Salutare Tpu.ro, ce trebuie sa fac ca sa ma calugaresc? Am aproape 23 de ani si nu sunt deloc impacat cu mine insumi si in ultima vreme sunt mereu trist si suparat si parca nu pot sa ies din starea asta si pe langa asta simt ca nu ma pot bucura de absolut nimic. Tot ce vreau sa stiu este, ce trebuie sa fac ca sa ma calugaresc sau care sunt demersurile? Nu prea am avut noroc in viata de nimic si nici inainte de 18 ani nu mi-a fost usor.
Salut Marius! În primul rând vreau să îți zic că alegerea îți aparține, eu îți voi răspunde cu scopul de a te ajuta, nu trebuie neapărat să te iei după gândurile mele. Deci, tuturor ne este greu în viața, dar trebuie să răzbatem, să înfruntăm răutățile, problemele care sar pe noi. Poate starea ta este una de rătăcire și nu vrei să te duci neapărat la mănăstire, dar ai alege să faci asta datorită acestei vieți nedrepte, a răului care ne înconjoară etc, sau poate chiar vrei să te duci acolo. Ceea ce aș face eu Marius în locul tău, ar fi să rămân printre oameni, să nu mă călugăresc și dacă chiar vreau neapărat să fac un bine, mai bine devin pescar de oameni în mulțime (adică să continui viața printre oameni, să nu plec la mănăstire). Toate necazurile acestea fac omul mai puternic, chiar dacă nu ne convine deloc. Dacă în această viață suferi și îl asculți pe Dumnezeu, în viața de apoi, cea veșnică, vei fi bine acolo oricum, dar poate vei fi un înger, un sfânt, un arhanghel, un mucenic etc. Dumnezeu dacă vede că suferi, îți mai iartă din păcate, că Îi este mila de tine, de suferință ta. Aceasta suferință ar putea veni și din cauza păcatelor (proprii sau ale părinților), sau pentru că Dumnezeu te vrea bine acolo sus. De exemplu, dacă te duci la mănăstire crezi că o să scapi de suferință, mai ales că trăim vremurile de pe urmă? Crezi că războiul nu va da pe acolo sau bomba cu neutroni sau atomică? În această viață oricum o sa suferi, nu numai tu, ci mulți alții, dar asta este, nu ai ce să faci, așa sunt vremurile de pe urmă, grele din toate punctele de vedere. Uite ceva motivațional :
★Iisus Cristos a spus: „Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea"
Baftă cu decizia! Fie ca să alegi calea cea dreaptă
!
RăspundeIti multumesc eu ma simt foarte derutat si slabit si din cauza ca sunt slab ma simt de parca as fi batran mai ales ca barba pe mare mi-am lasat-o sa creasca ma imbatranit un pic la fata si cu ochii unflati din cauza ca am probleme cu somnul arat ca un mort ca un zombii, chiar aveam nevoie de un sfat desi sunt singurul copil la parinti ei nu prea m-au ajutat.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
A te retrage din viață la o mănăstire este un destin special.
Sunt țări budiste, în care un stagiu de câteva luni într-o mănăstire este un lucru obișnuit după care se revine la viața reală. Monahismul ortodox este mai solicitant și nu este simplu să devii călugăr. Te duci la o mănăstire și îi rogi să te primească. Dacă ești acceptat, trăiești o perioadă cu ei. Apoi vezi dacă ți se potrivește acest mod de viață definitiv. Decid ei și decizi tu.
Răspunde
Dacă vei merge la biserica adventistă vei găsi motivație pentru viață, pentru care orice om are nevoie.
De ce nu incerci mai bine un tratament cu un antidepresiv? Vorbeste cu un doctor! Te poate ajuta.
Exact pentru motivul pentru care nici tu nu incerci. Poate ca nici nu este nevoie si poate ca scieti amandoi aici doar ca sa faceti o norma care sa va permita sa obtineti gratis un stik, sau pur si simplu sa va amuzati cum altii se straduiesc sa raspunda la niste intrebari de copil sub trei ani. Ce om la 20 de ani vrea sa se calugareasca pentru ca e trist si suparat, sa mearga intr-un loc in care trebuie sa fie mort pentru viata aceasta? Mai bine ar citi cu atentie Evanghelia si ar cauta sa o inteleaga, sa isi dea seama de ce "bucuria " este o virtute, si ca un crestin adevarat(un sfant) este de fapt un om normal, si ca in viata asta nu trebuie sa faci NIMIC deosebit, ci sa traiesti NORMAL
Ce te determina sa te călugărești:vrei să-i slujești lui Dumnezeu, s-au dorești sa nu te căsătorești? Isus si Pavel au fost necăsătoriți si au slujit lui Dumnezeu pana la sfârșitul vieții lor, si inca moarte de martir.Așa ca si in libertate poți fi un urmaș fidel al Domnului Isus.
Pai, eu nu prea am avut noroc in nimic in viata asta, adica de fiecare data cand am incercat sa fac ceva am dat de fiecare data gresi.
Daca te călugărești e cel mai mare gres din viață ta.
Mama a avut pretentii mari de la mine pentru ca sunt singurul copil niciodata nu a fost multumita de mine si au fost cateva momente in care fiind condus de manie pe moment ERA sa uit ca ea e mama si puteam sa o omor in bataie. Tata ma cunoaste ca pe rugacinea "Tatal Nostru" el stie ca eu ma pot enerva repede si ca atunci cand ma enervez ma pierd cu firea si fac vreo prostie asa ca mi-a spus "ori inveti sa te stapanesti ori la manastire cu tine" cred ca psihologic vorbind nu sunt inca destul de copt la mansarda si cred ca are dreptate probabil ca de aia am avut acest moment si am pus aceasta postare sunt sensibil dar daca ma enervez ma pierd si se intampla ce se intampla.
Poate asa Dumnezeu imi va ierta pacatele mai ales ca eu am incercat mereu sa fie bine si sa ma inteleg cu oamenii din jurul meu dar asta e nu am avut noroc in nimic. Mama imi reprosa mereu ca sunt prost, ca nu imi curge sange prin vene, dar daca ma pui sa invat ceva nou si sa il pun in practica o sa realizez acest lucru numai dupa ce stau sa ma gandesc de 10 ori inainte de a face asta.
Crede-ma ca eu in sinea mea nu sunt deloc fericit si mor de ciuda si de invidie cand vad ca sunt unii care au un potential mai mare ca mine dar na ce sa faci nu toti avem un IQ de 140.
Eu am primit niste carti de teologie de la bunicamiu si de la unchimiu am mai cumparat si eu am mai citit si din Biblie si deocamdata mai citesc cand ma simt singur si neinteles ca sa imi ocup timpul, chiar si inainte de culcare citesc carti religioase. Vazand ca nu am avut noroc in nimic dar chiar NIMIC am incercat totsui sa imi schimb scrisul si sa merg pe alta cale, momentan retin ceea ce citesc si mai incolo o sa vad eu ce fac daca raman la manastire s-au nu, de obicei cand ma duc intr-un loc anume ma obisnuiesc repede cu mediul cu oamenii asa ca nu cred ca va fi o problema.
Ori cum ce mai conteaza poate asa o sa reusesc macar sa imi salvez sufeltul ca doar asta mi-a mai ramas si parintii asa cum sunt ei.
La manastire trebuie sa fac ce mi se spune pe moment treburile care mi-se dau ca sa fiu initiat si pe urma trebuie sa am girja ca nu cumva sa ma violeze vreau popa ca in rest ma descurc eu.
Spiritual sunt trist si mereu suparat si simt ca nu pot sa ies din starea asta iar fizic sunt slab ca un caine barba pe care mi-am lasat-o sa creasca ma imbatranit la fata si arat ca un alcolic de 35 de ani am si cateva smocuri de par alb in spatele capului dar poate asa imi voi gasi pacea si linistea ca doar in viata Dumnezeu este tovarasul de drum al fiecaruia de la nastere pana la moarte, o sa ma descurc eu la manastire tot ce trebuie sa fac este sa citesc cartiile pe care le am si sa am grija ce scot pe gura ca in rest o sa rezist.
Si daca ma calugaresc, de ce ar fi o greseala? spune-mi de ce nas faceo?
Sunt vai de capul meu asta e singura speranta care mi-a mai ramas credinta.
Daca te călugărești nu mai ești liber, nu mai poți merge unde vrei, nu mai poți lua decizii de unul singur cu privire la problemele religioase, va trebui sa nu ieși din tiparul lor. Cercetează Biblia, citește cărți religioase de la mai multe denominatiuni si vezi care este mai aproape de adevărul biblic.Îți recomand sa citești pe internet Revista "Divina Vindecare" care o găsești pe site-ul Divina Vindecare.ro. Tot aici poți comanda cartea Divina Vindecare de David Claiton care este gratuita.Si revista o poți primi acasă gratuit va trebui doar sa o comanzi pe site-ul Divina Vindecare.ro.Mie mi-a făcut mult bine, am ajuns sa înțeleg mai bine Biblia dar si psihic sunt alta.
"Daca te călugărești nu mai ești liber, nu mai poți merge unde vrei, nu mai poți lua decizii de unul singur cu privire la problemele religioase, va trebui sa nu ieși din tiparul lor." crede-ma ca imi asum asta si pot sa accept asta pentru ca in alta parte nu am unde sa ma duc cu parintii sunt in relati proaste iar prieteni nu mai am pe nimeni practic sunt singur parintii de-abia daca ma mai suporta.
De ce nu îți asumi sa fii pe placul părinților si nu al calugarilor?
Pentru ca eu nu vreau sa dansez dupa cum canta parintii mei eu am vrut sa fiu eu am vrut sa ma lase in pace si sa nu imi mai impuna conditii dar ei aveau asteptari mari de la mine dar daca eu nu am potential sa ma descurc de accea nu am avut noroc in nimic. Mama a fost o femeie dura si pretentioasa nu i-a convenit niciodata nimic mereu m-a batut la cap de cand ma stiu asa a fost, nu a stiut cum sa vorbeasca cu mine ea mereu a fost o isterica si o mahalagioaica si in ultimii patru ani am inceput sa fiu violent cu ea a avut noroc ca s-a bagat tata ca altfel ma manca puscaria mai ales ca sunt slab ca un caine 1.90 cm inaltime si 65 Kg o sa ma distruga si aia la parnaie https://www.youtube.com/watch?v=K8TE5jtFXaI. Asa ca sa ma indrept si sa uit si de parinti si de tot ce a fost pana acum am ales sa merg pe calea credintei in alta parte nu am unde sa ma duc in copilarie nu mi-a fost deloc usor chiar daca am fost crescut la oras iar cu fetele ei bine nu am avut nici una pentru ca nu am fost prea curajos am crezut ca o sa ma duc dupa fete cand o sa ma simt pregatit dar n-a fost asa poate ca si din cauza mamei ca m-a afectat asta, eu am sa fac ce consider eu ca e mai bine pentru mine chiar daca la manastire o sa fiu umilit si acolo nu o sa imi fie usor pentru ca acolo daca nu muncesti si nu treci la smotru iti primesti botezul in fu+nd dar nu am incotro in alta parte nu am unde sa ma duc planuri de viitor nu am ca sa zici ca am pentru ce sa lupt in continuare, poate ca asa e mai bine. Eu sunt cu moralul la pamant si sufleteste sunt foarte trist pentru ca nu am pe nimeni care sa ma ajute.
Si in cartea sfanta spune clar ca nu toti copii au noroc in viata.
Cartea sfântă nu folosește cuvântul "noroc", ci binecuvântare. Dumnezeu binecuvântează pe toți cei care cred si se roagă pentru binecuvântare.Roaga-l sa te binecuvânteze cu Duhul Sfânt si cu înțelepciune ca sa poți discerne intre bine si rău, intre a merge sau nu la călugărie. Spor la ruga si la o relație sincera cu Dumnezeu.
Iti multumesc AstalusAna asa o sa fac sper doar ca Dumnezeu sa imi ierte.
Ori cum chiar daca am 23 de ani simt ca am trecut deja prin multe viata mi-a dat destule picioare in c+ur asa ca nu mai vreau sa o vad pe mama niciodata NICIODATA pe tata sa zicem ca inca as mai vrea sa tin legatura cu el dar cu mama NU, pentru ca nu merita daca nu se baga tata atunci cand eram nervos eu eram deja la puscarie ani grei pentru asta.
Pai te duci la o manastire si iti vor spune acolo mai multe detalii. Initial te includ ca frate (o perioada de proba sa vada daca esti hotarat sa te calugaresti), iar dupa alte etape te vor calugarii.
Este o perioada de incercare pe care trebuie sa o folosesti pentru intarirea credintei. Este si o varsta sensibila, cand abia iesi din adolescent si incepi sa-ti dai seama ca ai responsabilitati de adult, ca lumea e mai salbatica decat credeai.
La manastire nu te duci dintr-o dezamagire, ci pentru ca-l iubesti pe Dumnezeu atat de mult incat vrei sa-I dai intreaga ta viata. Altfel, nu rezisti si o dai in altele.
Apuca-te de voluntariat la un orfelinat, un camin de batrani sau plasament pentru copii cu handicap. Cred ca o sa te ajute. Pentru ca, de multe ori, ne intristam din nimicuri, din amintiri si impresii false, cand de fapt avem la dispozitie tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti. Nu mai multimim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem, umblam tot nemultumiti. Si astfel pacatuim mult.
Ar trebui sa lupti cu vointa ta. incearca sa nu te lasi descurajat. ai incredere mai mult in Dumnezeu, gandeste-te mai mult la El, Dumnezeu ne-a lasat pacea, fa pace in sufletul tau, cheama-l pe Dumnezeu in mintea ta, si lasa pacea sa te invaluie si vei simti deconectarea de la lumea si problemele astea. Exerseaza asta, roaga-te in fiecare zi cand esti tulburat si trist si astupa-ti gandurile si emotiile astea negative, lupta cu fricile, cu comoditatea, fa un pic de sport, tie un pic de post si ai sa vezi ca usor usor te vei redresa, tine-ti in primul rand mintea ocupata si nu o lasa sa se aplece spre ganduri triste si probleme, alunga-le din mintea ta, gandeste-te ca noi murim si ca toate astea de pe pamant vor trece: suferinta, probleme, bani, casa, tott..tot se va duce in pamant, tu de ce sa nu te bucuri pentru ceea ce ai si sa fii multumit cu ceea ce ai si sa ii multumesti Domnului pentru asta. si toate vor fi mult mai bune in viata ta. Pace tie frate!
Uite, eu o sa te incurajez pentru ca in perioade de genul asta nimeni nu a facut-o pentru mine. In primul vreau sa iti spun ca la manastire nu trebuie sa fii suparat si trist deoarece vei fi considerat incert. Procesul de a te tunde in monahism este unul foarte complex, pot trece ani buni pana staretul va considera ca meriti sa imbraci reverenda. Sfatul meu momentan este sa iti pui cateva hainute in rucsac si sa mergi sa stai 2, 3 zile la cel mai apropiat schit de manastire, iar daca iti place ce gasesti acolo si primesti binecuvantare sa ramai, iti doresc mult succes.
E o perioadă standard de 3 ani de ucenicie, până când devi călugăr în acte, până atunci ești liber să părăsești oricând mănăstirea.
Iti multumesc de informatie acum depinde si de mine cat o sa rezist acolo poate ca asa e cel mai bine pentru mine n-am avut noroc in NIMIC.
Din fericire (sau nu) procesul asta de "calugarir" nu e asa simplu cum ar crede multi. Si faptul ca nu te bucuri de viata si nu faci fata greutatilor nu inseamna ca ai sa faci fata calugariei. daca nu ai renuntat a mai lupta ti-as sugera sa incerci sa faci ceva cu "depresia" asta ce te batuie. Viata are multe culori roz de care te poti bucura, chiar daca la moment nu le vezi. Si stai linistit ca in momentele cele mai grele nici eu (si probabil nimeni) nu le pot vedea chiar daca stiu ca sunt acolo si ca dupa aceste "greutati" ma voi bucura din plin de ele.
Dar nici sa te descurajez nu vreau, ce gasesti acolo (in manastire) nu poti avea in alta parte. te incurajez si eu sa mergi la o manatire si sa stai acolo o perioada. Sper ca iti va fi de mult folos. Stiu ca pentru mine a fost.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
