Dincolo de problema filosofica daca exista sau nu un creator al lumii, teologia, care e un fel de mitologie, tine de fantezie. Asa ca fantezia nevand limite si nedmitand consens, nu are asa ceva nici religia.
Pentru ca ei asa sunt. Ei cred in acei zei, pentru ei acei zei sunt ca si Dumnezeu pentru noi (sau pentru majoritatea dintre noi). Daca spui ca japonezii sau chinezii cred in Budha, nu poti sa zici despre ei ca nu cred in Dumnezeu pentru ca Budha este Dumnezeul lor si asa e religia lor, dar chiar daca ei cred in Budha, nu inseamna ca el exista si ca el a creat lumea/universul. Sau Alah...Alah sa te binecuvanteze. Nu stiu sigur ce popoare cred in Alah, dar acesta este tot Dumnezeu. Aceste popoare cred in Dumnezeu si stiu ca Dumnezeu are grija de ei, doar ca in religia lor, Dumnezeu are alt nume. Depinde in ce vrei tu sa crezi. Te poti gandi la asta si sa gasesti o solutie.
Meh, tu în ce te regăsești? Asta e întrebarea la care trebuie să-ți răspunzi. Credința se rezumă la a crede, a trăii, mai apoi a simții.
Adevărul este puterea care admite o notă personală de la oricine îl folosește cu argumente.
Care-i adevărul tău? De ce? Când vei răspunde la întrebările astea, vei găsii religia potrivită ție.