Cartile apocrife din noul testament sunt in mare parte falsuri. Protoevanghelia lui Iacob, Evanhelia lui Toma, Iuda, Maria si asa mai departe au invataturi complet incompatibile cu crestinismul. In mare parte sunt scrise dupa secolul II. Stim asta pentru ca nu avem manuscrise mai vechi, nu sunt mentionate sau citate de Sfintii Parinti mai devreme, iar atunci cand sunt citate, sunt considerate drept erezii. Un alt mod de a verifica faptul ca nu sunt autentice este ca ele spun ca ar fi scrise de apostoli, insa citindu-le devine clar ca cei care au scris aceste carti nu au nici cea mai vaga idee despre cultura ebraica, ci erau niste greci gnostici. Alte scrieri precum Epistolele lui Clement pur si simplu nu aduc nimic nou la credinta, tot ce este mentionat acolo este mentionat si in cartile care sunt deja cuprinse in Noul Testament, iar cei care au decis canonul au considerat ca apostolii poarta o mai mare autoritate decat alti scriitori ulteriori.
O părere ca despre orice carte biblică. Șmecherii și le-au ales doar pe cele care credeau că îi avantajează, deși unele cărți, dpdv literar, pot fi peste majoritatea celor recunoscute.
Am citit din Evanghelia gnostică după Toma și am observat că, la o primă vedere, împărtășește destul de multe idei cu evangheliile canonice. Atunci m-am întrebat de ce a fost interzisă?
Adevărul e că conține și ea idei care nu sunt compatibile. Dar nu sunt compatibile cu cine? Pe ce criteriu au stabilit Sfinții Părinți (Sf. Atanasie din Alexandria, mai precis) care cărți sunt eretice și care sunt bune și pot fi puse? Asta e o întrebare care ar trebui să le dea cu virgulă protestanților. Pentru că Biblia n-a picat din cer așa cum e, ci oamenii au adunat mai multe cărți și le-au pus la un loc. Iar aceste cărți era important să se potrivească cu ceea ce credeau deja, cu învățătura transmisă de Hristos, în alte cuvinte Sfânta Tradiție. De aia interpretarea Bibliei se poate face doar în contextul Sfintei Tradiții.
Într-un fel ai dreptate: Biblia creștină este un produs al Bisericii Catolice.
„Ca rezultat al acestor cercetări, azi este recunoscut pe larg că proto-ortodoxia a fost pur și simplu una din multele interpretări concurente ale creștinismului din biserica timpurie. Nu era nicicum o interpretare de la sine înțeleasă și nici o viziune care ar proveni de la apostoli. Apostolii, de exemplu, nu i-au învățat pe alții Crezul de la Niceea și nici măcar ceva comparabil cu acest crez. Într-adevăr, pe atât cât putem cunoaște trecutul, creștinismul era din cale-afară de divers în exprimările sale teologice."
—Bart D. Ehrman, Lost Christianities: The Battle for Scripture and the Faiths We Never Knew