesc"?
Altui de exemplu sunt încercări cu prea multi bani.
De aceea am spus că orice tip de credincioșie va fi pusă la probă în fel si chip.
Si înainte de a-l crea pe om Dumnezeu făcut planul de mântuire. Pai dacă oamenii care din fire sunt rai dau naștere la copii care stiu ca nu-i ascultă, cu cat mai mult Dumnezeu care este dragoste ne-a făcut pe noi!

Daca Adam si Eva nu mancau din fructul interzis, noi acum traiam vesnic, pe pamant, fiind perfecti.
Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, a ştiut că acesta va păcătui?
Iată perspectiva pe care le-a oferit-o Dumnezeu lui Adam şi Evei: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ". „Şi Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: «Din orice pom din grădină poţi să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri»" (Gen. 1:28; 2:16, 17). Ţi-ai îndemna copiii să se angajeze într-o acţiune care pare să le asigure un viitor minunat, când ştii de la început că aceasta este sortită eşecului? Le-ai atrage atenţia asupra unui dezastru, când ştii că ai programat totul ca să nu scape de el? Este raţional atunci să se pună astfel de lucruri pe seama lui Dumnezeu?
Mat. 7:11: „Dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da daruri bune celor ce i le cer!"
Dacă Dumnezeu ar fi ştiut şi ar fi hotărât dinainte păcatul lui Adam şi toate consecinţele acestuia, ar însemna că, prin crearea lui Adam, el ar fi introdus în mod deliberat răutatea care a întunecat istoria omenirii. El s-ar face atunci răspunzător de toate războaiele, precum şi de delincvenţă, de imoralitate, de asuprire, de minciună, de ipocrizie şi de boli. Dar Biblia spune clar: „Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă răutatea" (Ps. 5:4). „Sufletul Său îl urăşte negreşit pe cel ce iubeşte violenţa" (Ps. 11:5). „Dumnezeu... nu poate să mintă" (Tit 1:2). Cel desemnat de Dumnezeu ca Rege mesianic „le va elibera sufletul de asuprire şi de violenţă şi sângele lor va fi preţios în ochii săi" (Ps. 72:14). „Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8). „El iubeşte dreptatea şi justiţia." — Ps. 33:5.

Daca tu nu i-ti vei lasa copii sa faca ce vor ei crezi ca te vor iubii? Tot asa si Dumnezeu i-a lasat pe Adam si Eva sa aleaga pentru ca si-a dorit iubire din partea lor nu frica.