Acolo nu vom mai stii de cei care nu vor fi impreuna cu noi.In cer este pace si bucurie in Duhul Sfant.Ii vom uita pe cei care nu au ascultat de Cuvantul Domnului.
Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Spune Biblia. Aproapele nu e doar mama, tata, fiul sora, ci toti fratii tai de pe pamant (toti oamenii).
Pe toti trebuie sa-i iubim la fel.
Pe mama ta o poti salva de la iad, toata viata, se poate salva si ea. O poate salva Biblia, rugaciunea.
Numai cine nu vrea nu ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste pe toti, si vrea sa ne salveze pe toti. Insa unii accepta ajutorul altii nu accepta ajutorul.
Daca mama ta iti ucide fratele si aici pe pamant este condamnata la inchisoare pe viata sau pedeapsa cu moartea care va fi judecata ta?
Omul cand moare merge in pamant nu in alt loc, pentru ca omul e sufletul.Geneza2:7,Eclesiastul9:5,6,10,Ezechiel18:4.Dar Dumnezeu promite ca-i va invia pe cei dragi care au murit, dupa ce pamantul va fi transformat intr-un paradis.Psalmi37:9-11,Ioan5:28,29,Apocalipsa21:3,4,8
Pai gandeste ca 68% din polutia lumii va arde in iad iar tu vei vi fericit in rai, 905.925
Decese ale copiilor cu vârsta sub 5 ani din acest an
cum poti fericit cand te gandesti ca acesti copii vor arde vesnic in iad?
si da cum te poti gandi ca propia mama, sora, frate, tata e in iad in timp tu ce esti fericit in iad?
116.914
Decese cauzate de malarie în acest an
În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat." Pe de altă parte, scoaterea versetului Ecclesiast 9, 5 din context este greşită.
ECCLESIASTUL 9, 5 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE vedere DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA? Dar aceasta nu este decât perspecva profană, diferită de cea DIVINĂ!
În finalul cărţii, perspectiva SACRĂ, DIVINĂ, triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12, 1-13).
"Iezerul cel de foc" NU este deloc un "loc simbolic", cum spun unii, prin prisma cultului lor diferit de creștinism! Chiar dacă am face abstracție de sensul literal al "focului", tot este vorba de o suferință sufletească veșnică în cazul celor care au refuzat mântuirea!
Iată doar o parte dintre dovezi:
Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie.
Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
II tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
Ioan5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii."
Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.
Cutremurătoare cuvinte: Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
În Apoc. 21, 8, "Moartea a doua" însemnă acolo, pierderea sufletului, "compromiterea" sufletului pentru veşnicie, pierderea mântuirii!
Unii, prin prisma religiei lor diferite de creştinism, afirmă în mod greşit că în Apoc. 21, 8, "moartea a doua" înseamnă "distrugere eternă". Dacă apostolul a spus "moartea a doua", imediat te întrebi de ce mai este necesară "a doua"? Doar pentru ca sufletul să mai trăiască vreo câteva zile şi apoi iar să moară? Nu putea fi „rezolvată" problema de la început? "Moartea a doua" se referă la "pierderea" sufletului, nefericirea lui veşnică!
Pentru lămurire, Biblia oferă nenumărate exemple care vorbesc în mod concret despre veşnicia locurilor sufletelor, atât a celor bune cât şi a celorlalţi!
"Iezerul cel de foc" NU este deloc un "loc simbolic", cum spun unuii, prin prisma cultului lor diferit de creștinism! O parte dintre dovezile scripturistice au fost date mai sus!
?!
Deci stai sa inteleg... "moartea a doua" e o expresie cu sens simbolic, dar "iazul de foc" nu e?! Si pe ce baza?! In Biblie nicaieri nu mai apare ca Dumnezeu i-ar pedepsi pe oameni in iadul focului sau ca i-ar chinuii vesnic... de fapt hai sa vedem...
Care este, potrivit Bibliei, pedeapsa pentru păcat?
Rom. 6:23: „Plata păcatului este moartea".
Mai este cineva pedepsit după moarte pentru păcatele sale?
Rom. 6:7: „Cine a murit a fost absolvit de păcat".
Este compatibilă cu personalitatea lui Dumnezeu ideea de chinuire veşnică a celor răi?
Ier. 7:31: „[Apostaţii iudei] au construit locurile înalte de la Tofet, care este în valea fiului lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele în foc, lucru pe care nu-l poruncisem şi nici nu mi se suise în inimă".
Ilustrare: Ce aţi crede despre un părinte care ar ţine mâna copilului său deasupra focului ca să-l pedepsească pentru o greşeală? „Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:8). Ar putea face el ceea ce niciun părinte uman cu mintea sănătoasă n-ar face vreodată? Categoric, nu!
Când a vorbit despre bogat şi despre Lazăr, a lăsat Isus să se înţeleagă că cei răi vor fi chinuiţi după moarte?
Este oare relatarea din Luca 16:19–31 literală sau este doar o ilustrare? Într-o notă subsol din The Jerusalem Bible se spune că aceasta este o „parabolă prezentată sub forma unei relatări, fără nicio referire la vreo persoană reală". Dacă ar fi înţeleasă literal, atunci ar însemna că aceia care se bucură de favoarea divină ar încăpea cu toţii în sânul unui singur om, Avraam, că apa din vârful unui deget nu s-ar evapora în flăcările Hadesului şi că o singură picătură de apă ar putea uşura suferinţele celui ce se află acolo. Vi se pare logic? Dacă sensul transmis de aceste versete ar fi literal, atunci ele ar fi în contradicţie cu alte părţi ale Bibliei. Iar dacă Biblia s-ar contrazice în felul acesta, ar putea cei ce iubesc adevărul s-o folosească drept bază pentru credinţa lor? Biblia însă nu se contrazice.
Care este semnificaţia parabolei? „Bogatul" îi reprezintă pe farisei (vezi versetul 14). Cerşetorul Lazăr îi reprezintă pe evreii de rând, care erau dispreţuiţi de farisei, dar care s-au căit şi au devenit discipoli ai lui Isus (vezi Luca 18:11; Ioan 7:49; Mat. 21:31, 32). Moartea lor este tot simbolică, ea reprezentând o schimbare de situaţie. Astfel, cei care altădată erau dispreţuiţi au ajuns într-o poziţie de favoare divină, iar cei care altădată păreau să fie favorizaţi au fost respinşi de Dumnezeu, fiind în acelaşi timp chinuiţi de mesajele judecătoreşti anunţate de cei pe care îi dispreţuiseră. — Fap. 5:33; 7:54.
Care este originea învăţăturii despre focul iadului?
În antichitate, babilonienii şi asirienii credeau că „iadul... este un loc plin de orori, stăpânit de zei şi demoni foarte puternici şi cruzi" (The Religion of Babylonia and Assyria, de Morris Jastrow jr., Boston, 1898, p. 581). Iadul de foc al creştinătăţii îşi are originea în religia vechilor egipteni (The Book of the Dead [Cartea morţilor], New Hyde Park, New York, 1960, cu o prefaţă de E. A. Wallis Budge, p. 144, 149, 151, 153, 161). Budismul, care datează din secolul al VI-lea î.e.n., a introdus la un moment dat învăţătura despre iadul înfocat şi despre iadul rece (The Encyclopedia Americana, 1977, vol. XIV, p. 68). Unele reprezentări ale iadului, care se găsesc în bisericile catolice din Italia, sunt considerate de origine etruscă. — La civiltà etrusca, de Werner Keller (Milano, 1979), p. 389.
Dar adevăratele rădăcini ale acestei doctrine care îl dezonorează pe Dumnezeu sunt mult mai adânci. Concepţiile diabolice referitoare la un iad al chinurilor îl defăimează pe Dumnezeu şi provin de la principalul calomniator al lui Dumnezeu, de la Diavol (al cărui nume înseamnă „Calomniator"), pe care Isus Cristos l-a numit „tatăl minciunii". — Ioan 8:44.
NU MAI DORESC NICI UN RASPUNS CA SI CEL DE MAI SUS. NU ESTI SINCER SI AI O IDEE PRECONCEPUTA PENTRU CARE AI FI IN STARE SA TRECI PESTE TOAT BIBLIA NUMAI CA SA O SUSTII! Nu mai are sens discutia aceasta... iti multumesc totusi pentru ca am povestit. Sper ca cei care vor citi vreodata conversatia aceasta sa judece si sa vada carew este scopul al lui Dumnezeu real cu privire la oameni...sa judece ei care este adevarul pe baza doveilor aduse de mine si de tine!
Nu sunt în măsură să spun că înțelegerea expresiei "iazul de foc" este una doar în sens literal, fără vreo legătură cu mustrările conștiinței.
Ceea ce am subliniat este faptul VEȘNICIE, atât în cazul celor fericiți, cât și în cazul celorlalți. SF. SCRIPTURĂ este cea care e categorică în acest sens...
Cuvântul "suflet" are în Scriptură mai multe înţelesuri. Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane, alteori la PERSOANA însăşi şi în unele cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI.
Iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind,, martorii", ce mai poate fi aruncat în gheenă?
În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10). Dacă,, martorii" ar avea dreptate, ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul?
Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!
Omul nu e doar suflet!
Cât de sinistru trebuie să fie un cult CARE SPUNE ALBULUI NEGRU ŞI NEGRULUI ALB: ei bine, iehoviştii, în mod conştient greşit, neagă dualitatea trup/suflet a omului, DEŞI CUVÂNTUL SCRIPTURII ESTE FOARTE CLAR, fără să lase posibilitate de interpretare diferită şi dubii:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid "trupul", IAR "sufletul" nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28); - "trupul" și "sufletul" sunt prezentate ca două lucruri CATEGORIC DIFERITE!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca "pulberea" (trupul, biologicul) să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;
"SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!
Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".
Pentru ca omul să se facă "fiinţă vie", Dumnezeu a trebuit să-i dea suflet, să sufle – "SUFLARE DE VIAŢĂ"!
CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, iar "ţărâna" în pământ!
Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la vreo moarte a sufletului!
Să ne uităm la CONTEXT. Despre ce vorbeşte autorul aici? Israeliţii murmurau împotriva lui Dumnezeu, citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" (vers. 2) - ei se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! Iar versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri". (în sensul că va fi ÎNVINOVĂŢIT, PEDEPSIT sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).
În text nu se vorbeşte despre condiţia, starea în care se va afla omul mort ci numai despre cauza căderii sau compromiterii sale. Living Bible parafrazează acest text astfel: "Deoarece Eu judec toate sufletele - părinţi şi copii - regula Mea este aceasta: fiecare om va muri pentru păcatele sale (va răspunde sau se va compromite pentru faptele sale proprii- "nu ale altora")"
În primul rând, Ecclesiast 9, 5 este tradus în mod greşit de biblia denaturată a "martorilor"! Traducerea corectă este „Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat."
ESTE CLAR CĂ ACEST PASAJ, ECCLESIAST 9, 5 EXPRIMĂ O CONCEPŢIE STRĂINĂ DE DUMNEZEU!
În Eclesiastul 9, 2 se spune: "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău", iată EXEMPLU DE ALTĂ IDEE a Eclesiastului, CONTRADICTORIE cu restul Scripturii. Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Acolo este prezentat doar un punct de vedere uman!
ECCLESIASTUL 9, 5 PREZINTĂ UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE vedere DIFERITE: cel PROFAN materialist ŞI CEL SACRU, spiritual. Acest contrast este prezentat sub forma unei dezbateri ce are loc în mintea autorului.
Dar ce putem spune despre capitolele anterioare? Primele zece versete din capitolul 9 redau perspectiva profană asupra vieţii. Nu doar că morţii nu ştiu nimic (v. 5), ci şi faptul că "niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut TOŢI PENTRU TOTDEAUNA?
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale... Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: teme-te de Domnul şi păzeşte poruncile lui. Aceasta este datoria oricărui om" (Eclesiastul 12, 1-13).
Ai putea sa nu mai evidentiezi cuvinte inutile, stii nu?!
Faptul ca tu cauti cate o explicatie la fiecare verset ce nu sustine iadul si "sufletul ce merge in cer" arata ca nu faci altceva decat sa interpretezi chiar tu insuti Biblia, iar apoi acuzi pe altii ca o fac... NU E IPOCRIZIE?!
Învăţătura focului iadului, deşi răspândită, nu îşi are originea în Biblie - Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia învaţă că "Dumnezeu este iubire"(1 Ioan 4:8) idee incompatibilă cu chinul veşnic. Da, Dumnezeu este şi drept şi-i va pedepsi păcătoşi. Dar cum?
Chinuindu-i veşnic? Iată răspunsul Bibliei: Căci plata păcatului este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru. (Romani 6:23)
În timp ce cei ascultători vor avea ocazia să învie pentru a primi viaţă veşnică, cei păcătoşi vor pierde acest privilegiu plătind astfel pentru păcat. Ei pur şi simplu nu vor mai exista vreodată. Aceasta va fi pedeapsa lor capitală.
''Ei pur şi simplu nu vor mai exista vreodată'' De unde ai mai scos-o si p-asta frate? ''Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.'' (Apocalipsa 21:8)
Foarte bine. Ai găsit exact versetul care explică sensul expresiei "iazul care arde cu foc şi cu pucioasă". Ultimele cuvinte arată că aceasta este "moartea a doua". Deci pedeapsa nu este chinul iadului ci distrugerea completă a cuieva, ca prin foc.
Ce părere ai despre acest comentariu făcut de un profesor (Pinnock în lucrarea "Criswell Theological Review"): „Chinul veşnic este inadmisibil din punct de vedere moral deoarece îl înfăţişează pe Dumnezeu ca fiind un monstru însetat de sînge care menţine în existenţă un Auschwitz veşnic pentru nişte victime cărora nu le permite nici măcar să moară". El întreabă: „Cum poate cineva care este dotat cu compasiune să rămînă calm în timp ce se gîndeşte la o astfel de idee [doctrina tradiţională a iadului]? . . Cum este posibil ca unii creştini să conceapă o divinitate atît de plină de cruzime şi atît de răzbunător"?
In primul rand iadul nu a fost facut pentru oameni ci pentru diavol ( ''Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!''; Matei 25:41) in al doilea rand nu oricine merge in iad ci doar cei care au maniat pe Dumnezeu si au facut voia lor in aceasta lume. Desi pare greu de crezut chinul vesnic al iadului este o realitate, acum ca unora li se pare o pedeapsa prea mare este altceva.
Noi am fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu în sensul că putem reflecta într-o oarecare măsură calităţile lui. Atunci dacă un om normal nu-şi pedepseşte copilul băgându-i măna în fac, crezi că Dumnezeu, care este descris ca fiind iubire (1 Ioan 4:8) ar putea face aşa ceva cu copiii lui pământeşti, şi încă şi veşnic? Ţi se pare logic?
Da, mi se pare logic. Este problema ta daca nu vrei sa crezi ca exista iadul. Totusi as vrea sa te intreb carei religii apartii.
Deci tie, cu alte cuvinte, ti se pare logic ca Dumnezeu sa coopereze cu Diavolul pentrun a-i pedepsi pe oameni, (deoarece despre iad se spune ca e condus de diavol si ca Dumnezeu ii trimite pe oameni in iad)?!
Citeste toate raspunsurile pe care le-am dat la intrebarea lui Saw123.
De aceea trebuie sa traiesti in comuniune cu familia ta, nu in dezbinare, fiecare fiind adeptul unei ideologii.
Desigur, Dumnezeu este Milostiv si Indelung-rabdator, Dumnezeu nevrand moartea pacatosului ci "sa se intoarca la El".
Deci nu este adevarata afirmatia acestora, deoarece fiecare om merge in Iad sau Rai in functie de faptele comise, nu conteaza ca ne este ruda sau nu.
Cititi si istoria inainte de a citi Biblia.Cand evreii au zis de Dumnezeu erau intr-un mare rahat mai pe romaneste, datorita persecutiilor.Fiind oamnei inteligenti, au regizat niste chestii de-astea si au inventat un Testament si puf, au devenit smecheri.La fel si porcul si turcii, era doar o mare epidemie de trichineloza, si multe alte exemple.mi-ar lua o zi intreaga sa le scriu pe toate)si Raiul si Iadul sunt doar niste minciuni care sa te faca sa ai o conduita morala care sa coincida cu gandirea maselor.Nu spun ca n exista "spiritul",pentru ca s-a demonstrat existenta lui,si mai ales ca in natura nimic nu se pierde si nimic nu se castiga, deci energia pierduta de corp cand era viu se duce undeva, nu? hai sa zicem, informatiile stocate de-a lungul vietii pot sa se adune intr-o entitate care sa dicteze anumite conjuncturi, zic eu...dar atat
Da,am vrut sa spun ca nu exista rai,iad, god, etc...dar totusi s-a demonstrat ca exista ceva acolo, o energie care se scurge din corp si care nu stim unde ajunge, dar care se presupune ca ar stoca informatia de pe parcursul vietii si ar crea propriul topos.Ce vreau sa spun este ca un om e ca un modem spre ex.Are energie si capacitate de a stoca informatie,informatie care pleaca odata cu energia din corp,nu? asa am invatat eu de la prelegerile profului meu de fizica din liceu, care acum isi cam face vezcul pe la NASA, deci imi pare o sursa credibila. Iar legatura dintre istorie si Biblie o stiu de la profii mei de la facultate, care sunt medici si din nou o sursa credibila, nu? asta era raspunsul meu mai pe scurt
Sefa, am citit despre chestiunea asa zis a sufletului (o "entitate" sau energie incarcata cu informatie) care pleaca odata cu energia din corp dupa moartea fizica si aceasta se imprasite in spatiu. Cu alte cuvinte sufletul nu moare si se reintoarce in spatiu. Apropo de "sursa credibila", da, doar sursa, dar asta nu inseamna ca e si adevarat. Si eu am vazut niste capre care zburau si sunt o sursa demna de incredere.
Biblia spune in Ecleziastul 9:5, 6,10 'ca mortii nu sunt constienti de nimic', la fel in Psalmul 146:4. Iar cat despre "marturiile" acelui "crestin", eu zic sa analizam un exemplu biblic. Deoarece spui ca ai incredere in Biblie. eu nu o sa-ti argumentez cu stiinta, ci cu Biblia... uite de ex. Lazar cand a murit Isus a spus CA 'DOARME'... in Ioan 11:11-14 se intelege ca isus a asemanat moarte cu un somn. In plus Biblia nu spune ca ar Lazar ar fi povestit ceva despre rai, iad sau purgatoriu. Nu ti s-ar parea logic ca daca D-zeu ar fi dorit ca noi sa stim despre iad Lazar ar fi descris acest lucru?! Sau daca omul este chinuit in Iad, de ce Biblia spune in Ezechiel 18:4, 10 ca "sufletulcare pacatuieste acela va muri"?!
Sau sa te mai intreb ceva ce crezi... despre iad se zice ca e condus de Diavol, nu? Si despre D-zeu se spune ca ii trimite in Iad pe oamenii rai, nu? Acuma tu ce crezi daca un parinte ar avea un copil care a fost corupt de un om rau ca sa faca lucruri rele (Satan), iar tatal vrea sa-l pedepseasca, oare tatal il va da la acel om rau ca sa il pedepseasca?! Sau daca un copil greseste oare un tata iubitor ca sa-l pedepsesca ii va baga mana in foc? In modasemanator, despre D-zeu se spune ca 'e Iubire' ( 1Ioan 4:8; Exodul 34:6; 2Corinteni 13:11; Mica 7:18). Atunci cum poate El sa-si pedepseasca astfel copii?! Sau si mai rau: cum ar putea El coopera cu dusmanul sau (Diavolul) pentru a le da o lectie oamenilor? Ti s-ar parea logica ca Dumnezeu "sa-i dea de lucru" lui Satan?! Te rog sa te gandesti sincer si iti vei da seama ca Biblia nu sustine faptul ca Dumnezeu este un Dumnezeu nemilos care coopereaza cu Satan pentru a-i pedepsi pe oamenii neascultatori.