Salut.Majoritatea romanilor se numesc crestini. Care este sensul adevarat a cuvantului CRESTIN? Sa crezi in Dumnezeu si Isus nu'i suficient ca sa te numesti crestin. Biblia spune in Iacov 2:19: "Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara! ". Prea multi se numesc crestini degeaba. Voi ce ziceti?. Astept raspuns si de la cei care nu sunt crestini, unii chiar ma impresioneaza. Crestinilor, nu va certati intre voi.

Din punct de vedere istoric, sociologic si antropologic, crestin e cine zice ca e crestin. Nu exista Consiliul Mondial Suprem pentru Acordarea si Confirmarea Calitatii de Crestin.

Asa e, nu e suficient sa fi crestin, trebuie sa aplici ce spune Biblia ceea ce nu e intotdeauna usor, dar un crestin adevarat nu-si cauta scuze pentru actiunile sale si se straduieste sa-i fie placut lui Dumnezeu.Matei7:21-23

Doctorandus are dreptate dar si tu ai dreptate, spiritual nu e de ajuns doar sa te numesti crestin, cel mai bine se vede pe acest site, multi se dau crestini dar cand le vezi adevarata fata isi dai seama ca crestini cu adevarat nu exista si doar cu numele din pacate, mau dezamagit si muti pocaiti care se credeau sfinti

Crestin inseamna iubire fata de aproape, si, bineinteles, credinta in god, ca altfel si ateii ar fi crestini.
Daca iti iubesti aproapele, n-o sa pacatuiesti vreodata, hm , asta inseamna ca nu exista crestini adevarati.

Demn de remarcat că la început religia întemeiată de Isus era numită "calea",(faptele apostolilor 19:23) deoarece devenise pentru continuatorii săi un mod de viață, o cale pe care o urmau. Deci creștin e cel pentru care învățăturile lui Isus au devenit un model, un mod de viață, și care le respectă nu numai cînd îi convine.

A fi creştin adevărat înseamnă a-l imita cât mai bine pe Isus. (1 Petru 2:21)

Religia inseamna "A FACE". Nu o gandesti, nici nu o simti. O traiesti cum poti: altfel nu este religie, ci fantezie sau filosofie. Un om isi arata atitudinea fata de ea prin faptele sale, nu altfel. Prin urmare, daca ele sunt in contradictie cu ceea ce cere religia respectiva, omul nu poate afirma ca ii apartine. Marea majoritate a oamenilor care isi spun crestini nu au dreptul la acest titlu, pentru ca nu numai ca nu urmeaza cerintele religiei lor, dar nici nu par a banui ca ele trebuie urmate.

Majoritatea crestinilor tau romani nu au nici cunostinte minime despre religia lor.

Nu, majoritatea romanilor se numesc superstitiosi. Nimic mai mult.

A fi crestin insramna a crede ca un anumit personaj numit Cristos, care mai tirziu a fost altoit pe trunchiul unui evreu Iesu sau Iesua, sicare a schimbat legile lui Dumnezeu desi Iesu sau Iesua a spus calar ca o iota sau frintura de slova din lege nu poate sa fie desfiintata.
Acest Cristos sa luptat in primul rind cu desfiintarea legii, circumciziunea, mincarile conform scripturii si Sabatul.
Dupa aceasta biserica a reusit sa faca tot ce a dorit. Apoi sa ajuns si la ateism.

Chestia asta cu religia, cu crestin-necrestin, vine din ratiunea fiecarei persoane. Nu esti crestin daca te-a bagat popa in apa cand erai mic. Esti crestin daca (*virgula*) crezi in ideea asta.

*** g 4/07 pag. 26-27 Ce înseamnă a fi creştin? ***
Ce înseamnă a fi creştin?
„ÎN ŢARA mea, a fi creştin înseamnă a merge la biserică o dată pe săptămână", spune Kingsley, dintr-o ţară africană. Raad, un bărbat din Orientul Mijlociu, explică: „Pentru cei din comunitatea noastră, creştinii sunt acei oameni care urmează obiceiuri şi tradiţii occidentale în ce priveşte îmbrăcămintea, sărbătorile şi modul de a le trata pe femei".
Dar să se refere oare termenul „creştin" la o persoană care merge la biserică o dată pe săptămână şi care ţine anumite obiceiuri şi tradiţii ale comunităţii din care face parte? Nu ar fi logic ca acest termen să se refere mai degrabă la un mod de viaţă care să reflecte gândirea, valorile şi comportamentul lui Cristos? Cum a fost trăit creştinismul la începuturile lui?
Creştinismul la începuturi — o cale de viaţă
Isus le-a spus continuatorilor săi: „Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ce vă poruncesc" (Ioan 15:14). Întrucât învăţăturile lui Isus priveau toate aspectele vieţii de creştin, la început discipolii lui Cristos au vorbit despre religia lor ca despre ‘Calea’ (Faptele 9:2). La scurt timp după aceea, „prin îngrijire divină, discipolii au fost numiţi. . . creştini" (Faptele 11:26). Noul lor nume arăta convingerea lor că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care dezvăluise omenirii voinţa Tatălui său ceresc. Această convingere i-a determinat să adopte un mod de viaţă diferit de cel al lumii.
Învăţăturile lui Cristos i-au determinat pe continuatorii lui să evite, aşa cum învaţă Biblia, „fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, spiritismul, duşmăniile, cearta, gelozia, izbucnirile de mânie, disputele,. . . beţiile, chefurile şi lucrurile asemănătoare acestora" (Galateni 5:19–21; Efeseni 4:17–24). Apostolul Pavel le-a amintit creştinilor din Corint că unii dintre ei practicaseră cândva aceste lucruri. El a mai spus: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos". — 1 Corinteni 6:9–11.
Iată ce spune Ernest William Barnes în cartea sa intitulată The Rise of Christianity: „Potrivit primelor scrieri despre creştinism, adepţii mişcării creştine aveau norme morale înalte şi respectau legea. Doreau să fie cetăţeni buni şi supuşi loiali. Ei respingeau erorile păgânismului şi viciile lui. În viaţa privată, căutau să fie vecini paşnici şi prieteni de încredere. Învăţau să fie serioşi, harnici şi să ducă o viaţă curată din toate punctele de vedere. În acel climat marcat de corupţie şi depravare, cei ce trăiau cu adevărat la înălţimea principiilor lor erau oneşti şi de încredere. Normele lor privitoare la relaţiile sexuale erau foarte înalte: respectau legătura conjugală şi aveau o viaţă de familie curată". Acestea sunt câteva dintre caracteristicile primilor creştini.
Un alt semn distinctiv al primilor creştini era zelul în lucrarea de evanghelizare. Iată ce le-a poruncit Cristos continuatorilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor" (Matei 28:19, 20). Jean Bernardi, profesor la Universitatea Sorbona din Paris (Franţa), a afirmat: „[Creştinii] trebuiau să ajungă peste tot şi să le vorbească tuturor. Pe drumuri şi în oraşe, în pieţe şi în case. Bine-veniţi sau nu. Săracilor, dar şi bogaţilor împovăraţi de avuţiile lor. . . Călătoreau pe uscat şi pe mare, până la marginile pământului".

Da. Evident ca nu-i suficient sa crezi in Dumnezeu ca sa te numesti crestin. Si sectele cred in Dumnezeu, dar sunt o deviatie de la religia crestina. Crestin in primul rand te numesti daca ai fost botezat, apoi trebuie sa respecti poruncile date de Iisus si sa respecti invataturile apostolilor si sfintilor. In principiu daca ai un preot duhovnic bun el o sa-ti raspunda la toate nelamuririle si o sa te tina pe drumul cel bun.