Scopul oamenilor nu este acela de a avea o viata morala? Eu nu inteleg de ce atatea certuri intre atei si religiosi pe baza unor ideologii daca tot acelasi scop avem.

Moralitatea unuia nu se potriveste cu moralitatea altuia si de aici apar conflictele.

1. Nu avem un scop, chiar daca ii dai unul, asta nu inseamna ca ai aparut cu unul.
2. Religiosii spun ca fara dumnezeu nu exista moralitate /:) http://i.imgur.com/Fxoei.jpg
Lipsa gandirii duce la hartuiri din partea lor, din iubire, cica pentru "salvarea sufletelor noastre", suflete care oricum nu exista :))

Scopul vietii difera de la om la om, fiecare isi cladeste unu tel sau altul traieste dupa un principiu sau altul.

Nu, nu este acela de a avea o viata morala, nu toti si nici macar majoritatea.
Nu cred ca avem cu toii acelasi scop.

Exista 2 feluri de morala. Una care vina din constiinta, alta care este indusa si educata. Ce-a de-a doua, care nu e bazata pe o intelegere speciala, care vine dintr-un mod de a fi, nu are nicio valoare. Un exemplu ar fi: Nu mai fuma, pentru ca te vede Dumnezeu. Si unii oameni, se sperie si nu mai fumeaza. Asta e morala mecanica.

Da, dar noi nu putem avea o constiinta morala, pentru ca nu avem vointa.

Morala obiectiva este aceeasi pe tot pamantul; morala subiectiva este peste tot diferita si fiecare o defineste in felul sau: ceea ce este "bine" pentru unul, este "rau" pentru celalalt si viceversa. Este un baston cu doua capete pe care il intoarcem cum vrem noi.

De cand exista oamenii pe pamant, s-a format incetul cu incetul in noi, cu ajutorul a tot ceea ce ne inconjoara, un organ a carui functie este constiinta morala. Orice om are acest organ si cel care e condus de constiinta se comporta automat respectand Poruncile.
Daca constiinta noastra ar fi deschisa si pura, nu am avea nevoie sa vorbim despre morala. Constiinta nu e un baston cu doua capete. Este perceptia foarte clara, formata in noi de-a lungul epocilor, a ceea ce este bine si a ceea ce este rau. Din nefericire, din cauza societatii, acest organ este in general acoperit de un fel de crusta. O suferinta intensa sau un soc poate sparge aceasta crusta, iar atunci constiinta vorbeste. Dar peste putin timp omul se linisteste si organul se acopera din nou. Un soc foarte violent este necesar pentru ca organul sa fie automat dezvelit de tot.
De exemplu, un om asista la moartea mamei sale. Instinctiv, constiinta incepe sa vorbeasca in el. Sa iti iubesti, sa iti indragesti si sa iti onorezi mama este datoria oricarui om. Dar omul este rareori un fiu bun. Cand mama sa moare, omul isi aminteste cum s-a comportat fata de ea si incepe sa sufere. Dar omul este un adevarat porc. El uita foarte repede si se intoarce la vechiul sau fel de a trai.

Cel care nu are constiinta, nu poate fi moral. Pot sa stiu ce nu trebuie sa fac dar, din slabiciune, nu ma pot abtine sa nu fac. Astfel eu stiu - doctorul a spus-o - ca nu imi face bine cafeaua. Dar cand mi-e pofta de cafea, nu imi aduc aminte decat de cafea. Doar cand nu mi-e pofta de cafea sunt de acord cu doctorul si ma abtin. Cand dorinta este satisfacuta, putem fi morali pana la un anumit punct. Cata vreme nu suntem in stare sa ne controlam dorintele, nu putem vorbi despre moralitate, pentru ca nu ne putem controla pe noi insine.

Fiecare traieste cum vrea si cum poate atat timp cat nu au de suferit cei din jur.

Moralul nu se poate defini. Fiecare om are chestii morale si chestii care nu sunt morale.

Nu e adevarat, Scopul oamenilor nu e de a avea o viata morala cu atat mai putin a ateilor care prin definitie nu cred in moral sau imoral bun sau rau ...totul e relativ...bun e ce imi place si e si moral si rau e ce nu-mi place si e si imoral!