Conform Bibliei da, Exod20:4,5; 1Ioa5:21.Dumnezeu doreste devotiune exclusiva, sa ne inchinam doar lui si nu prin intemediari
''Crezul'' pagan Niceean asa spune..eu nu pot fi de acord cu asa ceva, precum ca Dumnezeu a nascut. Afirmatiile precum :'' Astazi te-am nascut'' (referitor la Israel, Efraim, David, etc ) sunt multe in Biblie dar cu toate astea Dumnezeu nu naste, acele afirmatii sunt la figurat.Nu Dumnezeu l-a nascut pe Israel(intaiul nascut), nici pe Efraim (intaiul nascut), si nici pe Iisus. La propriu Iisus a fost nascut si alaptat de maria.
In Ioan17:21,22,despre discipoli se spune ca sunt una cu Tatal si fiul folosindu-se acelasi termen grecesc- hen-care a fost folosit in Ioan10:30.Este clar ca discipolii lui Isus nu aveau sa devina o parte a trinitatii.De fapt, ei urmau sa aiba o unitate de scop cuTatal si Fiul, asa cum exista intre Dumnezeu si Cristos.Dar, sunt atat de multe versete care arata ca Dumnezeu cu fiul nu sunt parte a unei trinitati:Matei26:39,Fapte7:55,56,Ioan8:17,18,Filipeni2:6-11.Ideea de trinitate are legatura cu popoarele din vechine care se inchinau la triade de zei in Babilon si in Egipt.Dar poporul evreu intotdeauna s-a inchinat doar la un Dumnezeu, considerand gresita atitudinea popoarelor pagane.
''sub inspiratie divina''. Nimeni nu arde oameni nevinovati pe rug sub aceasta inspiratie ..si nimeni nu ucide copii batrani, femei etc sub inspiratie divina. Inspiratie divina se poate numi si ceea ce inspira Dracu. Crimele sin ''Carte '', incesturi, adulter, soodomism ..toate astea sub ce inspiratie crezi ca s-au facut si se fac, si sunt ex in ''Carte '' ca sa invete, sa indrepte ori sa mustre? Ex cu fiicele lui lot dandu-i tatalui lor sa bea ca sa se culce cu el pe rand si sa ramana insarcinate, in ce categorie o incadrezi, invatatura, indreptare ori mustrare?
A doua poruncă din Decalog nu se referă la icoane, ci la idoli. Pentru situaţia păgânilor, cinstirea idolilor (personaje fictive) intra "în concurenţă" cu cinstirea lui Dumnezeu! Însă, în cazul primelor comunităţi creştine (care aveau icoane în catacombe), cinstirea icoanelor nu intra în nici o "concurenţă" cu cinstirea lui Dumnezeu!
Prin cinstirea lor, primii creştini (care cunoşteau cel mai bine Învăţătura Mântuitorului) ştiau foarte bine că îl cinstesc pe Dumnezeu, Cel care prin Întrupare a devenit El Însuşi o "icoană" a lui Dumnezeu Tatăl.
Scopul contextual al celei de a doua porunci din Decalog este cu totul altul. Argumentarea este cât se poate de logică şi ţine cont de contextul istoric, de contextul religios (porunca mot-a-mot a fost dată unei anumite religii cu 1500 de ani înaintea creştinismului), cultural, etc...: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor (...) Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti".
Specificul mozaic (al religiei evreieşti) care îmbracă această poruncă (teama concretă de idoli în opoziţie cu unicul Dumnezeu), noi creştinii nu îl "moştenim", aşa cum în mod clar nu "moştenim" nici celelalte sute şi mii de prescripţii, interdicţii şi legi ceremoniale sau juridice iudaice)
Contextul istoric este esenţial deoarece această poruncă a fost dată cu aproximativ 1500 de ani înainte de creştinism! A fost dată unui anumit popor şi avea doar o valoare contextuală. Se referea la idoli aşa cum sunt ei astăzi definiţi în dicţionar, combătea politeismul (adorarea mai multor divinităţi) aşa cum este acesta definit astăzi în dicţionar. La fel, cel puţin în spaţiul Bisericii, cuvântul "divinitate", în cei aproximativ 2000 de creştinism, nu a intrat nciodată în "concurenţă" cu nici un fel de idol.
DeProfundis99 întreabă: