Sarpele a convins-o pe Eva sa manance din fructul "cunostinei binelui si raului"(singurul pom din care Adam si sotia sa nu aveau permisiune de la Dumnezeu sa manance).
Daca sarpele ar fi fost cu adevart viclean precum il cred crestinii le-ar fi zis sa manance si din pomul "Vietii eterne" care nu le era interzis.De ce au mancat primii doi oameni doar din pomul care le era interzis si nu si din celalalt?

La sfarsitul acestei intamplari Dumnezeu il pedepseste pe sarpe sa se tarasca si sa manance tarana(ca si cum pana atunci sarpele zbura sau avea picioara ).Bun, dar voi spune-ti ca diavolul luase chip de sarpe.De l-a pedepsit Dumnezeu pe bietul animal si nu pe diavol? Ce cauta diavolul in Eden?
Daca Dumnezeu nu voia ca Adam&Eve sa manance din pom,de ce l-a mai pus acolo,in mijlocul gradinii? Si deja stia ca nu o sa-l asculte, de ce si-a mai batut capul si a facut toata comedia?

P.S.e cand vorbesc serpii?

La ce te poţi aştepta de la o poveste bizară? : ))

Satan s-a folosit de șarpe, ca un ventriloc de păpușa lui. Potrivit celor consemnate în Geneza 3:14, Iehova Dumnezeu i-a vorbit şarpelui care o indusese în eroare pe Eva în grădina Edenului. Dumnezeu i-a zis: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele domestice şi între toate animalele sălbatice ale câmpului! Pe pântece te vei târî şi ţărână vei mânca în toate zilele vieţii tale". Biblia nu spune în mod concret că animalul folosit pentru a o ispiti pe Eva ar fi avut picioare, pe care ulterior şi le-a pierdut. Deşi când citesc Geneza 3:14 unii s-ar putea gândi la acest lucru, nu trebuie neapărat să tragem concluzia că, înainte de blestem, şerpii aveau picioare. De ce?
Cel condamnat de Iehova a fost, în realitate, Satan, un spirit invizibil care s-a folosit în mod greşit de acel simplu animal. Biblia îl descrie pe Satan ca „tatăl minciunii" şi „şarpele cel vechi". Se pare că ambele expresii se referă la faptul că Satan s-a folosit de un animal vizibil, un şarpe, ca să o determine pe Eva să nu se supună poruncii lui Dumnezeu. — Ioan 8:44; Revelaţia 20:2.
Şerpii au fost creaţi de Dumnezeu. Iar Adam probabil că le-a pus nume înainte ca Satan să se folosească de un şarpe pentru a o înşela pe Eva. Nu şarpele, un animal fără raţiune, care i-a vorbit Evei s-a făcut vinovat de înşelăciune. El nu a fost conştient că era manipulat de Satan şi nu avea cum să înţeleagă judecata pronunţată de Dumnezeu împotriva rebelilor.
Atunci de ce a vorbit Dumnezeu despre umilirea în sens fizic a şarpelui? Comportamentul unui şarpe în mediul său natural, cu alte cuvinte faptul de a se târî pe pântece şi de a-şi arunca limba ca şi cum ar linge ţărâna, a simbolizat în mod potrivit starea decăzută în care se află Satan. Deşi înainte s-a bucurat de o poziţie înaltă fiind unul dintre îngerii lui Dumnezeu, el a fost condamnat la o stare umilitoare numită în Biblie Tartar. — 2 Petru 2:4.
În plus, aşa cum un şarpe literal i-ar putea răni unui om călcâiul, Satan în starea lui decăzută avea să ‘zdrobească călcâiul’ ‘seminţei’ lui Dumnezeu (Geneza 3:15). Partea principală a acelei seminţe s-a dovedit a fi Isus Cristos, care a avut de suferit pentru un timp din cauza agenţilor lui Satan. Însă capul şarpelui simbolic va fi, în cele din urmă, zdrobit de Cristos şi de creştinii unşi înviaţi (Romani 16:20). Astfel, blestemul pe care Dumnezeu l-a rostit împotriva şarpelui vizibil a prefigurat decăderea şi distrugerea definitivă a ‘şarpelui cel vechi’, Satan Diavolul.

1. "De ce au mancat primii doi oameni doar din pomul care le era interzis si nu si din celalalt?"
Raspuns: ". Pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea." (Geneza.3:6) Ceilalti pomi nu erau asa atragatori. Acst pom trebuia sa se deosebeasca de ceilalti; altfel testul credintei nu ar fi avut loc poate niciodata.

2. " Atâta vreme cât toate fiinţele create au recunoscut ascultarea iubirii, o desăvârşită armonie a existat în tot universul lui Dumnezeu. Era bucuria oştilor cereşti aceea de a aduce la îndeplinire planurile Creatorului lor. Ele îşi găseau plăcerea în reflectarea slavei Sale şi în a-I aduce laudă. Iar în timp ce iubirea faţă de Dumnezeu era supremă, iubirea unuia faţă de celălalt era plină de încredere şi neegoistă. Nu exista nici o notă de discordie care să tulbure armonia cerească. Dar o schimbare s-a produs în această fericită atmosferă. A fost unul care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor Sale. Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de către Dumnezeu şi care era, printre locuitorii cerurilor, în poziţia cea mai înaltă în ceea ce priveşte puterea şi slava. Lucifer, "fiul zorilor", a fost întâiul între heruvimii ocrotitori, sfânt şi fără prihană. El stătea în prezenţa marelui Creator şi razele nesfârşite ale slavei ce înconjurau pe veşnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui. "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în grădina Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană... până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine" (Ezechiel.28, 12-15).
Puţin câte puţin, Lucifer a început să se hrănească cu dorinţa înălţării de sine. Scriptura ne spune: "Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta" (Ez.28, 17). "Tu ziceai în inima ta... îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Prea Înalt" (Is.14, 13-14). Deşi toată slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns s-o considere ca aparţinându-i. Nemulţumit cu poziţia sa, deşi onorat mai presus de oştile cereşti, el s-a aventurat să poftească închinarea cuvenită numai Creatorului. În loc de a căuta să facă din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor şi ascultării tuturor fiinţelor create, strădania sa era aceea de a-şi asigura pentru el slujirea şi credincioşia lor. Şi, poftind slava cu care Tatăl cel veşnic L-a învestit pe Fiul Său, acest prinţ al îngerilor aspira la puterea ce constituia în exclusivitate una din prerogativele lui Hristos.
În acest fel s-a frânt armonia cerului. Predispoziţia lui Lucifer de a-şi sluji sieşi, în loc de a sluji Creatorului Său, a dat loc la un simţământ de apăsare, atunci când a fost observat de către aceia care considerau că slava lui Dumnezeu trebuie să fie supremă. În sfatul cerului, îngerii au discutat cu Lucifer. Fiul lui Dumnezeu a prezentat înaintea lui măreţia, bunătatea şi dreptatea Creatorului, cum şi natura cea sfântă şi neschimbătoare a Legii Sale. Dumnezeu Însuşi a stabilit ordinea cerului şi, depărtându-se de ea, Lucifer avea să dezonoreze pe Făcătorul său şi să aducă ruina asupra sa. Dar avertizarea izvorâtă din iubirea şi mila nesfârşită a lui Dumnezeu n-a făcut decât să dea loc la un spirit de împotrivire. Lucifer a îngăduit ca gelozia sa faţă de Hristos să predomine şi să-l facă şi mai categoric." Citat din cartea "Patriarhi si profeti", capitolul "De ce a fost ingaduit pacatul?"

3. "Ne mai având posibilitatea să stârnească răscoală în ceruri, vrăjmăşia lui Satana împotriva lui Dumnezeu a găsit un nou teren în a complota la ruina neamului omenesc. În fericirea şi pacea perechii sfinte din Eden, el avea viziunea binecuvântării care, pentru el, era pentru totdeauna pierdută. Stăpânit de invidie, s-a hotărât să-i incite la neascultare şi să aducă asupra lor vinovăţia şi pedeapsa păcatului. El avea să schimbe iubirea lor în neîncredere şi cântecele lor de laudă în reproşuri împotriva Făcătorului lor. În felul acesta, nu numai că avea să arunce aceste fiinţe nevinovate în aceeaşi mizerie pe care el însuşi o trăia, ci avea să arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu şi să producă durere în ceruri.
Primii noştri părinţi au fost avertizaţi cu privire la primejdia ce-i ameninţa. Solii cereşti le-au înfăţişat istoria căderii lui Satana, cum şi complotul lui pentru nimicirea lor, dezvăluindu-le pe deplin natura guvernării divine pe care prinţul răului căuta s-o răstoarne. Satana şi oştile sale au căzut datorită neascultării de poruncile cele drepte ale lui Dumnezeu. Cât de important era, deci, ca Adam şi Eva să onoreze această Lege, singura în stare să menţină ordinea şi dreptatea.
[...] Asemenea îngerilor, locuitorii Edenului fuseseră puşi la probă; fericirea lor putea fi menţinută numai cu condiţia credincioşiei faţă de Legea Creatorului. Ei puteau să asculte şi să trăiască sau să nu asculte şi să piară. Dumnezeu îi făcuse beneficiarii unor bogate binecuvântări; dar dacă ei aveau să nesocotească voia Sa, El, care nu i-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, nu-i putea lăsa nici pe ei nepedepsiţi; păcatul avea să ducă la pierderea darurilor Sale şi să aducă asupra lor mizeria şi ruina.
Îngerii i-au avertizat să se păzească de înşelăciunile lui Satana, întrucât eforturile lui de a-i prinde în mrejele sale aveau să fie neobosite. Atâta vreme cât ei erau ascultători de Dumnezeu, cel rău nu le putea face nici un rău; căci, dacă era nevoie, toţi îngerii cerului aveau să fie trimişi în ajutorul lor. Dacă ei respingeau cu tărie primele lui insinuări, atunci aveau să fie tot aşa de în siguranţă ca şi solii cereşti. Dar, dacă o dată cedau ispitei, natura lor avea să ajungă atât de stricată, încât să nu mai aibă nici o putere şi nici voinţă în ei înşişi ca să reziste lui Satana.
Pomul cunoştinţei a fost pentru ei un mijloc de testare a ascultării şi iubirii lor faţă de Dumnezeu. Domnul a considerat că este bine să le pună înainte o singură restricţie referitoare la folosirea a tot ceea ce se află în grădină; dar, dacă ei aveau să nesocotească voia Sa în legătură cu acest lucru deosebit, aveau să se facă vinovaţi de păcatul neascultării. Satana nu avea să-i urmărească totdeauna cu ispitele lui; el avea acces la ei numai la pomul din care le era interzis să mănânce. Dacă ei aveau să cerceteze natura lui, se expuneau înşelăciunilor lui. Erau sfătuiţi să acorde o deosebită atenţie avertizării pe care Dumnezeu le-a dat-o şi să fie mulţumiţi cu învăţătura, cunoştinţa, pe care El a considerat de bine să le-o transmită.
Pentru a aduce la îndeplinire lucrarea sa fără să fie văzut, Satana a ales să folosească şarpele - ca medium - o travestire bine adaptată pentru scopul pe care-l urmărea, şi anume înşelarea lor. Şarpele a fost una dintre cele mai înţelepte şi mai frumoase creaturi de pe pământ. El avea aripi şi, când zbura prin aer, oferea o privelişte de o strălucire scânteietoare, având culoarea şi strălucirea aurului trecut prin foc. Odihnindu-se în ramurile bogat încărcate cu roade ale pomului oprit şi ospătându-se cu delicioasele lui fructe, era un lucru ce atrăgea atenţia şi încânta ochiul celui ce-l privea. Astfel, în grădina păcii era ascuns nimicitorul, pândindu-şi prada.
Îngerii o avertizaseră pe Eva să aibă grijă să nu se despartă de soţul ei în timp ce erau ocupaţi cu lucrul lor de fiecare zi din grădină; lângă el, ea avea să fie mai puţin în primejdia de a fi ispitită decât dacă ar fi fost singură. Dar, absorbită de îndeletnicirea ei plăcută, fără să-şi dea seama, s-a îndepărtat de lângă el. Când şi-a dat seama că era singură, a avut simţământul primejdiei, dar a dat la o parte teama, considerând că are suficientă înţelepciune şi putere ca să discernă răul şi să i se opună. Nesocotind avertizarea îngerilor, ea s-a trezit deodată privind cu admiraţie şi curiozitate la pomul oprit. Fructul era frumos şi se întreba în sinea ei de ce oare Dumnezeu nu le-a îngăduit să aibă acces la el. Acum era ocazia ce se oferea ispititorului. Ca şi când era în stare să priceapă cele ce se petreceau în mintea ei, el i s-a adresat: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: 'Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?'" (Gen.3, 2). Eva a fost surprinsă şi a tresărit, auzind parcă ecoul gândurilor ei. Dar şarpele a continuat cu o voce plină de muzicalitate să-i aducă laude subtile cu privire la neîntrecuta ei drăgălăşenie, iar cuvintele lui nu-i displăceau. În loc să fugă din locul acela, ea a întârziat, minunându-se că aude un şarpe vorbind. Dacă i s-ar fi adresat o fiinţă asemenea îngerilor, temerile ei ar fi fost trezite, dar ea nu s-a gândit niciodată că şarpele cel fascinant putea deveni un medium al vrăjmaşului căzut.
La întrebarea ademenitoare a ispititorului, ea a răspuns: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: 'Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi'. Atunci şarpele a zis femeii: 'Hotărât, că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul'" (Gen.3, 2-5).
Înfruptându-se din acest pom, a declarat el, ei aveau să ajungă într-o sferă mult mai înaltă a existenţei lor şi să pătrundă într-un vast câmp al cunoştinţei. Chiar el a mâncat din fructul oprit şi, ca rezultat, a obţinut puterea de a vorbi. El a insinuat faptul că din gelozie Dumnezeu voieşte să-i împiedice să mănânce din el, ca nu cumva să ajungă şi ei să fie deopotrivă cu El. Datorită proprietăţilor lui minunate de a da înţelepciune şi putere, El le-a interzis să guste sau chiar să se atingă de el. Ispititorul lasă să se înţeleagă că, de fapt, avertizarea divină nu avea să fie realmente adusă la îndeplinire; ea era destinată numai să-i intimideze. Cum avea să fie posibil pentru ei să moară? N-au mâncat ei oare din pomul vieţii? Dumnezeu nu urmărea altceva decât să-i împiedice să ajungă la o mai nobilă dezvoltare şi la realizarea unei mai mari fericiri.
Aceasta a fost şi este lucrarea lui Satana, din zilele lui Adam şi până în prezent, şi el a urmărit-o cu mare succes. El îi ispiteşte pe oameni să nu se încreadă în iubirea lui Dumnezeu şi să se îndoiască de înţelepciunea Lui. El caută continuu să trezească un spirit de curiozitate nesfântă, o dorinţă nepotolită şi plină de curiozitate de a pătrunde în tainele înţelepciunii şi puterii divine. În eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a binevoit să păstreze ascuns, mulţi pierd din vedere adevărurile pe care el le-a descoperit şi care sunt esenţiale pentru mântuire. Satana îi ispiteşte pe oameni la neascultare, făcându-i să creadă că în acest fel ei pătrund într-un minunat câmp al cunoaşterii. Dar toate acestea nu sunt decât o înşelăciune. Plini de ideile lor despre progres, călcând în picioare cerinţele lui Dumnezeu, merg pe drumul ce duce la degradare şi moarte."

Idem; capitolul "Ispitirea si caderea".
http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html

Cateodata ma intreb de ce nu sunt astfel de intrebari pe aici si despre alte basme din alte religii, sau chiar despre basmele romanesti, care tot sunt mai realistice putin decat mitul lui Adam si Eva. Sunt atatea si atatea legende, mituri si basme, dar societatea actuala e oarecum setata sa aiba o obsesie doar pentru cele din biblie. Invatam putine, si ignoram prea multe.

Tu esti fata aceea din Valenii de Munte numita Laura?

Dupa cum vad ca ti-ai dat seama, toata povestea pute a nonsens, din cauza ca mitul cu Adam si Eva este mitul altei religii decat cea crestina, si anume al religiei mozaice, si in religia mozaica nu exista notiunea de Diavol sau Drac, si ca aceste interpretari mincinoase sunt introduse de cei care au FURAT scripturile religiei mozaice si mint lumea ca este Biblia religiei lor!
Asa ca Dumnezeu i-a pedepsit pe Adma si Eva si la fel pe sarpe, iar toti oamenii se nasca fara pacatul primordial asa cum va mint bestiile sutaniste care il au ca Dumnezeu pe falsul Isus Christos alias Lucifer, alias Diavolul, sau cum scrie Biblia ...pe "dumnezeul" veacului acesta (care este Satan)!
Ptr cei care se simt afectati de faptul ca l-am numit pe Isusul care NU a fost UNS(deci nu este Christos, ci falsul christos) ca fiind Lucifer adica Diavolul, le dau un link care dovedeste clar ca si la Vatican Isus Christos este slavit cu numele de Luciferin prezenta papei de la Roma:
https://www.youtube.com/watch?v=0IgdzyMNfjw

Daca vrei sa citesti in Ezechiel 28:14-18, sa vezi de ce a fost pus ingerul ce a devenit rebel, in Eden. Dumnezeu i-a dat omului liberul arbitru, nu l-a constrans, doar, prin cei doi pomi Dumnezeu le-a dat limita in libertate. Ei trebuiau sa stie ce insemna,, teama Sfanta, si ca viata si bunastarea lor si a urmasilor lor, depindea de Dumnezeul Atotputernic, de ascultarea, fidelitatea si infaptuirea vointei lui Dumnezeu.Satan, s-a folosit de sarpe ca un ventriloc.

"voi spune-ti ca diavolul luase chip de sarpe"
Noi spune-m ca șarpele nu este o descriere figurativa a lui Satana, si nici Satana in forma de șarpe. Șarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana.
Acesta ar fi primul sens cel mai usor de înțeles destinat oamenilor simpli.
Dar mai exista încă 6 sensuri ascunse in același text destinate diferitelor categorii de cititori in funcție de ințelepciunea fiecăruia.
Eu am descifrat abia doua, după ce am studiat cativa ani tot ce mi-a picat in mana despre Kabballah, hiduism etc.
Un neinițiat nu ar înțelege nimic, decât ar citi o poveste bizara, însemnătatea spirituală rămânându-i ocultată.

@ daniel1492

"Șarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana."... si atunci de ce sa pedepsesti sarpele care nu a avut de ales? De ce sa nu pedepsesti fix papusarul? Unde-i logica? Sau poate ca zeul tau nu a stiut ca in spatele sarpelui se afla un papusar.

Sarpili o papat el intai so memerit un mar acru.da di pi aseia o luat unul in gura si o sarit gardul ca lupul cand ia mielul, si l-a dus la vrajitoarea din padure sa-l abureasca.si ea, vrajitoarea l-a dat lu eva care cica i-ar fi spus; babornit-o ce-ti mai place shaorma, crezi ca eu nu stiu ce i-a facut lupulache lu scufita rosie? si l-a chemat pe adam.ca tocmai ii terminase de cusut frunza din fata.atunci asta vazand marul pi masa l-a halit, si eva practic nisi nu a avut timp sa=l avertizeze.sarpili se tavalea pi jios di ras il dure burta di ras.a plecat batand din palmi, si spunand; GATA v-am facut-o.da nu-i chiar comediie aduci a drama.

Daca stai bine si te gandesti la aceasta "poveste bizara" ai intelege de fapt ca reprezinta o "morala" a ce sa faci cand nu trebuie sa faci. Adica... "Sarpele" ispita vine in orice moment chiar si in vis, cand stii ca ai teme de facut si vine "ispita" immmi incepe seriala favorit(la fete), meciul(la baieti), jocuri pe calculator si lasa ca fac temele mai tarziu parintii nu se vor prinde. Ghinion, timpul trece si tu numai ai chef sa faci temele etc. A venit ispita i-ai dat curs as pierdut. Cam asa si cu aceasta pilda biblica. Ne cere sa fim atenti la absolut tot ce inseamna sa nu gresesti cu gandul, vorba, fapta... fata de ceilalti.
"Si deja stia ca nu o sa-l asculte, de ce si-a mai batut capul si a facut toata comedia?"
Ca sa decida singuri, sa aiba libertul albitru in ceea ce privete viata lor, destinul lor. Dzeu te lasa sa alegi ce vrei, dar consecintele sau rasplata nu vor intarzia sa apara; de asta.
Sunt parinti care vor sa isi testeze copiii spunandu-le ca au de facut fara sa le impuna timpul in care sa desfasoare activitatea. In functie de cum se descurca progenitura il tine fie din scurt, fie sub observatie(deoarece ei vor ca acestia sa aiba note mari, sa aiba facultate terminata, catiera etc).
Si daca nu stiai din greseli invatam cu totii. Nu ai cum sa inveti din greselile altora daca nu experimentezi pe propria piele. (Iti doresti ceva, de ex: iti place sa mananci placinta cu branza si alegi sa mananci foarte multa incat pe viitor nici numai vrei sa auzi de asa ceva. Evident ca poate ai auzit asta cu mancatul exegerat a ceva ce iti place, dar pana nu ai incercat-o pe pielea ta nu ai cunoscut cu adevarat senzatia care pe viitor sa te faca sa zici nu vreau sa mai vad placinta de branza in fata ochilor. Cam asta e cu stiam dar doar din greselile mele pot invata unele lucruri).

Esti pe drumul cel bun, insa raspunsul clasic "biblia nu trebuie interpretata in sens literar/exact, ci trebuie privita la nivel spiritual in sens de invatatura morala". Adica, diavolul a ispitit femeia, femeia pe barbat, astfel amandoi au incalcat porunca lui dumnezeu. Detaliile, sunt nesemenificative. Cel putin asa ti-ar raspunde un preot/credincios, nu si-ar bate capul cu detaliile.

Esti bine oricum.

Sarpele a convins-o pe Eva sa manance din fructul "cunostinei binelui si raului

Asa cum te convinge pe tine sa faci scandal cu credinciosi si atei pui subiecte ca sa certe si e pacat ce faci, La fel te insala pe tine sa nu crezi, hai sa iti dau un exemplu ca sa iti dai seama Daca omor un om tu ce crezi cam facut bine sau rau? Daca vad un cersetor si ii dau 100 de lei ce fac rau sau bine? Daca nu stiam cei binele si rau ne omoram nu ca nu stiam ce e, tu stii cand faci bine sau rau nu? sau tu nu sti? nu ai cunoasterea asta? tu omori lumea si nu sti cai omorato nu sti ca ai facut rau vezi ce inseamna cunoasterea binelui si raului, Si diavolul a luat forma de Sarpe nu a fost Animal, Mai iti dau un exemplu daca te lasa Daca sarpele era viclean si lua din pomul vieti eterne faceai bine si rau o viata intreaga etern aviai dusmani eterni se inmulteau, traiai in acest corp etern daca doamne fereste aveai vreo boala si era viata eterna si nu puteai umbla 100 de ani cine sta langa tine etern? cine te ingrija? sau o boala cazuta la pat, pentru ca ei au mancat prima din marul vieti si a cunoasteri si apoi sa manance din viata eterna pateai ceva iti rumpei o mana o viata eterna ramai handicapat nu, va place, Pentru ca noi suntem trecatori pe pamant ne-a dat Dumnezeu sansa sa alegem bine sau rau, Sufletul nostru, se va duce la rau sau la bine, pentru ca erau doar 2 oameni si le-a spus curiozitatea lor asa ca a ta i-a facut sa muste asa cum tu iai facut pe multi sa se certe pentru nimic P.S. Serpi

Mai tu nu pricepi ca sarpele a vrut sa faca rau omului, de aia i-a zis Evei sa manance din pomul cunoasterii binelui si raului si nu din cel al vietii. Pai daca era nemuritoare putea sa mai moara?!?

Da frumoasa poveste

Dacă i-ar fi păcălit să mănânce, întâi, din pomul vieţii, n-ar mai fi avut ce face cu ei, fiindcă n-aveau cunoaştere şi nu deveneau decât nemuritori trupeşte. Dumnezeu, atunci, le-ar fi luat oamenilor şi cunoaşterea pe care o aveau înainte de-a fi ispitiţi de diavol şi-ar fi fost ca nişte roboţi, care mâncau la ore fixe, îşi făceau nevoile la ore fixe şi se împreunau la ore fixe, iar Dumnezeu ar fi făcut ce-ar fi vrut cu ei. În cazul ăsta, nu-i mai erau de niciun folos diavolului.

Dumnezeu îl pedepseşte pe şarpe, nu fiindcă El(Dumnezeu) ar fi prost şi n-ar şti cine e în spatele tărăşeniei cu ispitirea oamenilor, ci-l pedepseşte din cauză că s-a lăsat folosit de diavol. Şi, stai liniştit, că şi pe diavol îl pedepseşte, şi mai şi decât pe şarpe. Faptul că stă în iad, unde suferă întruna şi se perpeleşte, că nu mai ştie cum să câştige suflete, e o pedeapsă mult mai mare decât aceea de-a te târî şi de-a mânca ţărână.
Ca să-ţi răspund şi la întrebarea de care râzi cu atâta ardoare, îţi spun că, da, şarpele avea picioare. Îţi vine greu să crezi, dar aşa e. Înainte de căderea lui Adam şi-a Evei în păcat, şarpele avea picioare.
Pe lângă asta, c-am văzut că scriu unii în comentarii că nu i-a ieşit lui Dumnezeu pedeapsa cu mâncatul ţărânii, vă spun că şarpele mănâncă ţărână, atunci când îşi sapă galeriile de sub pământ.

Dumnezeu le-a dat un test primilor oameni, pe care, din păcate, nu l-au trecut. A vrut să le arate şi lor, pentru că El deja ştia, că nu merită nemurirea şi darul cunoaşterii desăvârşite. De-asta i-a şi permis diavolului să intre în Rai: ca să-i ispitească şi ca, şi ei, să vadă că nu sunt vrednici pentru ce li se pusese dinainte.

P.S. Înainte de greşeala primilor oameni(Adam şi Eva), toate animalele vorbeau sau, mai bine zis, comunicau cu oamenii. E greu de explicat cum se poate asta, dar aşa e: animalele şi oamenii puteau comunica între ei. Abia după ce-au căzut în păcat, din cauza ispitirii de către diavol, omul şi-a pierdut capacitatea de-a le înţelege pe animale. În istoria credinţei creştin-ortodoxe, există mulţi Sfinţi, care vorbeau cu animalele, fiindcă se îndumnezeiseră, adică ajunseseră, încă din viaţa asta, la starea în care se aflau Adam şi Eva înainte de-a cădea în păcat, ba, chiar, la o măsură mult mai înaltă.
Un exemplu clar pot să-ţi dau, la Sfântul Antonie cel Mare, cel care a pus bazele monahismului.
Sfântul Antonie trăia pe un munte, într-o peşteră, şi avea răsaduri cu varză, morcovi şi alte legume, ca să mănânce şi el. Deseori vedea că-i dispar din legume, până când, într-o zi, s-a pus la pândă şi a văzut că venea un iepuraş, care-i mânca recolta. Atunci, Sfântul l-a prins pe iepuraş de urechi şi l-a mustrat cu blândeţe: "De ce-mi furi legumele? De-acum înainte, să vii să-mi ceri!". De-atunci şi până la mutarea Sfântului la Dumnezeu, iepuraşul doar se afişa la gura peşterii Sfântului şi aştepta, iar Sfântul Antonie cel Mare ieşea şi-i dădea morcovi, varză, ceapă, ce avea şi el în grădină.
De-aici rezultă că, dacă trăieşti o viaţă ascetică, plină de nevoinţe, poţi ajunge, încă din viaţa asta, să poţi vorbi cu animalele, aşa cum făceau Adam şi Eva.