De pregatit trebuie sa te pregatesti cu sinceritate, regret pentru greselile facute, dorinta de indreptare a vietii...
Foarte temeinic pregatiti prin cainta profunda, gata sa plangem pentru pacatele facute, poate nu reusim intotdeauna sa avem, dar asta nu inseamna ca e bine sa amanam spovedania pentru acea clipa, care nici nu stim daca o vom avea asa curand.
SINCERITATEA de a recunoaste gravitatea pacatului o putem avea insa oricand. Nimic din ce avem de spus nu-l va impresiona pe parintele care a auzit de mii de ori aceleasi lucruri pe care le spunem noi.
Stim insa sufletul ni se va elibera prin harul care lucreaza in aceasta taina sfanta, iar asta ne da puterea de a da curs dorintei noastre de pocăinţă, de spovedire, de indreptare…
Trebuie sa tii post si sa nu mananci inainte de spovedit, sa-ti para rau ca ai facut acele pacate, sa le scrii pe o hartie ca sa nu le uiti, sa le marturisesti preotului si sa promiti ca nu le mai faci; chestia cu vezi fraiere catre diavol inseamna jignire si mai ales mandrie, diavolul se bucura ca tu ai ajuns la biserica si ca nu ai rezolvat nimic, o sa se bucure in continuare daca nu te indrepti