Saracii incep sa faca o virtute din saracia lor, prostii din prostie, si in general oamenii care au esuat pe toate planurile apeleaza la credinta si religie pentru a-si transforma esecurile in virtuti.

Imaginati-va, un om care ajunge pe drumuri, incapabil sa se inalte in lux, blestemat la o un trai mizer. Ce va face el oare? Va apele la acea carte magica in care scrie ca saracia lui si conditia deplorabila in care se afla constituie o mare si frumoasa virtute, va trai tot restul vietii consolandu-se cu acest gand. Atata piosenie adorabila.... Dar sa-i dam amaratului avere, oare ce va face? Stim deja toti raspunsul.

Oamenii apeleaza la credinta in momentul in care situatia ii depaseste.
Nu exista miliardar care sa renunte la avere pentru Dumnezeu.
Exista doar saraci care fac acest lucru. Pentru ca ei nu au nimic de pierdut, poate doar averea inexistenta. E usor sa renunti la miliarde atunci cand nu ai,sigur ca e.

Nu exista niciun sacrificiu real aici,ci doar omeni care nu au de ales,care merg pe un drum pentru ca sunt fortati din toate partile sa-l urmeze, iar ei desigur, ne mint pe noi toti si chiar pe ei insisi, ca parcurg acest drum pentru ca a fost alegerea lor, propria si unica lor alegere,ce gluma cruda, nu?
Daca le-am oferi insa libertatea, oare ar mai "alege" ei acest drum?

Intrebarea este:
Tu din pricina caror esecuri in viata ai apelat la Dumnezeu pentru a face suferinta suportabila?

Eu nu am avut nici un esec, pur si simplu am vrut sa ma apropii de Dumnezeu.Dar noi am fost creati cu necesitati spirituale de aceea avem inclinatia spre Dumnezeu.

Ai dreptate, dar aici conteaza si personalitatea fiecaruia. Unii oameni ajung sa nu mai creada in d-zeu dupa ce trec prin momente grele, pentru ca isi dau seama ca n-a fost nimeni acolo sa-i ajute cand aveau mai mare nevoie de acest ajutor. Pe de alta parte, sunt cei care atunci cand sunt in fata unui moment dificil, apeleaza la ultima speranta ramasa, adica d-zeu. E un prieten imaginar care-ti poate prinde foarte bine atunci cand lucrurile nu stau deloc bine in viata ta.
Crestinismul, inca de la inceputurile lui, a fost religia saracilor. Stim ce a spus Isus despre bogati si saraci. Stim cum religia crestina a fost folosita de-a lungul vremii de catre cei bogati pentru a-i multumi si tine sub control pe cei saraci. Din aceste motive a avut crestinismul asa de mult succes, si a ajuns cea mai raspandita religie din lume.

Isus,fiind urmasul lui David, a renuntat la tronul Israelului ce i se cuvenea de drept si ales sa fie un pribeag.
Buddha, facand parte din casta Brahmana a renuntat la toate bogatiile, la toate palatele si la toate femeile oferite de tatal sau alegand sa caute adevarul. A umblat zeci de ani in picioarele goale cand putea foarte frumos sa traisca in bogatii.

Spui ca nu exista miliardar care sa renunte la avere. Din cate stiu au fost mai multi regi sarbi care au facut-o, retragandu-se in manastire.
Si patricienele Olimpiada din Constantinopol si Melania din Roma aveau averi fabuloase la care au renuntat. Am citit si despre un Sfant Nil care avea averi mari si a trait ca pustnic sfarsitul vietii. Nu cred ca intelegi ce inseamna asta, dar au fost oameni care au ales sa vietuiasca cu leprosi pentru a-i ajuta.
Caracterele mici judeca de multe ori oameni mari.

In conceptia ta Dumnezeu este doar o carja pe care ne sprijinim atunci cand ne dor picioarele si nu putem merge?

Sunt si ceva oameni bogati care chiar au crezut cu adevarat in toate balivernele crestine si alte prostii mistice si au reununtat la averi, si-au omorat copiii, au facut razboaie sfinte, etc. Si de ce nu ar face-o? Pana la urma comparativ cu o rasplata eterna trebuie sa fii putin prost sa nu faci orice pentru obtinerea premiului cel mare, in fond nu ai nimic de pierdut in aceasta viata efemera.

Acum crestinismul are acleas efect distructiv ca si alcoolul, doar ca te scuteste de efectele negative in ceea ce priveste bugetul si sanatatea ficatului tau. Te face momentan sa uiti de probleme, iti da acea senzatie de siguranta si pace, dar problema ramane tot acolo, pe termen lung o asemenea gandire este distructiva in ciuda beneficilor oferite pe termen scurt.
Exista un filosof care explica frumos acest concept de esec:
http://www.youtube.com/watch?v=280Ev9h_C3c