Revin cu o problemă apăsătoare pentru conștiința mea: În ultima vreme mă tot îndoiesc de existența lui Dumnezeu, încep să văd tot mai multă logică în vorbele ateilor și parcă mi-e teamă. Mă simt totodată vinovată pentru asta. Atunci când mă gândesc la vorbe, lucruri care să-L pună la îndoială, în următoarele momente mă simt prost și în mintea mea îmi cer iertare, dar parcă sunt două jumătăți ale creierului meu în contradictoriu.
Știu că nu e chiar o întrebare, însă vreau să-mi spuneți părerea voastră și un sfat e mai mult decât binevenit! Vă mulțumesc mult!

Realizezi ca in momentul in care tu te rogi lui d-zeu il blasfemiezi pe horus?
raspunsul e foarte simplu,emisfera stanga a creierului(cea care se ocupa cu logica) spune ca nu exista dumnezeu,emisfera dreapta(cea cu imaginatia) iti spune ca exista,logica iti spune ca dumnezeu nu exista,imaginatia iti spune ca da,acum depinde doar de tine ce crezi
acum ca sa-ti zic parerea mea subiectiva,religia e ca o lesa,te legi singur si traiesti cu frica de a ajunge in iad,regrete in fata unei icoane si rugaciuni catre pereti,dupa mine asta semnifica apogeul umilintei unui om,sa te inchini in fata cuiva inexistent,probabil tu esti confuz din cauza educatiei,tu ai fost educat sa crezi,nu crezi asa de capul tau,fac pariu ca ti s-au bagat in cap lucruri de genul:ateii nu au valori morale(gresit,ateii pot avea aceleasi valori morale ca si crestinii,depinzand doar de familia in care a crescut, educatie etc), daca nu crezi ajungi in iad samd
eu iti recomand sa te documentezi(si nu neaparat pe plan stiintific), ai sa vezi ca ateii explica bazandu-se pe logica iar crestinii explica pe baza a acelor arhicunoscute lozinci, cum ar fi pariul lui pascal sau versete din biblie

Vezi, asta e problema cu indoctrinarea copiilor. Parintii ii forteaza sa creada in basmele lor stupide. Bineinteles ca un copil va crede orice ii zice parintele..."fiindca are intotdeauna dreptate"(sarcasm). Totusi, copilul o sa creasca si o sa se maturizeze si o sa-si puna intrebari si o sa caute raspunsuri. Unii oameni se vor multumi cu bazaconiile parintilor si vor trai restul vietii lor ca niste cuci ignorani, dar alti oameni isi dau seama ca au fost mintiti si devin atei. the end

Si eu am parinti crestini care m-au invatat rugaciuni si prostioare, dar totusi niciodata nu i-am crezut sincer...dar m-am numit(ca sa nu-i supar) crestin ortodox pana la 14 ani si ziceam tatal nostru inainte de culcare in fiecare seara (de forma). Mi se parea ciudat ca toate documentarele despre religie se terminau inconclusiv sau se demonstra ca biblia e plina de minciuni, si in plus ma deranja faptul ca oamenii religiosi erau atat de violenti, de exemplu: o data am vazut un documentar despre evolutie( despre oamenii preistorici si cum traiau) si mi s-a parut extraordinar de interesant! Cand m-am dus la scoala i-am povestit colegei mele un pic despre documentar si ea mi-a zis imediat sa-mi dau o palma peste gura ca d-zeu ne-a creat.(*IRONY ALERT* aceeasi fata a devenit rockerita dupa ceva timp si "cica" era si satanista*IRONY ALERT*). Nu stiu daca ti se pare violenta sau nu aceasta intamplare, dar cat de nesimtit poti sa fii sa-i zici altcuiva sa-si dea o palma! si sora-mea face asta mereu(e cea mai fricoasa si sexista persoana din casa, dar totusi de poarta si se imbraca ca o cu*va de teama sa nu fie respinsa de prieteni )

Nu te simti prost fiindca nu ai gresit cu nimic, continua sa cauti raspunsuri.
Ma bucur ca ai vazut ca argumentele ateilor au logica...fiindca asa mi s-au parut si mie si de-asta sunt ateu si o sa raman ateu.

Avem peste 18 300 de biserici si doar 4 700 scoli si putin peste 400 spitale. De aici ni se trage incultura si ignoranta...ne lipseste educatia.

iarta-ma daca am scris prea mult si nu se intelege

Nu omul a creat plantele dar nici dumnezeu nu a facut-o (fiindca nu exista apropo)
daca stii engleza (ceea ce nu e foarte probabil in cazul tau luand in vedere raspunsul tau retardat), poti sa cauti pe internet despre EVOLUTIE si ai sa aflii si tu cum au ajuns sa existe plantele, de ce canta pasarile(nu le-a invatat nimeni te asigur), etc.
Aaa, si ateii nu cred nici in satana, nu ne confunda cu satanistii te rog.

Exista un singur Dumnezeu

Unul argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.

Studiile sale clare, 100% relevante (dar deloc simple) au ajuns la concluzia existenţei Sacrului, a necesitaţii existenţei unei Divinităţi pentru ca întraga complexitate a misterelor vieţii să poată avea o explicaţie şi un sens!

Deducţia sa nu se bazează doar pe idei, pe ipoteze şi teorii, ci pe OBSERVAŢII şi CALCULE EXACTE:...

- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).

- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...

Printr-o astfel de experienţă poate că fiecare trece în viaţă cel puţin o dată, în contextul diferitelor praguri de varsta şi de definire a lumii exterioare.

Ţinând cond de vulnerabilitatea ta emoţională (dată de situaţia prezentă), foarte important este să nu iei decizii radicale. Este nevoie de răbdare (chiar dacă îndoielile oferă tulburare), de încredere în logica faptului că "nimicul absolut" şi "haosul absolut" nu pot crea o lume copleşitor de complexă şi frumoasă, terifiant de bine armonizată şi organizată informaţional (genetic, ambiental, satistic, etc…).

Pentru situaţia unei asemenea stări, necesară este şi orientarea spre ajutorul lui Dumnezeu, spre harul său, spre Biserica Sa. Pentru ca acesta este spaţiul în care răspunsurile găsite de noi sunt în concordanţă şi cu voinţa divină. Altfel, noi vom găsi un răspuns, astăzi sau anul viitor, dar acesta va fi într-o direcţie greşită!

Dacă nu am ţinut cu tot dinadinsul, dacă nu am dorit mai mult decât orice ca esenţială să ne fie concordanţa cu Adevărul unic, nu-l vom găsi pe acela. Sunt mii şi zeci de mii de cărări, de poteci, de alternative, dar Scriptura vorbeşte doar de un singur Adevăr.
Fiecare dintre noi nu poate găsi decât ceea ce doreşte, caută şi cunoaşte, dar cu adevărat (fără intoxicări, fără induceri în eroare gen mass-media)…

Concluzia: mint si aia care zic ca ar exista dovezi obiective ca Isus e Dumnezeu, mint si aia care zic ca ar exista dovezi obiective ca Isus nu e Dumnezeu.

Mulțumesc mult pentru răspuns și pentru că ți-ai mâncat din timp să scrii atât de mult. Apreciez.

„El nu-nțelege că părerile lui sunt stările prin care trece" - Kazi Ploae
Dă-ți voie să te îndoiești, să greșești, să revii. E ok. Răspunsul e la tine.