Se spune in Biblie ca Dumnezeu a pus in inima omului gandul vesniciei? Dar eu nu pot procesa asa ceva? Adica totul are un inceput sin un sfarsit.Si trupul omului si al animalelor si al planetei noastre, totul.Cum de Dumnezeu nu are inceput si nici sfarsit?

"Dar eu nu pot procesa asa ceva?"
Cum crezi ca ar procesa un VIERME, o centrala NUCLEARA sau un F-23, te aflii intr-o situatie asemanatoare. Nu ai cum procesa infinitul pentru ca nu-i poti vedea CAPETELE. Una este sa ai un GAND si altra este sa INTELEGI gandul despre VESNICIE. Tu nu intelegi nici de ce Dumnezeu a pus gandul darmite sa intelegi VESNICIA. Dumnezeu nu are nici inceput si nici sfarsit fiindca NU este asemanator noua, EL ESTE GENERATORUL VESNICIEI, nu ai cum intrelege cu amaratul tau de creier INFINITUL. Dumnezeu a pus gandul vesniciei in om pentru a ne apropia de SURSA acesteia, pentru ca sa avem posibilitatea sa primim si noi de la Dumnezeu VESNICIA si atunci dealungul timpului sa INCEPEM sa-L intelegem pe Dumnezeu. Totul este daca DAI GLAS gandului sau te revolti ca tine alegand haosul.

Dacă universul are u început și cauza lui are și ea o cauză și așa mai departe, dacă înainte de orice cauzare nu exista nimic, și nu exista nici o entitate care să nu aibă ea însăși nevoie de o cauză, nici n-ar fi început vreodată să existe lucruri cu început și sfîrșit.Tocmai lucrurile care au nevoie de o cauză sunt dovada că trebuie să existe cineva dintotdeauna altfel existența universului nostru cu un început ar fi imposibilă.

Dumnezeu este personificarea omului,intreaba un copil ce crede despre tatal lui sau mama lui,ca sunt puternici,ca vor trai la infinit,ca stiu totul, ca nu au inceput si sfarsit sunt fantezi copilărești dar cum omul prefera sa traiasca din minciuni ele satisfac partea emoțională a omului nu si pe cea rationala care iti da seama ca sunt fantezi, iar tu simti o indoiala pentru ca totul se numeste credință nu cunoastere, nu stiinta, dumnezeu nu are un inceput asa nici alba ca zapada sau scufita rosie sau alti zei, acest argument copilaresc poate fii folosit pentru orice personaj mistic

Stiinta nu iti poate spune tot ce se vede, dar nici o carte de basme nu iti explica nimic, cum a creat dumnezeu energia?

Toate au un inceput si un sfarsit in lumea materiala. Dar in universul imaterial lucrurile stau altfel.

In manualul de fizica e o eroare. Energia pura nu e acelasi lucru cu materia. Energia pura nu are inceput si nici sfarsit.

Si Petre Ispirescu a atins acest subiect in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.Calul lui Fat Frumos era chiar mai istet decat magarita lui Varlam din Biblie.

Pentru ca e fantezie. Nu exista nimic fara inceput si fara sfarsit. In fantezie e posibil orice. Asa cu fantezie se explica puterea si iubirea nemarginita a lui Dz care lasa oamenii in suferinta de sunt spitalele pline, iar Dz e puternic, iubitor si invizibil. Nu e numai el invizibil. E invizibila si puterea si iubirea lui.

Gandul vesniciei vine mai lesne din teoria evolutiei. O forma de existenta a materiei, are sanse de supravietuire mai mari daca are inscris in codul genetic ca trebuie sa-si doreasca sa traiasca cat mai mult. Formele de existenta care nu au inscris in codul genetic lucrul asta lupta mai putin pentru supravietuire si dispar in timp mai repede.

Dumnezeu nu are inceput si nici sfarsit, noi nu putem ''digera'' asa ceva tocmai din cauza ca avem inceput si avem un sfarsit, in ceea ce priveste trupul fizic, nu sufletul.
Dumnezeu este in afara timpului, El a creat timpul, biblia spune ''Pentru Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi, si o zi ca o mie de ani'' El nu este limitat sau marginit de timp sau de spatiu.
Este ceva mult mai inalt decat putem noi concepe, noi nu intelegem fenomenele care se intampla in universul nostru, cum am putea intelege infinitatea Lui Dumnezeu.
Habar nu avem ce se afla in interiorul unei gauri negre de exemplu, sau ce sunt gaurile albe, sunt mii de cercetatori cu mii de ipoteze, cum spunea un fizician ''Daca adunam tot ce stim despre univers, vom ajunge la concluzia ca nu stim mai nimic''

Cuvântul veşnic înseamnă „care nu se termină niciodată, care nu are început şi sfârşit". Psalmul 90.2 ne vorbeşte despre caracterul veşnic al lui Dumnezeu: „Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!" De vreme ce oamenii măsoară totul în timp, este foarte greu pentru noi să ne imaginăm ceva care nu are început, dar care a existat dintotdeauna şi care va continua să existe pentru totdeauna. Totuşi, Biblia nu încearcă să dovedească existenţa lui Dumnezeu sau caracterul lui veşnic, ci pur şi simplu începe cu afirmaţia „La început Dumnezeu..." (Genesa 1.1), indicând faptul că la începutul timpului înregistrat, Dumnezeu exista deja. Dintr-o perioadă de timp care se întinde înapoi în trecut fără limite şi până la o perioadă de timp care se întinde înainte în viitor fără limite, din veşnicie în veşnicie, Dumnezeu a fost şi este pentru totdeauna.

Atunci când Moise a fost însărcinat de Dumnezeu să meargă la israeliţi cu un mesaj de la El, Moise s-a întrebat ce le va spune dacă îl vor întreba care e Numele lui Dumnezeu. Răspunsul dat de Dumnezeu e cel mai revelator: „Dumnezeu i-a zis lui Moise: «Eu sunt Cel ce sunt.» Şi a adăugat: «Le vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ’Cel care Se numeşte Eu sunt m-a trimis la voi.’»" (Exodul 3.14) Acest lucru semnifică adevărata Fiinţă a lui Dumnezeu, existenţa Lui prin Sine Însuşi şi faptul că este Fiinţa fiinţelor. Acest lucru de asemenea descrie caracterul Său veşnic şi imuabilitatea Sa, cât şi statornicia şi credincioşia Sa în împlinirea promisiunilor Sale, pentru că cuprinde tot timpul, trecut, prezent şi viitor. Înţelesul este că nu sunt ceea ce sunt numai în prezent, ci sunt ceea ce am fost şi sunt ceea ce voi fi şi voi fi ceea ce sunt. Cuvintele lui Dumnezeu cu privire la caracterul Lui veşnic ne vorbesc din paginile Scripturii.

Isus Cristos, Dumnezeul întrupat, de asemenea Şi-a dovedit dumnezeirea şi caracterul etern în faţa oamenilor din zilele Lui, declarându-le: „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu" (Ioan 8.58). Este clar că Isus pretindea că este Dumnezeul întrupat, pentru că evreii, când au auzit această afirmaţie, au încercat să-L ucidă cu pietre. Pentru evrei, a te declara că eşti Dumnezeul veşnic era o blasfemie vrednică de moarte (Leviticul 24.16). Isus pretindea că este din veşnicie, la fel cum tatăl Său este din veşnicie. Acest lucru a fost declarat din nou de Ioan, referitor la natura lui Cristos: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu" (Ioan 1.1). De dinainte de a fi timpul înregistrat, Isus şi Tatăl Său erau una în esenţă şi împărtăşeau deopotrivă caracterul veşnic.

Romani 1.20 ne spune că natura veşnică a lui Dumnezeu şi puterea Lui eternă ne sunt revelate prin Creaţia Sa. Toţi oamenii văd şi înţeleg acest aspect al naturii lui Dumnezeu prin mărturia diverselor aspecte din ordinea creată. Soarele şi corpurile cereşti continuă să se deplaseze pe orbitele lor secol după secol. Anotimpurile vin şi trec la timpul lor stabilit; copacii dau frunze primăvara şi se scutură de ele toamna. Aceste lucruri continuă an de an şi nimeni nu le poate opri şi nu poate modifica planul lui Dumnezeu. Toate acestea atestă puterea veşnică a lui Dumnezeu şi planul Lui pentru pământ. Într-o zi, El va crea un cer nou şi un pământ nou şi acestea, la fel ca El, vor rămâne în eternitate. Noi, cei care, prin credinţă, Îi aparţinem lui Cristos, de asemenea vom trăi în eternitate, împărtăşind caracterul veşnic al lui Dumnezeu, în a cărui imagine am fost creaţi.

Suntem prea obișnuiți cu moartea încât altceva pare de neconceput. Omul a fost creat sa trăiască fără să moară, doar neascultarea primilor oameni a făcut posibilă suferința și moartea. Dorința de a trăi veșnic a rămas puternic sedimentată in ființa noastră. Tocmai de aceea nu ne împăcăm cu moartea. Cred că dar ne-ar pune cineva sa ne alegem când vrem sa murim, am pune acea dată cât mai târziu posibil. Conform cu Tot 1:2; Isaia 25:8; 1Corinteni 15:26 și Apocalipsa 21:4 situația se va remedia.