Se spune că moartea este ceva natural... În acest caz, de ce apare acea frică firească în iminența ei, mai ales în situația accidentelor, când intră în acțiune instinctul de supraviețuire? E normal să ne fie frică de ceva așa-zis "natural"?
Ordonare:
Cronologică
"Această postare v-ar putea răni sentimentele, în special (dar nu numai) dacă sunteți religioși. Ai fost avertizat.
Câteva lucruri importante:
Nu moartea este acel lucru de care se tem cei mai mulți, ci procesul care o precede: muritul.
A muri este ca o formă de artă. Este nevoie de toată viața pentru a vă pregăti pentru asta.
Toată lumea se teme să moară, fără excepție, dar, în timp ce unii oameni reușesc să se consoleze sau adapteze cu ideea, alții nu reușesc.
Există mai multe moduri sau metode care promit să ne scutească de temerile noastre. Putem fie:
-fugi de ele,
-lăsați-le altcuiva să se ocupe de ele sau
-înfruntați-vă temerile și încercați să le depășiți.
Secțiunile „Religie" și „Sfaturi pentru viață" din ziare folosesc mai degrabă una dintre primele două metode și încearcă să ne ofuscăm mintea prin constructe intelectuale sau religioase. Din păcate însă, acest lucru funcționează doar pentru o perioadă limitată de timp:
Am luptat în două războaie și ceea ce am observat este că în special tipurile(de oameni) religioase și cele „pregătite intelectual" aveau cele mai multe probleme. În fața imediată a morții, sistemul lor de credințe a eșuat și s-a sfărâmat ca o casă de cărți, iar acești oameni săraci au trebuit să înfrunte cea mai grea frică a lor, fără să rămână nimic pentru a-i mângâia.
Prin urmare, cel mai bun mod este să luați drumul înalt: Înfruntați-vă frica și depășiți-o.
Ne temem de ceea ce nu știm; moartea și muritul nu fac excepție. Aceasta înseamnă că trebuie să înveți un lucru sau două despre moarte.
Desigur, nu poți face asta stând pe o canapea și citind articole inteligente. Ieși și pleacă acolo unde locuiesc și mor oamenii. Tot ce am aflat despre moarte am aflat in primele linii ale frontului și în timpul unei șederi de spital în urmă cu câțiva ani.
Iată câteva observații pe care le-am făcut pe subiectul „sfat despre moarte":
Moartea nu este chiar atât de specială. Moartea este un proces normal și după ce ai văzut că mor un număr de oameni vei realiza că nu este pre mult de facut. Mulți oameni în vârstă au o „aici suntem, să trecem cu ea" atitudine care pare să funcționeze bine.
Moartea nu are atribute: nu este nici bună, nici rea, și nici nu este îngrozitoare. Este la fel de neutru ca cerul de noapte sau pădurea în care mergi și nu-i pasă de temerile tale. O lupți sau o îmbrățișezi, este la fel.
Nu te atașa prea mult de viață. Adesea ne suprasolicităm existența și viața în sine și, când vine timpul, urletele și țipetele încep. Fiți conștienți că nu sunteți nimic special, că existența dvs. este absolut lipsită de sens. Majoritatea societăților occidentale(si nu numai) atașează un preț foarte ridicat vieții și se feresc cu totul de discutia despre moarte. Nu este de mirare că toată lumea se teme să moară.
Cel mai important, toate „observațiile" despre moarte sunt lipsite de sens dacă nu ai ajuns la ele singur. Ai o viață întreagă pentru a te pregăti, așa că ieși pe străzi și învață un lucru sau două despre viață și moarte.
Până la urmă, viața și moartea sunt inseparabile una de alta. Scoateți ce e mai bun din cele două."
-Roland Bartetzko
Raspuns la intrebarea:"How did you overcome the fear of death?" Traducere:R.K.Blue
Deşi răspunsul nu se adresează aceeaşi întrebări ca a ta, mi se pare că însumează şi raspunsul întrebării tale, printre altele.
Răspunde
E ceva natural prin prisma faptului ca stim ca e atat de sigura de victorie incat ne lasa avantaj o viata intreaga, dar in momentele in care constientizam cat e de aproape, partea rationala din creier este eclipsata si intervine creierul reptilian care activeaza instinctul de supravietuire, la fel cum il activeaza si in alte situatii mult mai banale pentru conservarea noastra, cum ar fi cand bagi mana in apa rece, sau in foc, reflexul va fi sa retragi mana, insa rational, tu nu vei apuca sa dai acel impuls la creier, el apare natural 
Asta e si intrebarea mea, daca tot murim, de ce pana mea mai ne int cand! E o contradictie.
Eu sincer mi-e frica de accidente si alea, de chin, nu ca mor, chiar de moarte nu am frica si nu am avut vreodata, se taie firu si pa, mare chestie nu vad. Sincer de viata mi-e mult mai frica.
Adica ce fac, muncesc, trag ca prostu, am o viata de cacao, dar mi-e frica ca ma duc, desi daca m-as duce acu ar fi mai bine, ca as scapa de lupta inutila de dupa, ca apoi tot sa ma duc.
Undeva ceva nu-mi da mie.
Aia care au viata buna da, acolo merita sa le fie frica pentru ca au ce trai, si cu cat mai multe zile bune, cu atat mai bine.
Dar cand vad aurolaci care le e frica de tren, ma mir putinel asa, bine ca le e frica sa nu crape, nu de chin, culmea.
Adica "sa nu mor acu, sa mai iau niste picioare in barba, foame, sete, mizerie, frig, imi place la nebunie viata asa si mi-e sa n-o pierd", very strange pentru mine, zau.
Caz concret, m-am dus cu mama, tata vitreg la spital la un vecin care avea 92 ani, era la final omu avand cancer, incepuse sa tipe "nuuu vreau asa moooor", eu de colo "hoo, bremse adica frana, acu te-ai trezit? Gata, se joaca finalu in finala, nu mai ai 20 ani".
Am chemat medicu, i-a dat in cap cu diazepam si morfina ca mai avea dureri si l-a calmat, a patra zi a murit.
Al dracu mosu ce ambitios era, doamne ce am mai ras.
Era cam la pat, ce draci viata ar mai fi avut? Doamne cata minte pot avea unii oameni. Adica ii era frica ca scapa de chin.
Ce draci, ai 92 ani, esti la pat, gata, zi mersi ca scapi, daca esti sanatos da, poti avea si 101 ani, ca te bucuri de viata, altfel ce rost are?
Depinde de viata! Ca daca am o viata de cacao nu mai am nici un motiv sa am frica ca ma duc, ca mi se scurteaza suferinta si e mai bine, deci e relativ.
Nu la toti este asa, de ex la mine si altii dorinta de a merge mai departe e direct proportionala cu calitatea vietii, caci altfel dispare motivatia de a merge mai departe, e mai complicat decat pare.
Probabil, ma refeream la majoritatea cazurilor, dar chiar si in contextul asta, ca imi spui tu cred ca apare in urma unei analize rationale, pe care nu ai apuca sa o faci/gandesti in cazul in care te-ai confrunta cu un pericol iminent de moarte, sa zicem la cateva secunde distanta si ai putea face o actiune pentru a evita asta, cel mai probabil ai face-o. Vorbesc strict la nivel conceptual, nu nominal
Se spune că moartea este ceva natural...
Când se spune asta, ce se spune de fapt?
Că este inevitabilă.
Ai spus bine, așa zis - natural.
Ca să înțelegi ce este viața, este continuă evitare a morții, este o luptă continuă pentru păstrarea structurii libere de constrângerile materiei moarte, non vii. Așa că frica de moarte face parte din lupta pentru viață. Este un soft care generează acele trăiri. Mi-e frică este rezultatul unui soft.Cine a generat această trăire numită frică, dintre strămoși, până la tine inclusiv, acela a supraviețuit. Astfel dacă pui în spatele unei pisici de apartament care nu a fost niciodată afară un cremvurșt lung, sau un castravete, ia sare în sus se aruncă pe pereți și fuge. De ce? A învățat de la strămoși și mama ei i-a tranmis, ori fugi imediat ( ți-e frică) ori nu mai exiști. Ea nu are timp să facă acest raționament, această frică, acest soft este în ea, ea se identifică în momentul trăirii fricii cu acest soft, este un soft al vieții, este un soft al luptei pentru supraviețuire. Fraza că moartea este ceva natural este un moft, vorbe înșirate una după alta. Naturală, făcând parte din natura vieții este frica.
De fapt, nu chiar, pentru că instinctul de supraviețuire e ceva universal, până și insectele îl au, aparent am fost martor la o muscă care stătea pe spate și se zbătate într-o farfurie cu apă, ce se zbătea? Ca să supravietuiască, iar frica de moarte face parte din instinctul de conservare.
Aaa, asta da, ai dreptate, eu ziceam asa de gandire in sine, ca multi zic si fara pericolo "AOLEEEU, cum sa mor?", adica fara sa fie in pericol efectiv, la aia ma refer. Oricum o contradictie exista "aoleu viata-i grea", dar trag de ea ca si cum ar fi de lux, hm., aici la nivel rational se pare.
Inseamna ca mint ca e nasol, si ca le e f bine la toti care gandesc asa, sa nu se mai planga ca nu le da salarii mari cand ei se poarta ca si cum viata e o fericire.
La chestia rationala n-am prea inteles eu, cred ca doctrina religioasa, nu stiu. Mai ales ca si acolo zice ca in rai e bine, dar tot de viata asta "de cacao", trag.
Bine zis, asta cand pericolul este acolo. Pai este un soft, clar e un soft. Natura ne-a adaptat cu frica asta ca vorba ta, te feresti de pericol sau dispari.
Si e ca la programare:
IF pericol sa crapi THEN frica mare, si aia e.
IF frica mare, THEN do cutare chestie ca sa eviti pericolul.
Si e acolo si exact ce actiuni vei face in acel caz.
Asa e si la atractie, dar poate nu ai vrut sa fi de acord cu asta.
Daca umbli in soft o sa fie asa:
IF vezi o gagica tare rau buna THEN frica sus ca pi are dinti si te musca de p.
IF pi are dinti si musca, THEN fugi cat poti.
Atunci când percepem o situație ca pe un eventual pericol, creierul secretă adrenalină, iar
noua începe sa ne fie frica, la fel cum e părul care se ridică în urma unui cantec.Este sustinut faptul că vibrațiile vocale ale interpretului pot fi similare cu cele ale unei persoane care strigă după ajutor.
Caracterul principal - un spermatozoid - trebuie sa treaca peste diferite obstacole sau sa concureze cu ceilalti spermatozoizi pentru a ajunge primul, al 2 lea sau al 3 lea la linia de finish si toate prin frica (boost)
De la cea mai mica celula înregistrata pana la cea mai mare exista acest instinct de supraviețuire însoțit cu frica.
Daca nu ar exista frica, nu ar exista nici supravietuirea, parerea mea.
Gandeste-te numai: ne-ar ucide leii pe camp, ne-am ucide unul pe altul fara frica, smd.
Nu cred ca îți vine sa crezi, dar toate fobiile noastre inclusiv declansarile de autoaparea sunt pregatite pentru a se autoapara. Moartea da semnale chiar si în constient, în timpul cosmarelor, atunci cand creierul intentioneaza sa ne treazeasca dupa un soc avut.
"Toată lumea se teme să moară, fără excepție" Fals. Un creștin înțelege că moartea este poarta către o viață perfectă.
Nu e adevarat. Si ciorile se sperie de moarte si zboara daca sunt amenintate.
Si ce cine a programat supravietuirea? Ajungem la intrebarea pusa de mine zilele trecute. M-am gandit sa pun aceeasi intrebare ca cea de fata si in acelasi timp m-am gandit la un raspuns ca al tau. Am zis ca nu are rost si am venit cu intrebarea despre supravietuire unde multi atei nu stiau ce sa mai spuna. I-am incurcat cu intrebara cine ce a facut legea supravietuirii in contextul in care ateii o dau cu legile fizice insa legea supravietuirii se suprapune peste legile fizice. Cum vrea o stea fara viata sa supravietuiasca? Ce face ce legi fizice?
De murit o stea se vorbeste ca explodeaza dar cum face sa "supravietuiasca" intra in discutie? Legile morale nescrise se reduc la legi fizice? Nu cumva legile morale se suprapun si ele legilor fizice? Vorbeai de cauza efect legi fizice ca nu exista libertate de alegere ai tratat cam superficial ignorand ca legile nu sunt doar niste legi si ca materia nu se supune doar unor legi fizice. Ma refer la materia ce alcatuieste omul.
Cunoastem prea putine lucruri despre materie ca sa spunem ca "de fapt nu e libertate de alegere" cand de fapt exista libertate de alegere. Doar Dumnezeu stie cat e libertate de alegere si cat nu e libertate de alegere. Imagineaza-ti libertatea de alegere ca ideile care sunt amestecate intr-o urna loto si la un moment dat doar o bila sau idee iese.
Tu vii si spui ca se reduce doar la un determinism determinat de legi fizice. Eu iti spun ca urna e reala si ca bilele sunt amestecate la liber. Daca te uiti prea mult dupa o particula elementara o vezi dar nu poti in acelasi timp sa-i calculezi si viteza si pozitia. Determinismul legilor fizice in lumea cuantica e determinat de o forta coordonatoare care are o vibratie mult mai mare si care poate determina atat viteza cat si pozitia. Daca nu ar exista o astfel de forta divina n-am mai intelege nimic din ce exista, ar fi un haos in lumea cuantica.
Pai nu e libertate de alegere, faptele ti le-am prezentat poate, deci stii sigur.
Nu alegem mai nimic sincer, alegem din ce ne place, ne atrage, nu noi hotaram ce sa ne atraga, sau ce sa ne placa.
Alegi doar din ce iti place.
Nu tu alegi de cine te indragostesti, nu tu alegi sa-ti placa dulciurile mai mult ca, castravetele, si multe altele.
Nu stiu cine a programat supravietuirea, dar nici dumnezeu nu e, ca ei pe el cine l-a facut?! Aici se rupe firu.
Normal ca, suna mai mult a creatie dar nu da nici asta. Una ca e atata rau pe pamant, deci daca un destept ar face oamenii, i-ar face altfel, apoi el de unde vine? Si care a fost primul? Ala care l-a facut pe dumnezeu, si asa mai departe bunica-su, strabunica-su, etc pana unde?
Ceva nu da aici.
Pe de alta parte totu e asa aranjat, ca nu prea pare intamplare.
S-ar zice ca din combinatiile posibile au fost si gene care dictau sa vrea sa mearga mai departe, si alea au supravietuit. Insa totusi de unde stia cum sa supravietuiasca, cum stia ca trebuie sa faca pentru asta. Ca adaptare fara un soft nu ai cum, chiar daca mediu o cere, poti sa nu te adaptezi ca nu stii cum.
Dar si aici zic evolutionisiti ca unele gene au stiut asa din intamplare, si alea au mers mai departe.
Insa cum din niste bacterii care erau adaptate deja si care nu mai aveau motive sa se adapteze, au iesit oamenii?!
Măi Mositti, parcă ai fi frate cu mine. Dacă se face și anul ăsta vot pentru userul anului, ai de pe acum votul meu. Iar chestia cu pi are dinți, eu am avut o experiență pe pielea mea, și am redat-o într-o nuvelă ca aparținând altcuiva. Stai că caut acum și o redau aici, că meriți.
Nu o găsesc acum în vasta mea operă, care va rămâne în istoria lătrăturii române, și se va da bacul din ea în secolul 22, dar o caut de mâine dimineață începând, salvez acest topic în fișier separat și revin.
"gene care dictau sa vrea sa mearga mai departe" - si acelea cum au aparut? Ce le spunea ca trebuie sa faca ceva ca sa supravietuiasca? Eu zic ca raspunsurile la toate astea nu se afla doar in domeniul material pe care noi il percepem. Cand vorbim despre Dz nu vorbim de ceva material care neaparat trebuie sa aiba un inceput. Acolo sunt alte chestii. Legat de libertatea de alegere se ajunge la conceptul cauza-efect cum ai zis insa nestiindu-se tot despre cum functioneaza creierul uman nu putem sa punem alegerile doar pe seama unor legi fizice. Sunt corpuri sau organisme cu integritate structurala compatibila cu viata si totusi sunt moarte. Cand omul e mort e doar materie insa cand e viu mai e si altceva decat doar materie. Alegerea caracterizeaza ceva viu care nu e doar materie. Vezi, explicatiile se complica daca cautam sa comparam tot ce stim si cat nu stim si nu se limiteaza doar la ce ai zis tu ca "nu alegem ce ne place" insa ai omis partea cu ratiunea. Cu o emisfera cerebrala ne place se ocupa cu preferintele iar cealalta cu partea rationala adica intr-o emisfera e inima figurativa iar in cealalta emisfera e mintea sau ratiunea.
Nu vreau eu nici un user an ca nu ma int asta, tot pe tine te votez si anul asta.
Ideea era ca daca umbli in soft, ai frica de ce scrii in soft sa ai. Cand am zis ca si la relatii e asa, nu erai de acord, adica legea atractiei.
La atractie este asa (totul e la nivel inconstient, de aia nu putem controla ce zice inima chipurile):
IF figura aluia/aleia emite trasaturi evolutioniste care ajutau la supravietuire THEN start atractie adica il percepi frumos - 0
IF atractie is started THEN VERIFY IF:
1 - Omu are ceva in cap
2 - Ce caracter are, cum se comporta
3 - Cum se imbraca
IF 0 is done but 1, 2, 3 are missing, THEN continua relatie
IF 0 is done but 1, 2, 3, are present, THEN continua relatie
IF figura aluia/aleia nu emite trasaturi evolutioniste care ajutau la supravietuire THEN atractia doesn`t start.
STOP running software.
Deci dupa STOP inseamna ca nu mai conteaza cele 3.
0 este prima aia cu fizicul. Deci 0 e proba eliminatorie insa nu suficienta pentru o relatie de calitate, insa asta nu are loc in programul de mai sus!
Dar fara 1-2-3 merge! Ptr distractie si tot merge. Dar fara 0 nu mai se intampla nimic.
Cred ca am fost destul de clar.
"Această postare v-ar putea răni sentimentele, în special (dar nu numai) dacă sunteți religioși. Ai fost avertizat."
Te simti atacat?
Ce zici tu zici bine "Ce le spunea ca trebuie sa faca ceva ca sa supravietuiasca?". Bine punctat, aceleasi intrebari mi le pun si eu. Dupa ce schema faceau ce faceau?!
Alegerile sunt pe seama unor legi chimice in creier, nu neaparat fizice.
De unde ideea ca nu e doar materie?! Ca si viata este rezultatul proceselor chimice de fapt, e tot materie de fapt, rezultatul materiei, reactiilor chimice.
Ce ratiune? Daca mie imi plac clatite, apai mananc clatite, nu mere, nu ca vreau eu, asa simt ca-mi place.
Pana si moartea e un pradator, altfel nu ne-ar fi trezit creierul la cosmaruri.
Frica e ceva genetic care tine de evolutie. Indivizii care nu au frica, mor mai repede si specia lor dispare. Cei care au frica se mai feresc si specia lor supravietuieste.
Nu toata lumea se teme de moarte, depinde de om cum vede viata, unii care nu o vad asa frumoasa, nu au teama de moarte, din contra o pot considera o eliberare.
De ex eu am mai zis, calitatea vietii da dorinta de a trai, cu cat scade calitatea, cu atata scade si dorinta de a trai, deci nu e mare lucru.
De ce as trage de o viata de cacao?! E doar un exemplu.
Moartea este ceva lasat de Dumnezeu, moarte este si cineva, dar omului ii este frica de moarte, caci stie ca dupa moarte urmeaza sa intre in Rai sau in Iad, dar nu stie in care dintre cele doua.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
