Salutare TPU, am o intrebare mai mult pentru nereligiosi, atei, agnostici.etc

Pe voi ce anume v-a convins sa nu il mai urmati pe Dumnezeu si sa aderati la convingerile actuale?

Pavel Corut. Mantuire de dupa cumplita ratacire. Citeste si tu apoi sa vedem daca ramai cu acceas convingere.

RAY in primul rand, vad ca tu te agiti destul de mult, eu unu nu am nicio treba cu a te indoctrina pe tine sau pe altii, eu doar vorbesc din propria experienta si ce simt eu, nu stiu daca ti-am mai zis, dar si eu eram ca tine, necredincios, pana cand soarta (Dumnezeu) m-a bagat in seama si m-a facut sa vad unele lucruri dupa un impact destul de nefast din viata mea. Eu nu ti-am zis de nicio religie, pentru ca Dumnezeu nu tie de nicio religie, Dumnezeu e Dumnezeu, Il simti, Il cunosti prin ceea ce simti si crezi si Il vezi prin credinta si spirit, nu o sa Il vezi in chip vazut, ci prin simtiri, prin luminarea mintii si a sufletului, El lucreaza la buna starea spiritului, nu la trup si la tot ce este pamantesc. Eu nu fortez omul sa vina cu forta la Dumnezeu, dar uneori cand vad lumea asa rea si asa de "neagra" si trista, as vrea uneori sa ii dau din simtirea mea si sa vada cine este Dumnezeu si cum ar trebui el sa se schimbe pentru a-L cunoaste. Asa ca RAY, pentru mine, alegerea de a fi fara credinta iti apartine.

Asculta, mie mi se pare ca te cam ia valul cateodata. Nu invingi ura cu ura ci cu iubire, asa ca vreau sa-ti schimbi limbajul si n-o spun cu rautate. Vorbind ca ei nu arati ca esti cu nimic mai bun. Trebuie sa fi un exemplu, nu conteaza ce spun altii si cat te supara pentru ca nu vor sa inteleaga. Judecata e a lui Dumnezeu nu a noastra. Poate nu o sa-i convingi dar asta nu inseamna ca trebuie sa te superi, la urma urmei Dumnezeu nu obliga pe nimeni si nici noi n-ar trebui s-o facem. Nu te comporta ca un copil: "El a inceput", astfel, chiar daca intentiile tale sunt bune, faci mai mult rau decat bine, asa ca comportate matur (fara rautate).

Înțeleg ce spui, dar nu suport așa ceva, mi se ia de persoane ca acestea. Nu am nimic cu nimeni daca nu crede, dar nu îmi place să fiu acuzat de cei care nu cred și luat în râs. Ști și tu ce se întâmplă cu cine scoate sabia. Am fost eu rău vreodată cu cineva care nu mi-a greșit? Și ce până la urmă dacă mă enervez, este bine că mă enervez pe ei, Dumnezeu îi primește în cer le cei care îl batjocoresc? Apropo, nu mă compar cu Creatorul deloc, doar spuneam asta. Până și Iisus a spus că nu știe cât o să ne mai suporte din pricina răutății noastre (eu așa știu), dar de mine ce să mai spui? Eu nu sunt ca Ei, așa de răbdător cu răul. Răul merită strivit, eliminat. Dumnezeu cred că mi-ar da dreptate, că El face la fel, asta încerc să spun. De exemplu, separarea celor drepți de cei nedrepți și invers. Spune tu că nu este ca mine. Este bine să fii cum este Dumnezeu, ca și gândire, este un exemplu de urmat. Și Iisus tot la fel este.

Iti dau un sfat si te rog sa te gandesti la el: atunci cand dai un raspuns pe TPU si nu numai, gandeste-te cum ar raspunde Isus si rapunde la fel. Tu nu esti Isus dar noi suntem chemati la excelenta in Hristos.

Mulțumesc pentru sfat, apreciez, dar nu pot fi așa cu oamenii răi de aici. Cum poți iubi oare un dușman al lui Dumnezeu și al păcii, blasfemiator de Sfânta Treime? Eu chiar nu pot asta. Am încercat să le explic că nu am nimic cu ei, dar nu ascultă. Ăsta sunt eu, așa mă comport, am spus de ce.

Dar Dumnezeu spune sa ne iubim dusmanii. Nu spune ca nu ai cum ci mai degraba:"Pot totul in Hristos care ma-ntareste".

Am înțeles. Tu de exemplu, dacă ai fi în situația mea, ce ai face? Pune-te exact în locul meu.

Cred ca mi-as urma sfatul insa daca as clocoti de nervi, nu mi i-as varsa in mesajele pentru acele persoane (probabil, adica sunt om si eu pot gresi insa asta nu trebuie sa fie o scuza) ci as inchide site-ul, as iesi afara, as face altceva... pana imi trece supararea. Si as incerca sa gandesc rational: are vreun rost sa ma supar?

Dar Dumnezeu își poate iubi dușmanul cel mai mare pe care îl are?

Dar nu are rost sa se supere, el se distruge facandu-si inima amară și poate Dumnezeului lui nici nu ii pasa de asta, daca poate sa de-a un răspuns cu calm e bine că nu merita sa se consume

Dumnezeu ne iubeste pe toti ca un Tata si da, isi iubeste si cel mai mare dusman. Dumnezeu e ca soarele, la fel cum soarele e o sursa de caldura si nu poate fi rece, la fel si Dumnezeu este o sursa de iubira si nu se gaseste ura in El. Insa a iubi pe cineva nu presupune sa-l lasi sa-si faca de cap, incearca sa gandesti ca un parinte si vei intelege. Cat despre Celcestietot, lui Dumnezeu ii pasa de el dar e ca si Saul/Pavel, el voia sa faca ce e bine dar facea opusul (inainte de a se duce spre Damasc)