¿Încalcă ei porunca Domnului? - tu ce crezi?
Evident, s-au gasit multe scuze pentru a practica lucrurile astea in versiunea crestina... Am vazut un documentar despre Roma, si lucrurile „crestine" ce se intampla acolo, copii ale ritualurilor romane pagane. Sunt si multe carti care arata ca au fost adoptate in crestinism sarbatori, traditii, obiceiuri si ritualuri pagane. Iepurii de paste, ouale vopsite rosu, chiar si numele „Paste" in engleza: Easter, facand referire la Eostre, o zeita care e infatisata avand oua vopsite si un iepure de companie, sarbatorita tot in aceeasi perioada. Craciunul la fel cu traditiile lui.
Isaia 44:13-19 „Cioplitorul în lemn întinde sfoara de măsurat, îl trasează cu creta roşie, îl lucrează cu dalta, îl trasează cu compasul şi, în cele din urmă, face din el ceva asemănător înfăţişării omului, asemănător frumuseţii umane, ca să-l aşeze în casă. Un om taie cedri. El alege o anumită specie de copac, un copac gros, şi îl lasă să ajungă viguros printre copacii din pădure. El a sădit laurul, iar ploaia bogată îl face mare. Acesta îi va folosi omului pentru ars. El ia deci o parte din el ca să se încălzească. Aprinde un foc şi coace pâine. Tot din el face şi un dumnezeu în faţa căruia să se plece. Îşi face din el un chip cioplit şi se prosternează înaintea lui. Jumătate din el o arde în foc. Pe cealaltă jumătate frige carnea pe care o mănâncă şi se satură. De asemenea, se încălzeşte şi spune: „Ha! Ha!, m-am încălzit! Am văzut lumina focului". Din ce rămâne îşi face un dumnezeu, un chip cioplit. Se prosternează înaintea lui, se pleacă şi se roagă la el, spunând: „Scapă-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!"
Ei nu ştiu şi nu înţeleg, pentru că le sunt mânjiţi ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu aibă perspicacitate. Niciunul nu-şi aduce aminte în inima lui şi n-are cunoştinţă sau pricepere ca să spună: „Jumătate din el am ars-o în foc, iar pe cărbunii lui am copt pâine. Am fript carne şi am mâncat. Şi din ce rămâne să fac un lucru dezgustător? Să mă prosternez înaintea lemnului uscat al unui copac?" "
Faptele 10:25, 26 „În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieşit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ. Dar Petru l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Şi eu sunt tot om!" "
Faptele 17:29 „Aşadar, pentru că suntem urmaşii lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că Fiinţa Divină este asemenea aurului, a argintului sau a pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta şi imaginaţia omului. "
Psalmul 115:4–8 „Idolii lor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au urechi, dar n-aud; au nas, dar nu miros; au mâini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei".
Evident, s-au gasit multe scuze pentru a practica lucrurile astea in versiunea crestina...
Putem spune ca exista si fete serioase dar se poate sa nu existe asa ceva, multe putem spune, crestini nu sunt nimic pentru ca nu exista crestini
Cam da însă ei inteligenți fiind spun că sfinții sunt doar intermediarii zeității pe care o slăvesc, și aia o zeitate multiplă(3 zeități) însă iar sunt inteligenți și vor să le unească pe toate alea 3 într-una ca pe 3 bucăți de plastilină deși clar nu e totuna căci se arată și în Biblie cum Dumnezeul tată cu fiul vorbesc între ei și nu cred că își pot asuma că fiind unul și același vorbește cu el însuși. Aici vorbesc de ortodocși. Sunt și oameni care își asumă unele chestii care nu se leagă și le interpretează altfel.
Eu daca detin un album cu fotografii acasa incalc oare porunca lui Dumnezeu? Icoana nu este altceva decat o fereastra spirituala spre absolut... O fotografie daca vrei. Ea potenteaza doar sentimentul apropierii planului sacrului. Orice atentie care se da obiectului (atingere, pozitionare...) are in vedere IN MOD EXCLUSIV relatia cu Mantuitorul reprezentat in imagine si existent ca Persoana reala.
Nu vreau sa gresesc dar, daca dai la o parte relatia cu persoana reala a lui Hristos atunci icoana ramane fara importanta.
UNICUL SCOP pentru care a fost data porunca a II-a a fost doar ELIMINAREA CONCURENŢEI (a falselor zeităţi păgâne care Îl concurau pe Dumnezeu), si nicidecum eliminarea obiectelor de cult, din moment ce evreii insisi aveau SUTE de obiecte de cult…
La porunca lui Dumnezeu, chiar DEASUPRA CELOR ZECE PORUNCI (deasupra Chivotului Legii) se aflau STATUILE (sau "chipurile cioplite") ale HERUVIMILOR.
Este necesar sa intelegem ca a II-a a fost data intr-un anumit context, un context care a ţinut de O ANUMITĂ RELIGIE (poruncă dată doar evreilor!), de un anumit timp istoric (acum 3800 de ani!).
Si daca totusi nu e asa, nu ar fi mai bine sa fie eliminate? Sa nu uitam ca la inceputuri nu existau icoane in biserici si au fost oameni care si-au pierdut si viata pentru a nu patrunde lucrurile acestea in biserica. Cauta despre istoria icoanelor si ai sa vezi.
Invers. Multi oameni si-au pierdut viat ain fata impartilor sau liderilor politici "iconoclasti"- a celor care luptau impotriva icoanelor...
De fapt a fost o regina sau ceva de genul careia ii placeau icoanele si a ajuns pana acolo ca i-a scos ochii fiului ei sau fratelui nu mai stiu exact.
Daca traiai in lumea iudaica in timpul perioadei Vechiulu Testament ce faceai? Infiintai un curent impotriva obiectelor de cult?
Spune-mi te rog, de ce i-a pus Dumnezeu pe evrei sa reprezinte icoane cu heruvimi? Nu doar icoane ci si STATUI DIN AUR chiar? Ce mai spui de asta? Le-ar fi trebuit si lor o inchizitie care sa-i arda pe rug pe cei ce-au construit statuile (implinind de fapt porunca lui Dumnezeu)?
Nu stiu la ce te referi, nu am auzit de un astfel de caz. Dar invataturile de credinta crestina nu ar fi indicat sa le argumentam sau contraargumentam pe baza ciudateniilor din ziarul "Infractoarea".
Referitor la utilitatea obiectelor, crede-ma ca pana si cea mai modesta bunicuta de la tara, stie ca obiectul acela, imaginea, icoana (gr. ikonos=imagine), fotografia, sau cum vrei sa-i spunem nu are valoare decat prin faptul ca-ti orienteaza gandul la Dumnezeu. E ferm convinsa de asta.
De sunt totusi necesare? Pentru ca si ZDumnezeu le recomanda evreilor zeci de feluri de obiecte cult. Potenteaza sentimentul prezentei lui Dumnezeu.
Cunoastem destul de bine chipul parintilor, zic eu, si totusi avem arhive intregi cu fotografii in albume si pe harduri. Te-ai intrebat de ce?
Http://iesiti-din-babilon.webstarts.com/istoria_icoanelor.html
Da, dar la acele poze doar te uiti si iti starnesc niste amintiri. Nu faci plecaciuni inaintea lor si nici evreii nu cred ca faceau plecaciuni in fata statuilor si le pupau.
Sunt doar forme de respect. Ioanelor li se acordă doar "CINSTIRE" şi nu "închinare" (nu divinizare)!
NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Spuneam ca deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată lingvistic de POLISEMIA TERMENULUI. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
„ traiai in lumea iudaica" - iudeii nu se inchinau la icoane, nu pupau cruci, nu pupau moaste, sunt crestini care pupa peretii bisericii, podelele, iudeii nu faceau la fel la templu. Ingerii aia de care vorbesti tu, erau in sfanta sfintelor daca imi aduc aminte, in templu, unde oamenii nu aveau voie sa intre, si doar preotul cel mare, odata pe an intra acolo, nu e vorba de nici un act de inchinare si „cinstire" a acelor reprezentari a ingerilor.
„Http://iesiti-din-babilon.webstarts.com/istoria_icoanelor.html"
Fain articolul, pare bine documentat, o sa-l cercetez.
Nu stiu ce faceau exact iudeii, dar daca ma uit cum pupa astazi "Zidul plangerii" cu siguranta il pupau si atunci... Daca se inclinau in fata Sfintei Sfintelor (si a statuilor din aur ale heruvimilor) asta nu era de fapt decat un act de "inchinare" (in limba romana "inchinare" provine de la lat.inclinare ), sensul care corespunde astazi actelor care nu sunt in mod exclusiv acte de divinizare a unei persoane sau obiect.
Deci iudeii se inchinau la "icoane" si cinsteau trupurile sfintilor sau cum spunem noi, "moastele" acestora. A se vedea minuni ale invierii realizate prin sfintele moaste chiar si in Vechiul Testament:
"Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de moabiţi. Dar iată, odată când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi speriindu-se au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela S-A ATINS DE OASELE LUI ELISEI ȘI A ÎNVIAT şi s-a sculat pe picioarele sale" ( IV.Regi13,20-22).
Elisei era oase. Despre moaste se spune ca nu putrezesc, dar daca te uiti atent vei vedea ca acele cadavre sunt deja intrate in putrefactie, probabil folosindu-se ceva substante pentru a le conserva mai apoi.
Oamenii din timpul lui Elisei nu aveau obiceiul de a pupa chestii, prin urmare nu l-au scos pe profet din mormant sa-l plimbe prin tara si sa faca cu el cum se face cu Paraschiva. De asemenea, nici nu s-au mai asteptat oamenii sa se mai faca invieri, pentru ca nu au mai dus nici un decedat la ramasitele profetului. Trebuie sa intelegi ca e o mare diferenta intre cazul cu profetul Elisei si cultul moastelor din prezent. Nu-l poti prezenta ca argument in sustinerea acestei practici.
IATA UN LUCRU IGNORAT DE MULTE ORI...
Este esenţial faptul că Sf. Cruci sau icoanelor li se acordă doar "CINSTIRE" şi nu "închinare" (nu divinizare)! Icoanele sunt doar obiecte de cult (evreii nu se "temeau" de sutele de obiecte de cult adoptate la cererea lui Dumnezeu...)
Deşi cinstirea sfinţilor sau a obiectelor de cult mai este numită uneori "închinare", aceasta nu e decât o confuzie cauzată lingvistic de POLISEMIA TERMENULUI. Confuzie explicată probabil prin faptul că acest termen provine din latinescul lat."inclinare" – înclinare.
Ori, ştim foarte bine că NE ÎNCLINĂM în sute de moduri diferite, spre a arăta în general politeţea sau respectul, dar nu în toate aceste sute de cazuri divinizăm pe cei din faţa noastră. Astfel, nu ne divinizăm nici părinţii, nici bunicii, nici profesorii, etc…
Este intr-adevar strigator la cer ce fac crestinii traditionali. Este o mare jignire pentru Dumnezeu daca exista. Cei care sustin contrariul ori sunt in ratacire ori au inima impietrita ca sa nu poata fi mantuiti.
Nu exista niciun dumnezeu crestin.
YHWH a fost al evreilor.
Iisus a fost evreu si daca ar fi avut de gand sa-si schimbe religia ar fi facut-o cat a fost in viata.
Dar a murit evreu.
@TufaDeVenetia nu e doar prost, ci si ticalos! Dupa ce ca falsifica un intreg verset (1 Corinteni 9:5) si minte ca Apostolii foloseau ca nevasta o sora, acum plange de mila iconoclastilor, ca acestia, vezi Doamne!, si-ar fi dat viata ca sa nu fie icoane in Biserica, in timp ce situatia sta tocmai invers, iconoclastii au schingiuit si omorat pe cei care cinsteau icoanele.
Una din victimele iconoclastilor a fost si Sfantul Ioan Damaschin, caruia iconoclastii i-au taiat mana dreapta cu care scria in apararea sfintelor icoane.
Cred ca @tufadevenetia ar face infarct daca ar sti ca Sfantul Ioan Damaschin s-a rugat la icoana Tricherousa a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, si bratul i s-a "sudat" la loc. In urma acestei minuni, Sfantul Ioana Damaschin a facut cadou o mana de argint care a fost atasata la icoana.
Icoana Tricherousa poate fi si azi vazuta la Manastirea Hilandar din Sfantul Munte Athos.
Nu cred ca ar trebui sa-i numim monoteisti sau politeisti. Noi ne rugam unui singur Dumnezeu, alcatuit din trei persoane, iar sfintii sunt doar mijlocitori, nu dumnezei.
Nu o incalca, deoarece icoanele sunt niste intruchipari ale sfintilor si noi nu aducem slava sfintilor, ci doar ii rugam sa ne ajute si le multumim dupa ce ne ajuta. Aceasta practica nu este o jignire pentru Dumnezeu. Ar fi gresit daca am aduce slava unui sfant sau ne-am ruga lui ca unui dumnezeu. Noi pe sfinti doar ii rugam sa ne ajute sau sa se roage lui Dumnezeu pentru noi. Si avand in vedere faptul ca ei se afla in rai, ne pot ajuta.
Nu, nu este o încălcare de poruncă, iar sfinților nu le aducem slavă. Sărutatul icoanei sfinților, asemeni cu sărutatul Sfintelor Moaște și a mâinii preotului se face în semn de respect către purtătorul Harului Sfântului Duh. Cât despre ce este scris în Lege, hai să nu uităm că Domnul a dat poruncă de a se sculpta șarpe de aramă și heruvimi desupra Chivotului Legii și prin Templul lui Solomon.