O întrebare ce mi-am adresat-o încă de mic, iar "profii" de religie, mai apoi preoții nu mi-au dat un răspuns satisfăcător :
"Să-ți fie frică doar de Dumnezeu"
De ce mi-ar fi?
Dumnezeu este iubire, este credință și este speranță.
Frica este cea care ne limitează, cea care ne împiedică să ne dezvoltăm si cea care ne împiedică să iubim! Cred că nici preotul nu are frică având mercedesul in fața vilelor. Nu cred în Dumnezeu, ci sunt sigur de existența Sa, doar că il regăsesc prin iubire. Sacrificiile erau aduse zeilor. Un sacrificiu soft ar putea fi si postul. Oare Dumnezeu este atent la ce să nu mănânci? Mulțumesc frumos!

Frica de Dumnezeu în Biblie se refera la dorința de a nu-i displace, nu o teama morbidă. Apoi, Isus a spus că nu e păcat ce mănânci, ci ce vorbești și modul în care acționezi.Matei15:17-20.Isaia58:5-7

Pai trebuie sa-ti fie frica sa nu te pedepseasca. Dumnezeu nu e iubire, asta e inventia preotilor care vor sa cotizeze cat mai multi oameni la biserica. Nu are niciun fundament biblic. Lui Dumnezeu ii displace majoritatea oamenilor si de aceea ii si va omori dar nu-ti spune asta la biserica fiindca daca s-ar zice, lumea nu ar mai veni si nu ar mai da bani. Asa ca te mint in fata ca Dumnezeu te iubeste indiferent de situatie si ei isi pot cumpara linistiti masini luxoase.

Hei. Legat de frica... Eu sunt sigur de existenta lui Dumnezeu si sunt sigur ca Dumnezeu este iubire si eu, ca si tine n-am inteles care-i faza cu frica de Dumnezeu adica de ce sa-mi fie frica de ceva ce iubesc si ma iubeste? Well raspunsul e foarte interesant. In primul rand nu e genul ala de frica, iti voi da un exemplu. De multe ori mi s-a intamplat sa iau o nota mica la scoala si mi-a fost frica sa le spun la parinti, nu pentru ca ma bat, niciodata nu m-au batut sau nu pentru ca striga pe mine sau ceva. Pur si simplu îi iubest si mi-e frica sa le dau un motiv de suferinta. Mi-e frica sa ranesc ceea ce iubesc pentru ca daca ceva sau cineva pe care il iubesc sufera sufar si eu. Asa-i si cu frica de Dumnezeu. Nu e o frica ca te poate lovi oricand cu un fulger ci o frica de rani ceea ce iubesti. Ma rog Dumnezeu nu poate fi "ranit" dar ai inteles ideea

"Oare Dumnezeu este atent la ce să nu mănânci? "
Cred ca este destul de atent la ce mancam.
Ucidem fiinte vii ca sa ne umplem burtile cu cadavrele lor.
Mancam sute de tipuri de conservanti chimici, facem tot felul de excese alimentare, ne otravim corpurile cu tot felul de substante chimice.
Postul este un exercitiu de vointa.Este primul pas catre autocontrol.In momentul in care poti sa -ti comanzi proprii demoni, abia atunci esti liber.

Yehova este un zeu fictiv care in biblie a macelarit milioane de oameni. Nu este absolut nimic din ce ai zis tu pentru ca nici macar nu exista. Evreii au furat conceptul energiei eterice de la pagani si l-au transformat intr-un zeu care sa traga la paganii convertiti la crestinism cu forta.

Dumnezeu este iubire, intr-adevar, dar sa nu luam iubirea Lui pentru noi drept slabiciune, ca ne vom insela amarnic! Trebuie sa luam iubirea Lui si rabdarea Lui pentru noi ca prilej de pocainta, de indreptare. Dumnezeu este iubire, dar este si foc mistuitor, infricosator si mai presus de toti dumnezeii, adica decat idolii neamurilor pagane. Dumnezeu este atotputernic, de aceea trebuie sa ne fie frica de El! Psalmul 2 spune la ultimele doua versete: "Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur, luati invatatura, ca nu cumva sa se manaie Domnul si sa pieriti din calea cea dreapta, cand se va aprinde degrab mania Lui. Fericiti toti cei ce nadajuiesc in El!".
Deocamdata, aceasta slujire cu frica si cutremur, dar si in duh si in adevar se intampla doar in Biserica Ortodoxa de Rasarit.
La sectanti in schimb, e mare veselie, se face karaoke si ghiorlaiala la mandolina si ţambal. Cica asta e inchinarea lor... dar semnul Sfintei Cruci nu stiu si nici nu vor sa si-l faca!

Pe scurt : dacă mama ta te roagă să cari o vază, cel mai probabil nu o să ai o frică gen,, o să iau bătaie dacă o sparg '' cel mai probabil o să te gândești,, dacă sparg vaza o s-o dezamăgesc și nu vreau asta '' așa e și cu frica de Dumnezeu. Eu când păcătuiesc nu mă gândesc, am păcătuit o să se răzbune Dumnezeu pe mine și mă va pedepsi '', ci mă întristez pentru că știu că l-am dezamăgit.

Frica de Domnezeu=frica de a nu il pierde pe Dumnezeu.,, Inceputul intelepciunii e frica de Domnul", scrie imparatul David.
In post este mai important sa nu ne mancam unul pe altul, sa fim mai buni si sa ne curatim mintile si trupurile. Postul cu mancarea este important deoarece noi invatam sa nu ne alipim inima de mancarea delicioasa care provine de animale, pentru ca principala grija pe timpul postului este rgaciunea, iar mancarea de frupt este considerata ceva care ar ocupa mintea in locul rugacinii. Cam despre asta e vorba.

Https://doxologia.ro/......ste-pentru

Ar trebui ca puterea pe care o are Dumnezeu să ne facă să ne temem de el? Răspunsul este şi da, şi nu. Da, în sensul că această însuşire ne dă suficiente motive pentru a manifesta o teamă reverenţioasă sau un respect profund. Această teamă, ne spune Biblia, este „începutul înţelepciunii" (Psalmul 111:10). Totuşi, răspunsul este şi nu, în sensul că puterea lui Dumnezeu nu ne dă nici un motiv să simţim o frică morbidă faţă de el şi nici nu ne împiedică să ne apropiem de el.