Se da urmatorul citat biblic: „După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă" (Iacov 2.26)
1. Din punctul de vedere al bibliei, un om cu o credinta moarta este credincios sau necredincios?
2. Poti fi crestin fara sa fii credincios sau este o contradictie?
3. Presupunem ca cineva il intreaba pe un astfel de om daca este crestin/ credincios. Din punctul de vedere al bibliei, daca el ar raspunde ca nu este crestin/ credincios ar spune sau nu adevarul?

Un om cu o credinta moarta e un om fara credinta, deci necredincios."Dar va zice cineva: -Tu ai credinta si eu am faptele.Arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele- "Iacov 2 : 18 Eu pot spune ca am credinta ca un pod de giata ma va tine, dar daca refuz sa pun piciorul pe el, faptele mele contrazic ceea ce ptrtind ca cred. Faptele noastre reflecta convingerile noastre, ceea ce credem cu adevarat.
Talharul de pe cruce aflat langa Mantuitorul Hristos n-a apucat sa faca multe fapte bune, nici macar sa se boteze si totusi Mantuitorul i-a promis ferm: " Adevatat iti spun ca astazi vei fi cu mine in rai"(Luca 23: 43)
Dar a facut ce e esential:
s-a adreasat celui in drept sa decida asupra vietii eterne a cuiva - Doamne adu-ti aminte de mine cand vei fi in imparatia Ta- Luca 23: 42 si
-a recunoscut ca era vinovat ( pentru noi este drept caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre- Luca 23- 41.
Eu sunt convinsa ca Mantuitorul are in rai multi talhari.

1. Necredincios, iar faptele păgâne nu îl fac credincios.
2. Te poți recomanda creștin, practicând o credință, dar asta nu te face credincios.
3. Adevărul în logica creștină este după judecata de apoi. Pe pământ avem doar instrucțiuni, fără "adevăruri" din partea creatorului.
4. Cui drc îi pasă de cine și cât de credincios e?

Nu ar fi mai bine să-ți vezi tu de credința ta și să nu te mai preocupe credința sau necredința altora?

Pe mine nu mă interesează nici cât negru sub unghie în ce crede un om (sau dacă crede în ceva) atâta timp cât se comportă ca un om decent.

Există oameni buni care sunt atei, creștini, musulmani, budiști sau orice altceva. La fel cum există și oameni răi în toate categoriile.

======
„După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă" (Iacov 2.26)
======
Deci așa cum e de falsă afirmația "trupul fără duh este mort", tot așa de falsă e și afirmația "credința fără fapte e moartă". Credința există sau nu. Nu poate fi moartă sau vie. O credință moartă nu există.


Duhul e o fantezie. Trupul pentru a trăi are nevoie de condiții de viață, deci de apă, mâncare și așa mai departe pentru că omul e o viețuitoare, nu e o marionetă comandată sau alimentată de un duh.
Deci în realitate nu duhul îl ține pe om în viață ci condițiile de viață. Dacă un om nu mănâncă, nu are căldură, nu are apă, nu are aer, dacă e bătrân sau bolnav atunci moare.

De credință are nevoie doar omul mincinos pentru a-i fi crezute minciunile pentru care în mod evident nu există dovezi. Un zeu nu are nevoie de credință, pentru că zeul e atotputernic și nu are nevoie de nimic, nu are de ce să fie mincinos și dacă vrea să fie crezut poate produce dovezi fiind atotputernic (în cazul în care ar exista o asemenea absurditate numită zeu).

Cei care promovează biblia trăiesc de pe urma oamenilor naivi și creduli și de aceea laudă credința. În loc să spună că a avea credință e o slăbiciune de care profită omul mincinos, vor spune că e mare nevoie de credință și că zeul are nevoie de credință și răsplătește omul pentru ea. În realitate de credința omului naiv se folosesc doar ei pentru a putea trăi mai bine.
Un om care crede în personajul imaginar inventat de ei, dar care nu ascultă de ei și nu li se supune lor, nu le este de trebuință și vor spune despre acel om că are o credință moartă, adică inutilă acelora care se folosesc de poveștile respective.

Un om cu credință moartă e credincios, dar e inutil. E înșelat doar pe jumătate și obiectivul cel mai important pentru cei care se folosesc de asemenea povești, adică obediența și ascultarea nu e realizat.

Fără a crede în povești nu poți fi creștin adevărat. Trebuie să ai cel puțin credință moartă ca să fii creștin.

Cine nu crede în povești, deci omul necredincios (fie ea și credință moartă) spune un neadevăr atunci când spune că e creștin.

S-a încetățenit ideea (bineînțeles falsă și insistent promovată) că omul necredincios, sau omul care nu e creștin e un om rău. În aceeași măsură apartenența la o comunitate fiind legată și de religie, majoritatea membrilor unei comunități, credincioși sau nu se declară toți de aceeași religie cu majoritatea membrilor comunității ca să nu existe divergențe și neînțelegeri. Prin urmare, ca să nu aibă probleme majoritatea necredincioșilor când sunt întrebați spun că sunt credincioși și creștini adevărați. ( pe principiul "Fă-te frate cu Dracul până treci puntea!", iar aici "până treci puntea" înseamnă pentru totdeauna)

Ce încredere se poate avea într-un zeu care trimite oamenii la furat, la tâlhărie și la război?
Unde e puterea și cunoașterea zeului care trimite iscoade ca să afle ce mai e de furat și de tâlhărit pentru că nu știe? Ce valoare mai au cele 10 porunci și mântuirea? Zero.
https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=59&cap=13
https://www.biblestudytools.com/numbers/13.html
https://www.youtube.com/watch?v=2tofBJ1KNO0

Hristos ne-a învățat că: "Nu tot cel ce-mi zice Mie: "Doamne! Doamne!" va intra întru împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri." (Matei 7, 21). Ceea ce ne învață Sfânta Scriptură este că doar credința, lipsită de fapte, nu ne garantează mântuirea. Trebuie și fapte că să întri în Împărăția lui Dumnezeu. Căci și dracii cred și se cutremură.
Totuși asta nu înseamnă că orice om care păcătuiește va intra în iad. De fapt, dacă Hristos nu ne-ar fi dăruit iertarea păcatelor prin Spovedanie, niciunul dintre noi nu s-ar putea mântui. În concluzie, doar pentru că cineva face păcate nu înseamnă că e necredincios. Toți sfinții au avut păcate.
La asta se referă Sf. Apostol Iacov când zice că fără fapte credința e "moartă".
Cred totuși că mai relevant legat de ce-ai întrebat are legătură cu un păcat despre care am citit mai demult într-un articol. Vezi tu, sunt unii oameni care, dacă-mi permiți să spun așa, își pun prea multă nădejde în Dumnezeu, dar ei nu fac nimic. Sunt genul de oameni care spun că Dumnezeu oricum îi va ierta, "că doar e treaba Lui", iar ei nu fac nimic. Acești oameni nu se mântuiesc dacă nu se îndreaptă.
Legat de punctul 2, nu poți fi creștin dacă nu crezi. N-ai cum. E paradoxal.

1. Ca să fii credincios, trebuie și sa crezi în Dumnezeu, dar și sa ai faptele pe care le cere Dumnezeu și Biblia.
2. Pai nu poți sa fii creștin dacă nu ești credincios, e logic.
3. Dacă nu este creștin cu adevărat și spune ca nu este, zice adevărul.

1- El doar crede, dar nu-i este credincios lui Dumnezeu, nu se-ncrede în EL.
2- Este o contradicție.
3- Depinde de situație...