Buna.Apreciez intentia, dar mie mi se pare tare dubios sa primesc asa mesaje din neant de la straini, despre orice subiect. Ar trebui sa luati asta in considerare inainte sa trimiteti pe whatsapp mesaje text sau audio: ca pentru unii oameni metoda de comunicare e aleasa gresit, si nu ar strica sa veniti si cu alte idei.
Îți spun eu despre biblie. Biblie e formata din 3 părți. Vechiul testament, noul testament și renastentism. Renascentismul sa scris in biserica ortodoxa care este a lui Dumnezeu din anul 0 până în zile noastre. Din biblie îți dă mura in gura că omenirea sa confruntat cu doua resetării de omenire și a fost recreată a treia oară. In anul 0 a fost sfârșitul lumii a fost apocalipsa lui Ioan in Renascetism adică în zile noastre va fi în în jurul anului 2030 cum a prezis Nil Dorobanțu. În cărțile lui Nil Dorobanțu vei citi cum Dumnezeu se exprimă. Arsenie Boca are cărți inspirate de Dumnezeu. Iisus Hristos a fost Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu e Mihail biologic. Omul e făcut după chipul și asemănarea sa deci suntem copii, daca nu eram copii eram dumnezei. Din scrieri aflam că Dumnezeu e etern într-un univers infinit cu puteri infinite. Dumnezeu nu este un bătrân el este de o frumusețe daca omul l-ar vedea ar înnebuni.
CE? Apocalipsa nu a fost iar Domnul Isus e Fiul lui Dumnezeu, ce aberații spui tu acolo? Ce va învăța preoții? Nu e adevărat. Biblia nu are nimic ortodox în ea, Biblia e Biblie și e scrisa de atâtea mii de ani.
Nu ca o spun ca o jignire la adresa lor, dar ar trebui sa mai verificați și voi ceea ce afirmați
Sa crezi tu că pământul are 7.5 miliarde și au existat dinozauri mai ai un pic de trăit ne vedem unul în iad altul în rai da tu in iad
Ateism neo-barbar"
Teologul-martir Nil – ca „vizionar sociolog și politolog" – ne-a lăsat scrise și aceste pasaje cutremurătoare pentru vremurile de START-PARUSIE (ale începutului de mileniu trei) pe care noi le trăim azi:
„Vine sfârșitul, iar voi bateți pasul pe loc[...]. Dezvoltarea evenimentelor însă nu-i întâmplătoare, ca în ateismul NEO-BARBAR (s.n.). Ci ca o orânduire armonioasă, asemenea Sfintei Liturghii Ortodoxe, cu repetarea reală a evenimentelor de pe Calvar, că voi, ateilor, a doua oară Îl răstigniți pe Hristos și luați parte la iconomia soteriologică, în calitate de călăi, tâlhari de stânga, Caiafe, Pilați, trădători, hulitori, fiare etc." (p. 177).
„Hristos conduce totul în concordanță cu desfășurarea rațională a planului providenței divine, pe când voi, ateilor, sunteți colosul cu picioarele de lut materialist [...]".
„Vine pieirea în jurul anului 2030 a civilizației moderne și chiar fără nicio îndoială a civilizației în general, în socialism, în democrație, ateism etc. [...] Dar noi, creștinii ortodocși, suntem în libertate sănătoasă. Universul concentrat, lagărul de concentrare ateu etc., nu mai punem problema, dar ce va fi în ziua de apoi? Că voi sustrageți omenirea, ca nu cumva să se pocăiască" (p. 177).
Tocmai asta NU cred, cred ce spune Biblia, nu în dinozauri și ce zici tu. Iar apocalipsa încă nu a fost, urmează să fie curând? CE AM ZIS GREȘIT ÎN ASTA?
Și mai vedem noi cine ajunge în rai, ca în Biblie scrie "Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa soborului; [...] (Matei 5:22).
În cazul în care te referi la noi. Hm, ciudat lucru. Acolo scrie ca noi sustragem omenirea ca nu cumva sa se pocaiasca, dar pe singurii pe care i am auzit sa cheme oamenii la pocăință au fost tocmai pocăiții. Ciudat lucru, as spune. Eu zic sa înțelegi ce citești mai întâi
Apocalipsa a fost în anul înainte de anul 0 omenirea este recreată suntem în Renascetismcase se va scrie după sfârșitul lumii. Renascentismul sa scris din anul 0 până în zile noastre.
Ce? De unde ați scos o? Anii se iau după nașterea Domnului, anul 0 fiind anul în care tocmai S a născut El. Poți cauta și pe google, sigur găsești asta. Mai ales ca toti anii vechi de scriu î. Hr./d.Hr. Și dacă ar fi fost atunci apocalipsa, de ce a mai vestit o că urmând sa apară? E clar ca nu a fost atunci. Ai citit vreodată Matei, Marcu, Luca sau Ioan? Sau apocalipsa? Acolo tocmai Domnul Isus i-a descoperit lui Ioan ce VA FI ÎN VIITOR, nu ce a fost la nașterea Lui. Înțelegi greșit Biblia, în plus, în Biblie nu apare niciun renascentism de care tot zici tu. Pana și pe google am cautat și n-am găsit aberațiile pe care le spui tu. Dacă ce adaugă un preot se baga în Biblie și e considerat a fi Biblie, atunci ma pot pune și eu sa scriu și gata. Oare asa sa fie? Gândește te la asta.
Renascentismul sa scris in biserica ortodoxa poeți, pictori, Biblia e la trecut ce s-a întâmplat. atunci sunt scrise în Biblie. Noi suntem alta generație alta recreere. Vechiul testament are o civilizație, noul testament alta civilizație și renascentismul o alta civilizație. In scurt timp va fi un sfârșit și o nou recreere. Romania este și numita tara lui Dumnezeu și Gradina Maicii Domnului. Citește profeția de la Pucioasa care e cuvântul lui Dumnezeu. Citește cărțile lui Nil Dorobanțu care tot Dumnezeu se exprimă în ele canoane rugăciuni către maica domnului sunt scrise de Dumnezeu nu toate sectele care nu au rugăciuni către maica domnului. Îți zic în jurul anului 2030 omenirea va lua sfârșit cu o nou profeție care va fi scrisă în biblie împreună renascentismul
Uite aici e cuvântul lui Dumnezeu că va fi scrisă în biblie după sfârșitul lumii http://noulierusalim.blogspot.com/2010/04/profetia-de-la-pucioasa.html?m=1
Eu nu am auzit niciodată despre asa ceva, și nici n am sa cred. Îmi pare rău pentru tine ptc nu înțelegi. Nu orice scriere sau asa zisa prorocie poate fi băgată în Biblie, adica ce a fost scris a fost scris, noi nu trebuie sa scoatem ceva sau sa băgăm. Biblia nu e demodata nici prea veche, în ea se împlinește acum ceea ce este scris și se va mai împlini.
Sunt cărți scrise de Dumnezeu de 2000 ani care vor intra în cartea vieții.
Biblia va fi formată vechiul testament, noul testament și renastentism
Renascentismul nu face parte din Biblie, NU ȘTIU CE TOT SPUI ACOLO. Si nici nu va face, cel puțin din BIBLIA ADEVĂRATĂ. Știu ca oamenii vor sa schimbe Biblia, dar aia nu mai e Biblie din moment ce e schimbata. Asa cum e ea acum e bună
Civilizația a treia este renascentismul. Citește din renascetism cuvinte lui Dumnezeu.
Frăsinei tu primești, să te pocăiești
Cuvânt de la Înălțime, de la Împăratul Slavei, să citești,
Să cauți să te mântuiești, să te gândești.
Că Eu Sunt Cel ce sunt, Cel Preasfânt.
Că mai sunt suflete pe pământ, mai aud glasul lui Dumnezeu. De aceea vă glăsuiesc din nou chiar Eu.
Că nimeni nu poate să te cunoască, decât numai Împăratul Slavei, Ca în sufletul vostru, credința, ca aluatul să crească.
Eu te văd, ce viață trăiești, cum pentru ceruri te hotărăști. Eu îți fac întrebare, știind a voastră cădere și dărâmare:
Pe ce drum apucați? Pe ce cărări largi vă afundați?
Pe calea adevărată vă chem, ca pe apostolii de altădat’
Ce la calugărie și botez făgăduiți, de ce acestea nu le împliniți? De ce în gheenă, singuri, vă osândiți?
Unde-ai găsit, scris în cazanii sau manuscris, de Mine, DeaiMei SfințiPărinți, careaufostînamarăprimejduire, prigoniți, Ca să nu vă împărtășiți? Sfântul Luchian pe pieptul său,
În lanțuri legat, a liturghisit, a cuminecat.
Evdochia purta sfintele ca Egipteanca și Pelaghia,
Sfântul Paisie cel Mare n-a avut 70 de ani altă mâncare, Decât a Mea cuminecare. Sfântul Evloghie râdea de împărații, Ce-l chemau de la Euharistie, la a lor împărtășire, deșartă amăgire. În vremea Sfântului Mina și Agapit,
N-a ars nici în foc copilul evreului care s-a împărtășit. Adrian și Natalia erau în curăție, pătrunși de Sfânta Euharistie. Proorocii, nici sfinții, n-au grăit, ce fericit e omul împărtășit? Voi unde găsit-ați, ca al Meu Trup să nu-L mâncați,
Deși strigați, cu glas mare:„Luați, mâncați",
Ba încă nici la lume, nu Mă dați?
Nici voi, obștea, nu vreți să Mă luați?
Nici starețul, preoții și cărturarii nu predicați,
Nici pe voi, nici pe alții, nu cuminecați!
Voi ați mințit zilnic și ați zis,
Ca toți să intre, ca tâlharul, în paradis.
Cu Trupul și Sângele Meu să vă cuminecați,
Dar voi nici la alții nu dați și nici voi nu luați.
Nu vedeți în altar Trupul Meu, în chivot de mult uitat, Însângerat și sfârtecat, de pe Cruce jos luat?
De ce nu înțelegeți să cădeți, la Crucea Mea să plângeți? Canoanele de ce, în Duh și Adevăr, nu le urmați?
De ce, pe strâmtă calea Mea, nu apucați?
De ce nu trăiți întru Adevăr,
Când vă este numărat și ultimul fir de păr?
Eu, Iisus, vă chem și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, A Mea îndurerată Mamă. Să nu vă amăgiți, ca nu cumva să fugiți Şi să nu vă împărtășiți. Că în ziua Mea, la Judecata grea, Nimic nu folosiți, de nu vă pricestuiți,
Ci mintea către Mine s-o adânciți.
Mintea vostră să vă fie la Crucea Mea,
La Sfânta Fecioara Maria și la Euharistie,
Ca Sfânta Irina, nici în flăcări să nu vă clintiți,
Mie veșnic să-Mi slujiți, unii pe alții să vă iubiți,
Pe calea Mea voi să porniți, să urmați pe ai Mei sfinți.
Ce-i mai mare, ca Împăratul Slavei Dumnezeu?
Că nu sunt, cum credeți voi, așa de rău!
Sfinții Părinți au fost împărtășiți! Iar Sfântul Vasile cel Mare, Deși a dat Canon de oprire mai mare,
Nu v-a depărtat de cuminecare, voi singuri v-ați dat condamnare. Sfinții n-au spus să nu vă cuminecați,
Ci de păcate să vă depărtați și în via Mea să lucrați.
Nu sunteți nici luminați, nici spre cer nu vă înălțați.
Ci în litera canoanelor omorâtoare, în trândăvie,
Tipic sec și forme goale, stați!
Eu vă spun: să vă îndreptați!
Trupul și Sângele Meu cu dor să-L luați!
Cunoștințele voastre sunt cu totul neînrădăcinate, Neadâncite și prea mărginite, ca să poată fi însușite.
Şi mai stați cu sufletele neîmpărtășite?
Voi, din pricina neștiinței,
Cugetați așa de straniu și de străin, despre cele sfinte. Smerenia, bunătatea, blândețea, vor da sufletului frumusețea. Dar ce folos, că sufletul vostru moare de foame și de păcat, Voi de canoane v-ați legat și de Mine v-ați depărtat.
Eu vă spun cu adevărat,
Că Însuși Adevărul, al Tatălui Ceresc Cuvânt,
Împăratul Slavei, sunt!
Sunt Eu, Care glăsuiesc, că mult vă iubesc!
Pentru ca voi să vă treziți, să urmați pe mucenici și sfinți, Sigur să vă mântuiți.
De Vladimirești, dacă încă n-ați auzit, o să auziți,
Deși pe fecioare întru nimic nu le socotiți,
Că nici în mănăstire, la cuminecare, nu le primiți,
Dar alte păcate tot săvârșiți.
Voi plângeți pentru moarte, sau pentru cele deșarte,
Ca Athania când i s-a arătat Sfântul Iulian, pentru Ioan și Maria. Dar voi, ca și ea, nu credeți teofania.
Ea a stat cu Andronic în chip bărbătesc îmbrăcat, Darvoinuprimiținicichipfemeiesc, nicinuvăsilițila cuminecat Toți sfinții au suferit pe rând, să nu vă treacă prin gând,
Că Eu vă spun plângând, precum fecioarele plâng.
Nu cumva să bârfiți, pe ale Mele sfinte și ai Mei sfinți.
Că așa înainte, împlinind ale Mele Cerești cuvinte.
Toți sfinții au suferit că M-au iubit,
Ca Mine au fost judecați, omorâți de ai lor frați,
Bârfiți și răstigniți, necrezuți au fost cei mai mulți,
Au peregrinat în cojoace prin munți,
Osândiți la moarte, chiar de părinți și de frate,
Cum faceți voi, cu sufletele necuminecate.
Voi judecați și vă mâniați, osândiți și vă răzvrătiți, Dar, oare, nu-i un Judecător?
Nu va veni să judece, vii și morții, pe nor?
Eu vă spun: să apucați pe al Vieții Drum!
Vă spun cu milă, ca să nu veniți de silă, Dragostea întru voi să stea,
Însă voi dragostea Mea cu ură ați răsplătit, Că M-ați răstignit.
Mila Mea v-a iertat, al vostru greu păcat,
Dar voi în Mine ați dat, fără nici o milă M-ați scuipat.
O, cât vă spun de îndurerat!
Mi-e ochiul înlăcrimat, pe ai Mei sfinți i-ați întemnițat Şi alții se ascund ca cei 7 tineri, ca Evlampie și Ciprian, N-au avut capul unde să și-l fi plecat.
Sfânta Matroana, în mănăstirea lui Vasian,
A stat ca Veronica în temniță și Ioan.
Iar Eu sunt gol, n-am unde să-Mi plec capul în vreun loc. Iar voi, cu fățărie, de Euharistie vă bateți joc?
Deși în lume adus-am al Meu sfânt foc.
Eu port Crucea înspinat
Şi urc din nou Calvarul, hulit și însângerat,
Iar voi Crucea v-ați călcat, că nu veniți la cuminecat. Mâinile Mele și picioarele, Îmi sunt țintuite cu piroanele, Dar voi nu luați roadele Crucii Mele,
Trupul sfârtecat și Sângele, care poate să vă spele.
Eu vă spun: „Luați al Meu Drum!".
Eu vă aștept, din chivot vă îndrept. Cu toții să veniți! Nu-i păcat, să nu vă mântuiți, când atât vă canonisiți?
Eu vă strig: toată obștea să vă împărtășiți, veniți!
Eu stau cu brațele întinse, ca să vă cuprind pe toți.
O, sufletelor învinse!
Sunt gol și ca un Miel spe junghiere tac,
Ca pe voi să vă îmbrac întru Mine, ci nu în sac.
Pe toată lumea vreau să cuprind,
Brațele pe toate crucile, după voi, toată ziua întind!
Dar voi de Euharistie vă depărtați, de moarte și râu vă apropiați, Deși în Biserică slujiți și cântați.
Voi nu Mă mai lăudați, pentru că nu vă cuminecați. Precum cartea scrie, să luați Sfânta Euharistie,
De câte ori se slujește Sfânta Liturghie,
Contra Mea vă răzvrătiți. Eu milă am
Şi ca aluatul în voi vreau să cresc, pentru că vă iubesc.
De aceea v-am scos din nestatornicie și din răzvrătire, V-am dus în a Mea sfântă mănăstire,
Peste care va veni amară prigonire,
Ca să pătimiți pentru al sufletului vostru Mire.
Căci când trupul pătimește,
Sufletul viază și se tămăduiește.
Mai bine vremelnic cu trupul să pătimiți,
Decât cu sufletul veșnic să vă munciți.
Căci înțelepciunea oamenilor vremelnică,
Va pieri cu moarte veșnică.
Deci voi să luptați! De ce nu vă cuminecați
Cu Trupul și Sângele Meu, al Împăratul Dumnezeu?
De ce, măcar la obște și la lume, nu Mă dați?
De ce Evanghelia Mea, zilnic, n-o predicați?
De ce din temnița chivotului, nu Mă luați?
Că Eu nu M-am rușinat, a vă numi ai Mei frați.
Vă fac această strigare, cu putere tare:
Să dați năvală la cuminecare! Luați-Mă!
Cu Mine cuminecați-vă, pregătiți-vă și mântuiți-vă!
Dacă auziți Cuvântul Meu, chiar acum, cu putere tare:
De ce nu dezlegați norodul și nu-i dați iertare?
Canoanele sau Eu sunt mai mare? Eu dau dezlegare,
Când prisosește păcatul și harul e mai mare.
V-am dat la preoți putere, ca o moștenire și cerească avere, De a ierta și a delega, pe toți a cumineca cu Euharistia Mea, Că doar strigați pe toți să bea, nu a lega, a da anatema,
Sau de a blestema pe creatura Mea,
Că Mi-am vărsat Sângele, până la ultima picătură pentru ea.
Că Eu pe pământ, deși sunt Cel Preasfânt,
Pe păcătoși am iertat, până și pe cei ce M-au însulițat.
Pe leproși am curățat, bolnavi am vindecat,
Pe nimeni n-am blestemat.
Încă și pe Longhin care M-a însulițat, l-am iertat,
De lume l-am depărtat, între sfinți și mucenici l-am înălțat, Că M-a predicat pe Mine, ca Singurul Împărat.
Şi Eu l-am proslăvit, că am înviat pe copil,
Iar pe mama ce a orbit, am tămăduit.
Eu v-am iertat, v-am dezlegat, în mănăstiri v-am apărat, V-am dat Euharistia Mea de mâncat, pe tâlhar nu l-am legat, Ci în Rai cu Mine l-am înălțat.
Iar azi cu atît mai mult, vă chem pe toți la cuminecat!
Dar voi pe Mine nu M-ați urmat,
Deși la botez și la schimă v-ați făgăduit și jurat,
Voi încă Crucea în spate n-ați luat, pe Golgota n-ați urcat Să vă împărtășiți, fără să cârtiți, că doar purtați nume de sfinți. Voi judecați, cele deșarte lucrați, pe Mine singur Mă lăsați, Deși în Casa și în Numele Meu stați.
O, cât de aspru veți fi condamnați!
Aici, ca cei din Athos sfinți, parte femeiască nu primiți, Dar de ce-s gândurile spurcate și alte păcate săvârșiți? Oare, cine a fost la mormântul Meu?
Cui, oare, M-am arătat, în vedenie, Eu?
Mironosițele M-au plâns și înviat M-au văzut,
Chiar și Eu M-am născut și în peșteră gol am zăcut,
Din Fecioara Maria, care M-a născut pe Mine, pe Mesia. Voi v-ați născut din femei,
Să fiți între lupi, ca niște miei și porumbei.
Dar din necredința voastră, pentru lenea și mintea proastă, Care se ispitește de orice nevastă, v-ați făcut singuri năpastă. Însă viața, nici așa nu vă este castă.
Eu vă spun: puteți merge pe al Meu drum.
Că Eu, Împăratul Slavei, întru voi, ale Mele oi, lucrez.
Azi vă binecuvintez, Eu vă chem și vă îndemn!
Vă țin pe Palma Mea, nu vreau să luați cu sila,
Ci fiecare de bună-voia sa, cum i-a fost promisiunea, când se călugărea. Carp a văzut pe înger și duhul, muncit de moarte, zâmbea, Cerurile cu heruvimi, în vedenie, i se deschidea
Iar voi nu veniți la Euharistia Mea.
Pe Sfântul Papil pietrele îl cinsteau,
Căci pe cei ce le aruncau îi loveau,
Iar Eu Trupul vă dau și nu Mă cinstiți, cu El nu vă împărtășiți. Dar ce faceți cu al Meu Pahar? De ce am vărsat peste voi atâta har? De ce slujbele le faceți în zadar,
Când obștea o dați flămândă din Biserică afar’?
În duminici și în fiecare sărbătoare,
De ce nu se împărtășește nici un suflet, oare?
În schimb, dați a țuicii licoare?
Petreceți cu vremelnică și putregăioasă mâncare,
Şi pe Mine Mă țineți, în a chivotului închisoare,
Când Eu M-am dat la toți, spre mâncare?
Stați departe, cu Mine nu vreți să aveți parte,
Voi nu Mă luați, că ziceți că sunteți necurați,
Parcă n-ați putea, cu Sângele Meu, să vă spălați?
Eu vă spun: stați chiar acum și vă gândiți!
De Mine, oare, ați fost opriți?
Sau voi singuri vă osândiți? Ce canoane Eu am dat,
Pe cine am depărtat de cuminecat?
Ba Eu am spus să vă siliți:„Luați, mâncați și beți"
Şi vă împărtășiți.Să beți Sângele Meu, la Mine să veniți,
Ca să nu vă prăpădiți.
Să aveți milă și nădejde, care nu înșeală,
Bărbăție, curaj, încredere și credință, să mergeți la biruință. Iubire să aveți, să vă smeriți, ca îngerii să nu cădeți.
Dar spuneți voi: Cui slujiți? Cine vă ține pe voi?
De ce dați contra lui Dumnezeu război?
Voi Calea Mea n-ați urmat, voi de Mine v-ați lăsat
Pentru că Eu sunt Euharistia, iar voi fugiți de cuminecat. În schimb la lătură și la păcate v-ați dat,
Dar tot în Casa Tatălui Meu ați adăstat.
Lui Macarie, Felix și Verie,
Care se cuminecau zilnic cu a Mea Euharistie,
Le-am arătat 3 lumânări, deasupra lui Prov, Tarah, Andronic, Cei plini de dureri și răbdări.
La ruga lui Carp, Papil, Agatodor, Eu semne am arătat, Căci fiarele au vorbit și pământul s-a cutremurat,
Dar voi aveți păcat, că de Mine v-ați depărtat,
Fără nici un motiv binecuvântat. Eu nici un Canon n-am dat, Ci pe toți să veniți, să vă împărtășiți, v-am chemat.
Eu canoane cât am stat pe pământ n-am făcut, Cudegetulpenisipamscrisiertarea, casăprimiți cuminecarea. Decât au făcut în vremea de demult,
Apostolii, ierarhii și învățăceii, aleșii Mei,
Pentru ca dintre lupi să osebească pe miei,
Că doar nu era să se canonisească singuri, pe ei.
Sfinții v-au chemat să vă cuminecați,
Că altfel veți fi legați, dacă în locul Meu pe satan preferați, De Mine să vă apropiați! În ce cărți?
În care părți, ale Scripturii și Tradiției, ați găsit voi scris? Ca de Sângele Meu să vă depărtați, de satan să vă apropiați? Oare așa trăiesc îngerii, în paradis? Unde este, oare, scris? Că voi chip îngeresc a fi, v-ați promis.
În cărțile voastre, oare, nu citiți?
O, cât sunteți de nepăsători și de năimiți!
Eu vă spun, Împăratul Dumnezeu,
De ce nu vă trudiți ca Euharistia, mai des s-o dobândiți?
Să vă cuminecați zilnic, să Mă lăudați,
Căci cu ce alt scop, în bungetul codrului, mai stați?
Atunci, ce să mai zic de ceilalți?
Alții n-au Sfinte, sunt suferințe în temnițe și spitale
N-au de la nimeni dezlegare,
Că voi nu mai împliniți porunca milei de cercetare.
Dar de ce măcar la cei ce vin, nu le dați cuminecare?
Nu sunt furi sau tâlhari, ci episcopi, preoți, mai mari,
Călugări, noroade drept credincioase,
Care zac în lanțurile legăturilor neputincioase.
Şi voi la Euharistie nu-i primiți,
Spuneți că dacă vă împărtășiți, tocmai atunci păcătuiți.
O, nemernici și năimiți! O, voi zăbavnici și nechibzuiți! Dacă Euharistia Mea vă face să păcătuiți,
Atunci unde mai sunt, ai Mei sfinți?
De ce pe Mine rău Mă credeți și Mă huliți?
Eu vă spun: raza de soare nu se întină de noroiul din drum, Împărtășiți-vă, acum! Depărtați-vă de păcat, fugiți de rău! Să vă fie sufletul înfricoșat, de Mine, al Slavei Împărat.
O, voi, a Mele amărâte oi! Cum vă mai chem, la Noi!
Dar vă voi spune, când veți fi în Fața Mea judecați,
Plecați în tartar, gheenă și focul iadului, blestemați!
De la Mine fugiți, atunci să vă înfricoșați!
Am dat spre cuminecat Trupul și Sângele Meu,
Dar voi stați tot în jugul lumii cel greu,
Că voi fugiți de fericirea veșnică
Şi vă îmbătați de plăcerea vremelnică.
Vă depărtați, n-ați vrut Mie să-Mi urmați, ca monahii ceilalți, Ci singuri pe voi vă osândiți, că nu vă împărtășiți.
Scurtă-i viața voastră pe pământ,
Ca aburul pe fereastră, ca praful spulberat de vânt. Cuvântul Meu rămâne în veci; și dacă întru El petreci, Atunci multă vă va fi învățătură, din a Mea Gură.
Pre Sfântul Uar, ca pe Mine însulițat, după ce am murit,
Pe el l-au sfârtecat, după ce sufletul și-a dat.
Iar Ioan al Kleopatrei, din Palestina,
Nu voia să părăsească cereasca lumină din paradis,
Pentru viața nedreaptă scurtă și deșartă,
Ce zboară ca un vis, precum este scris.
Ca o clipă, un zbor de aripă, va fi și viața voastră.
Când la Judecată tot veți veni odată și odată,
Vă voi pune grea întrebare:
Ce-ați făcut cu a Mea cuminecare?
De ce ați îngropat al Meu Talant?
Sub obroc Lumina, de ce ați astupat?
Din Izvorul vieții, de ce nu v-ați adăpat?
Când vă voi face Eu prima întrebare,
Ce veți răspunde, oare?
Eu vă spun grabnic să vă îndreptați, pe calea sfântă să apucați, Căci de Mine sunteți toți dezlegați.
Vladimireștiafost aMaiciiMelelucrare, cedaSfântaCuminecare. Eu Împăratul Slavei M-am dat, la toată țara spre mâncare. Ca o lumină a fost, de ce vă cuminecați numai în post?
Eu acolo am lucrat în vedenie, teofanii,
Răpiri, contemplații și revelații.
Maica Mea a dat cuminecare, la toate cele 300 de fecioare Şi nici una din ele nu mai moare, ci au pornit la predicare. În aceea mănăstire florile Ei, le-a adunat ca pe niște miei, Ca albinele au lucrat, Cuvântul vieții au predicat.
Dar azi s-a distrus, precum Eu pe Cruce am fost răstignit, Afară din Ierusalim și din templu dus.
Toți fariseii și orice arhiereu năimit,
În ele fără milă au zvârlit,
După cum și Eu pe pământ azi prigonit,
De voi chiar în Casa Mea sunt, deși-s Dumnezeu Sfânt. După cum și sfinții toți au suferit.
Iar Duxul Artemie n-a gemut, nici glas n-a slobozit
Deși de stâncă era complet turtit, apoi s-a sculat,
A umblat și M-a propovăduit.
Iar Sofia, sfătuia pe Sfânta Romana-Anastasia,
Când o muncea Prov ighemonul, să ia Euharistia.
Să nu vă temeți de a diavolilor viclenie,
Că dacă le priviți ca moarte,
Femeile nu pot, să vă ispitească.
M-am adus ca un Miel că vă iubesc,
Jertfă Tatălui Ceresc, ca pe toți să vă împărtășesc.
Voi duhurile să le controlați,
Ca să nu greșiți contra Duhului Sfânt,
Cuvinte cereşti 2 49
Că n-aveți iertare nici în ceruri, nici pe pământ.
Eu aceasta vă vorbesc și pe toți vă blagoslovesc.
Voi Scriptura, în care vorbesc Eu Însumi,
Cu gura controlați și meditați, Tradiția toată o învățați, Dar să vă cuminecați!
Ceaslovul, Pidalionul, pravila și canonul,
Zadarnic le slujiți, dacă nu vă împărtășiți!
Spuneți cu tipic rece și formă goală, la ce vă folosiți?
Toate cărțile spun despre Mine,
Că primesc pe oricine la Mine, cu dor când vine.
V-aștept cu Potirele pline.
Toate slujbele divine au corolar Sfânta Împărtășire.
Ai Mei aleși au fost împărtășiți,
Deși Mă purtau în sânul lor pe drum.
Eu vă spun să vă îndreptați!
Pe calea Adevărată cu dor s-apucați, că mult aici nu mai stați! Ca oarbele vindecate de Sfântul Averchie, prin vedenie,
Că luau a Mea Euharistie.
Voi o să plecați ca el la Siria și la Roma, la Faustina,
Că peste voi va veni prăpădul și molima,
Ca și lui, prin descoperiri, vă arăt lumina.
Eu vă arăt ca Iacov Novgorodenilor
Şi lui Teodosie episcopul lor,
Ca doar să vă fie jugul mai ușor.
Am vorbit și Sfintei Parascheva: „Bucurați-vă drepților!" Sfântul Simeon Noul Teolog zilnic se împărtășea
Şi voi să faceți așișderea, luând Euharistia Mea.
Însumi Eu, Împăratul Dumnezeu, vă spun:
Apropiați-vă de Mine, că de voi va fi greu.
Eu, Împăratul Dumnezeu, vă chem la Potirul Sfânt al Meu! Vă strig la vremuri de mare necaz, precum ieri, vă chem și azi. Cât mai sunt cu voi Lumină, toți să vă cuminecați,
Să nu fiți înstrăinați, să fiți ai Mei scumpi frați,
Iată de ce pe calea asta smerită vă vorbesc,
Pentru că mult pe voi vă iubesc.
Credeți, oare, că v-am creat, ca în deism să vă părăsesc? Oare, ca Proniator, de voi, nu îngrijesc?
Revelația deplină și proorocii
Şi apocalipsa pecetluită, n-o împlinesc?
Oare, nu sunt Eu, Logosul divin, ceresc?
Deci n-am voie, ca Logos să vă vorbesc, Precum personal Mă și răstignesc?
Că puteam să v-aduc mântuire fără Răstignire, Dar ca să v-arăt a Mea iubire,
La fel și azi, prin Cuvânt ceresc, vă dau de știre,
Despre a 2-a Slăvită Venire, ca să vă siliți la împărtășire, Că doar M-ați luat ca Mire!
Voi trăiți în mijlocul păcatelor ca în mănăstire.
Eu vă binecuvintez, Tatăl Meu și Eu, veșnic lucrez!
Biblia nu va fi schimbata va fi mai groasa se va mai adaugă renascentismul da asta va fi după sfârșitul lumii
Nu sunt cuvintele lui Dumnezeu acolo, sunt cuvintele unor preoți, și ei nu sunt Dumnezeu, nici nu sunt botezați cu Duhul Sfânt. Vad ca o tot ții pe a ta și zici ca pe o poezie ca "Civilizația a treia este renascentismul" sau lucruri de genul ăsta. Ok, eu nu mai continui ptc vad ca nu am cu cine sa discut. Ramai tu cu renascentismul tău, dar sa știi ca nu face parte din Biblie.
Văd că nu citești la întâi uitate la exprimare și crezi că în preoți ar scrie așa ceva sunt 5 cărți scrise de Dumnezeu se numesc cuvinte ceresti.
Prostia și ateismul e la putere. Asta e daca Dumnezeu vrea nu mai prosti așa să fie
99% și populația actuala vor fi pioni pe tabla de șah cred că și scopul lui Dumnezeu e asta.
Hai să îți explic cum a existat Iisus Hristos în noul testament așa și apocalipsa lui Ioan a existat. Noi suntem in renascetism. Citește tu pe google toate prostiile cu un pământ de 7.5 miliarde de ani și ca au existat dinozauri. Pământul are 6000 de ani și primi 4000 de ani sunt prezentați în biblie în vechiul testament și noul testament ceilalți 2023 sunt in renascetism
Ediy2003 întreabă:
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: